COVID-19 nu are treabă cu umanitatea. La fel, calculatoarele furnizorilor de diferite servicii. Aparatele redactează la greu facturi, cu toată garnitura din dotare. Nu ţin cont de virusul ucigaș, de faptul că oamenii stau acasă cu 75% din salariu sau pe degeaba. Fiecare cu treaba lui. Adică, pe scările de bloc, au apărut teancurile de facturi.

În stradă își face apariția şi Armata, pe lângă Poliție, Jandarmerie și ce-o mai fi în uniformă. Misiunea lor este să ne păzească sănătatea cu pulanul! Ce combinație „plăcută”! Înștiințări de plată și soldați în patrulare. Şi zici să nu te cuprindă neliniștea, soră bună cu disperarea, care e cu un pas mai în spate… Dar, vine.

S-a dat liber la stat obligatoriu în casă. Ordonanță militară. Te saturi de odihnă, consumi proviziile, numeri banii care ţi-au mai rămas și calculezi liniștit cât răgaz mai ai la supraviețuire. Până în ora 12:00, când s-a intrat sub lege militară, în oraș mai zvâgnea românul. Cerşetoarea postată vizavi de Mitropolie era la datorie. I-o fi spus cineva că la ora 12:00 ni se închide jumătate din libertate?

Prin magazine, farmacii, la case de schimb valutar, ușoară agitație. O plăcere să te uiți pe obișnuitele panouri pe care se desfată cursul la principatele valute. Euro şi-a pus poalele în cap! Se apropie de 5 lei. Mâine, sigur e mai mult. îl scumpeşte starea de urgență.

Gata. Îmi pregătesc declarația pentru completare, învoirea. Acum, nu poţi ieşi din casă decât cu acest act în buzunar și cu adeverință de la angajator, dacă încă mai ești salariat și mergi la lucru. Dacă nu ai hârtie, profiţi de tehnologie și ţi-o pui pe telefon. Vedem mai târziu ce o fi.

Virusul ăsta, scăpat din cur de maimuță sau liliac, trecut prin cine știe ce laboratoare, ne cam învață, în afară de a privi moartea în ochi, şi cum este să trăiești într-o semi-dictatură cu față umană. Sau domestică, cum zic unii în glumă…