OPINII
Refuzăm pomana lui Orban
Guvernanţii PNL au mai tras o păcăleală presei în perioada de pandemie. Şi când vorbim de presă nu mă refer la marile trusturi din Capitală sau de prin marile centre economice ale ţării, unde se descarcă sacii cu publicitate, iar salariile ştabilor jurnalişti depăşesc 10.000 de euro lunar. Nu mă doare de ei! Eu mă gândesc la gazetarul de jos, la truditorul din provincie, la pălmaşul media care scormoneşte aproape sărac după informaţii, şade în tranşee, înfruntă pericolul şi susţine cu munca lui, sub formă de corespondenţe sau sprijin dezinteresat, de breaslă, puternicile companii media bucureştene.
El ce ajutor are? Pasă cuiva de ziaristul care lucrează în domeniu din pasiune, din spirit cetăţenesc, din dragoste de adevăr şi dreptate? Nu. Ştim cu toţii că jurnaliştii locali, cei mai mulţi, din lipsă de finanţe, din lipsa unui suport şi sprijin al tătucului stat, şi-au dechis câte un portal de ştiri sau blog, unde desfăşoară activităţi de documentare şi informare a publicului singuri. Trudesc acolo în numele unui ideal şi nimeni nu le cunoaşte necazurile, păsurile, problemele. Muncesc zi şi noapte pentru a obţine un salariu minim pe economie şi acela mereu aflat în pericol.
Şi vine acum Ludovic Orban, în mărinimia sa, să cumpere presa! Nu pe cei mici, fiindcă pentru el şi compania liberală, aceştia nu contează, dar se înşeală, ci marile trusturi spre care se va îndrepta puzderia de bani. Jurnalistul de portal din provincie, cel care abia mai reuşeşte să tipărească 300 sau 500 de ziare, nu ia nimic sau, cum se spune, ia praful de pe tobă.
Condiţiile puse în „ordonanţa pomană” sunt de-a dreptul stupide şi discriminatorii. Talpa presei din România nu are cum să le îndeplinească niciodată. Se cer tiraje, un anumit număr de afişări, dovezi că jurnaliştii sunt angajaţi cu carte de muncă. Ba mai mult, fiecare publicaţie trebuie să fie înscrisă la o uniune sau organism care măsoară audienţa. Şi asta trebuia făcut cu cel puţin 6 luni înainte de apariţia pomenii guvernamentale cu rânjet de coronavirus!
Păi, domnule Orban, de unde crezi că are proprietarul de portal de ştiri local, care nu reuşeşte să-şi asigure nici măcar un salariu decent lunar, care nu are cu ce-şi angaja nici măcar doi colaboratori, să dea 3-4 mii de lei anual la instituţiile care măsoara audienţa? Cine îşi permite să piardă atâţia bani pentru a obţine de la Guvern, cel puţin teoretic, că nu se ştie dacă iese bine din test, câteva sute de lei pentru 4 luni? Ăsta nu este sprijin! Este o sfidare pe faţă a ziariştilor din România, fiindcă nu există reguli, reglementări, suport financiar din partea statului, ca în Vest.
Nu avem de gând să primim pomana Guvernului Orban! Nu ne vindem sufletul pentru doi lei! Am trecut noi prin perioade la fel de dure şi am mers mai departe, cu capul sus, în slujba libertăţii şi plăpândei noastre democraţii. Daţi banii celor care vă perie imaginea la centru! Până la urmă, pe ei aţi vrut să-i cumpăraţi. Noi, cei din provincie, talpa jurnalismului din România, suntem încadraţi la diverse, doar aşa, să dea bine la ordonanţă. Rămânem demni, domnule Orban! Rămânem supravieţuitori!
Și, ca să ne revenim rapid după Sfintele Sărbători de Paște, adică să intrăm în viața obișnuită, nesulemenită, pentru cei mai mulți dintre muritori cu fardul discret și plăpând al unei false stări de bine și prosperitare, Institutul Național de Statistică ne anunță că inflația în luna martie s-a menținut la o cotă ridicată, ba chiar a mai urcat puțin, la 9,87%. Ce mare lucru! O ducem! Avem experiența supraviețuirii și a improvizației existențiale!
Și, cu siguranță, după tot ceea ce se întâmplă în Orientul Mijlociu, cu blocarea Strâmtorii Hurmuz, cu negocierile de pace eșuate, reluate, iar eșuate și spectacolul continuă în detrimentul omenirii, care intră total într-o vreme a incertitudinii planetare. Adică, orice s-ar mai putea întâmpla rău, nu ne va mai surprinde.
Pe la noi, este liniște deocamdată. Tipul ăla care nu aduce nimic bun. Politicienii nu s-au întors de pe la munte sau din variile oceaguri de lux unde au ciocnit ouă roșii, au mâncat drob și au încărcat pe rețelele de socializare stereotipele mesaje de Paște, puerile jocuri de imagine.
În Ungaria, Orban a devenit o amintire. Țara vecină, după 16 ani, intră într-un proces de resetare completă. Este de urmărit fenomenul.
Președintele Trump, după ce a dat de pământ, declarativ deocamdată, cu liderii europeni, l-a atacat și pe Papa Leon și, ca să fie tabloul stării de uimire complet, a postat pe rețelele de socializare o imagine realizată cu AI, prietenul nostru cel de toate zilele, unde apare în postura de salvator biblic. Un fel de Mesia universal. Ce-i drept, nu după multă vreme, în urma unui val de indignare, a șters postarea care a răvășit planeta și a lansat întrebarea: încotro ne îndreptăm? Este rost de bine? Nu prea pare. Suntem cuprinși de vârtejul inerției. Nu facem nimic să ne eliberăm din strânsoarea lui. Oare, mai putem? Căutăm doar să ne adaptăm direcției sale. Este mai simplu.
Suntem condamnați să trăim sub zodia gustului amar. Provine de la orice se întâmplă în jurul nostru. Ciudat. Instantaneu. Neașteptat. Vine de la societate, politică, rude, prieteni, amici, cunoscuți. Nu de la dușmani. La ei se aplică alte norme. Sunt constanți și deschiși.
Gust amar ne lasă Guvernul care ne-a vârât în austeritate. Politicienii incapabili, falși, nestatornici și fără vână. Puși doar pe căpătuială. Gust amar îmi lasă demnitarul care de dimineață votează, în Guvern, să taie sprijinul pentru veterani, mame și persoane cu dizabilități, iar seara apare și spune că nu este de acord cu ceea ce se întâmplă, că va iniția un pachet de măsuri.
Gust amar îmi lasă președintele țării, pe care eu nu l-am ales și care, în afară de a gesticula inerent, vădit pentru a-și căuta puncte de sprijin pentru neputința sa, nu duce și nu știe mai mult. Nici nu are nevoie. Trebuia doar musai ales!
Gust amar îmi lasă Bolojan Ilie, premierul pătimirii noastre, care lovește cu barda în tot ce mișcă, țintind aproape cu plăcere în nevoiași. Și zice că face reforme! Care?
Gust amar îmi lasă Uniunea Europeană care parcă și-a pierdut azimutul. Plutește în derivă. Ciudat. La Bruxelles, Strasbourg și aiurea, sunt gloate de politicieni și alte soiuri și roiuri de demnitari și funcționari care cică lucrează pentru prosperitatea Europei. Pentru cine?
Gust amar îmi lasă acum președintele Statelor Unite, Donald Trump, pe care l-am crezut într-adevăr un pacificator și el a dat planeta peste cap. Ar trebui să primească un premiu Nobel. Dar nu pentru pace. Trebuie inventat ceva nou. Momentele pe care le trăiește omenirea sunt unice!
Gustul amar mi-a năvălit în existență când am auzit că un fost șef de cabinet al celui de-al treilea om în stat a agonisit la cutii de pantofi sute de mii de euro. Ăștia probabil așa, de consum, la bucătărie. La noi, mama, în cutii de pantofi, ține florile de tei și mușețelul uscat pentru infuzie. Ce ironie!
ACTUALITATEacum o săptămânăDoliu la ISU Dâmboviţa. S-a stins din viață Lt. col. Ionuț Mihai Muscăloiu. Dumnezeu să-l odihnească în pace!
- Dâmboviţaacum o săptămână
A murit un mare DASCĂL al școlilor din nordul județului Dâmbovița
- ACTUALITATEacum o săptămână
Târgovișteanul Dan Neculăescu, propus ambasador al României în Statele Unite ale Americii!
- ACTUALITATEacum 6 zile
Hotel Peștera Wellness & Spa, în topurile naționale ale calității și profesionalismului
- ADMINISTRAŢIEacum 7 zile
Gata cu semaforul! S-a redeschis circulația pe podul de la Pucioasa, de pe DN71, Târgoviște – Sinaia
- ACTUALITATEacum 7 zile
Sacrificiul din spatele performanței: Drumul spre podiumul național la Geografie
- Dâmboviţaacum o săptămână
Antrenorul Ilie Poenaru și-a încheiat contractul cu Chindia după înfrângerea din meciul cu FC Bihor
- ACTUALITATEacum o săptămână
Polițist din Titu, eroul zilei de 9 aprilie 2026. A salvat o bătrână din locuința cuprinsă de foc
