Connect with us

OPINII

Libertatea de expresie, ameninţată cu moartea!

Publicat

pe

În timp ce polițiștii se luptă în stradă cu amărâții care nu prea înțeleg regulile impuse de ordonanțele militare, interlopii își vad de treabă. Își aranjează meticulos afacerile. Eventual, trec pe livrările de forță de muncă ieftină în Vest sau pe contrabanda cu măști de protecție și dezinfectante.

Mai nou, se poartă și în România amenințarea jurnaliștilor cu moartea. Și asta fiindcă în dezvăluirile lor curajoase atacă sistemul mafiot, rețelele imense de crimă organizată la care au aderat, din păcate, destui slujbași ai statului.

Un ziarist din Timișoara a fost trecut pe lista neagră a clanurilor de acolo, propus spre exterminare. Comentarii mai puține în spațiul public pe acest caz. Suntem ocupați cu coronavirusul, cu statistica amenzilor aplicate celor care ies în stradă, cu așa-zisele exclusivități de tipul, încă un bolnav de COVID 19 în localitatea X, cu survolul elicopterelor pe deasupra localităților, de parcă am fi în războiul din Vietnam, cu necroloagele de la ora 13:00 și cu bâlbele politicienilor.

Pe cine a interesat de soarta jurnalistului amenințat? Ați auzit cumva că șeful statului a apărut la ora sa favorită, 14:00, să denunțe un asemenea caz, să ia poziție oficială? Sau măcar pe premierul Orban? Parcă ne este dor de ministrul de Interne și de garderoba sa din haine din piele. Dădeau o notă de teamă. Ar fi mers să iasă într-o asemenea ținută și să aibă ceva de spus despre fenomenul Timișoara. Dar nu a făcut-o. Este expert în cititul la rece, tonomat, al ordonanțelor militare.

Și te mai miri de ce nu ies ziariștii cu dezvăluiri bombă? Păi, din cauza asta. Nimeni nu le mai asigură protecție şi nici nu știu dacă demersul lor va avea o finalitate. Am văzut și noi, atunci când interesul o cere, pentru un pârț tras în presă, probabil și ăla la comandă, se pornesc verificări din oficiu. Sunt tracasaţi oamenii, intimidați. Au tot existat cazuri de astfel de abuzuri cu față legală. În rest, nimic.

Ce s-a întâmplat la Timișoara cu un coleg de-al nostru ar trebui să ne pună pe gânduri pe toți cei care mai avem curajul și puterea să rezistăm într-o astfel de meserie. Nu e de bine. Dacă până mai ieri, pentru o anumită dezvăluire, ți se atrăgea atenția că pierzi contractele, că ți se vor închide ușile și ajungi muritor de foame, acum, mai simplu, ți se arată pistolul.

Coronavirusul poate trece. Nenorocirile astea rămân, iar polițiștii împușcă mortal bolnavii psihici și bat la greu amărâții la minte și viață, culcați la pământ și cu cătușe la mâini. Păi, asta e România în care trăim? Din păcate, acum, și sub un simulacru de guvernare liberală?

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Pulanul, ca remediu anticoronavirus…

Publicat

pe

Starea de alertă pe care onor Guvernul ne-o tot prelungește pe mâna lui Raed Arafat, restricțiile impuse de lege, a creat și un soi de vrajă care se pare că i-a cam luat de cap pe unii purtători de uniformă a statului. Își ies din pepeni vigilenții polițiști și jandarmi exact când și cum nu trebuie.

La orele de comunicare pe care le fac, în special cei aduși în sistem din sursă externă, nu li se spune probabil cum trebuie să poarte un dialog cu cetățeanul, cum să-i studieze comportamentul, personalitatea, obiceiurile, tarele de caracter și să acționeze diferit în funcție de situație.

Ce atâta studiu și talent! Pulanul este argumentul suprem pentru unii dintre apărătorii legii care fac dezacorduri gramaticale până și în procesele verbale de contravenție. Îl ai în mână, dai cu el. Nu contează pe cine lovești. Bărbat, femeie, bătrân. Până la urmă, au și ei dreptate.

Toți suntem egali în fața legii. Cred că așa au gândit polițiștii dintr-o comună din Ardeal când au tăbărât să bată a femeie fiindcă nu purta mască de protecție! Nu a înțeles cum stă treaba cu starea de alertă, i-au aplicat o corecție! Ca în India. Pe acolo am auzit că se mai poartă astfel de sancțiuni.

Săritul calului este cumva specific românilor, indiferent din ce castă sau grup provin, dar cred că trebuie să îi punem stop. Să lovești o femeie, tu polițist, indiferent de condiția ei socială și mentală, fiindcă nu purta obiectul care ne amărește viața de atâta timp, mi se pare o mizerie.

Polițiștii respectivi ar trebui să fie dezbrăcați de haina statului și trimiși la munca pământului. Sau la pensie, că este o modă acum ca, după ce faci o prostie, sistemul să îți propună să devii pensionar.

Citește în continuare

OPINII

Ursul Arthur și noua aristocrație…

Publicat

pe

Și au trecut și Sfintele Sărbători de Paște. Așa se întâmplă mereu. Ne revenim din vraja mai mult de sorginte alimentară, pitită și de data aceasta sub măștile de protecție, și intrăm în obișnuit.

Am început starea de normalitate în bolnăvicioasa societate românească, pentru care nu s-a găsit încă un vaccin, cu uciderea ursului Arthur, cel mai mare exemplar din specia sa, care mai hălăduia prin pădurile României. A venit un prinț de prin Austria plin de bani și l-a culcat la pământ. Așa, din pasiune pentru vânătoare.

Românii noștri, cei care ar trebui să protejeze fauna și flora care ne-au mai rămas, s-au făcut preș în fața nobilului. Așa este tradiția istorică. Nu putem face rabat în contemporaneitate de ea. Mai ales că „prinții” s-au înmulțit și în România, nu numai în Europa. Dispun de bani, putere și multă nesimțire, absolut necesară când vrei să calci pe capetele celor din jur, când vrei să acaparezi totul.

Povestea tragică a ursului Arthur este, așa, o bombonică acrișoară pe tortul a tot ceea ce se întâmplă ilegal și ciudat în țărișoara noastră. Au băieții rezervații de vânătoare întinse, nici nu se mai știe bine numărul orataniilor de pe acolo, tocmai pentru a le împușca fără probleme. Au cabane, paznici cu Rover și pistol la brâu, iar proprietățile sunt împrejmuite cu garduri electrice. Unii le-au mai desființat după ce și-au văzut atinse scopurile. Așa că drama bietului Arthur este o boare în marea de lucruri urâte care se întâmplă la noi, din păcate cu știința unor reprezentanți ai statului.

Vânarea ursului brun cel mai mare din Europa care trăise totuși liniștit prin pădurile românești vreo 17 ani arată că noi, ăștia mulți, nu prea contăm în ochii noii aristocrații, ai celor care aspiră totul și pe care, nu de puține ori, îi vezi în haită cum își etalează, zic ei, prietenia pe rețelele de socializare. Pentru acești soi de prinți, totul este de vânat. Arthur a creat acum doar un simbol.

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT