Connect with us

OPINII

Semnele nefirescului!

Publicat

pe

Trăim într-o perioadă ciudată. Sunt vremuri ale căror rosturi nu le mai pricepem. Totul este dat peste cap. Sistemul de valori umane a fost abrutizat. Încercăm să ne păstrăm condiția, privilegiile de oameni, dar parcă nu se mai poate. Am intrat cu toții, de când cu vraja morbidă a acestui coronavirus, ca într-un malaxor care ne toacă sufletele și conduita. Am devenit ca niște roboței care poartă măști și care stau numai cu ochii pe televizor pentru a vedea ce reguli ne mai vin. Existența de zi cu zi ne este bulversată de stările de urgență și de alertă, de faptul că primim, la intervale regulate de timp, necroloage oficiale în care suntem anunțați, la rece, contabilicești, că a mai pierit din cauza COVID-19 încă un lot de oameni. Nu știi ce să mai crezi. Chiar nu se mai moare normal în lumea asta?

Viața și moartea noastră au fost acaparate de acest virus genial, scos din cine știe ce măruntaie de laborator? Nu am mai auzit pe nimeni să vorbească ce X sau de Y, că au plecat pe drumul fără de întoarcere, de bătrânețe sau de vreun infarct, cancer sau cine știe ce altă afecțiune banală. „A avut COVID săracul”? Este întrebarea care abundă și care ne tocește și ne încolonează rațiunea și instinctele umane. Când vom ieși din acest coșmar? Când vom putea să ne pipăim liniștea, cutezanța, candoarea și mirarea care ne caracterizează? Vor mai reveni vremurile în care suspiciunea, grija, teama, răceala și alte fandosiri ale acestui ev mediu supramodern vor dispărea? Unii zic că nu.
Sunt niște reguli pe care cei care stau în umbra acestei lumi, sub varii embleme și cu mâinile pe butoane, le-au testat și vor să rămână așa. Alții, religioși din fire, spun că sunt semnele Apocalipsei. Există și grupul care crede în speranță, în reîntoarcerea în seva firescului, dar sunt mai puțini și ei destul de indeciși și tulburați de ceea ce se întâmplă în jurul lor. Peste tot în lume, simțim că acest coronavirus a declanșat o extincție a culturii, a spiritualității, a credinței. Mișcările de stradă au luat forma unui vârtej care nu mai acceptă nimic din ceea ce ne-a făurit. Istoria este dată jos de pe socluri pentru a pune în loc nimicul.

Niciodată nu a mai fost așa.
Manipularea, sprijinită excelent de tehnologie, de ceea ce se cheamă mass-media, taie ireproșabil, cu o precizie chirurgicală. Conștiința umană a devenit desuetă, monedă de schimb, element de anticariat. Turnul Babel se construiește aproape zilnic, apoi iar se dărămă, iar se ridică. Semn clar că trăim acum într-o mare iluzie. Și, peste toate astea, este clar că, cineva nu vrea să ne revenim. Ar fi cazul să intervină Dumnezeu. Așa cum a făcut-o mereu de-a lungul istoriei.

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Păcatul, ca o entorsă a sufletului…

Publicat

pe

S-a întors lumea cu fundul în sus. Și cred că nu este de ieri, de azi, ci dintotdeauna. Ne-am făcut că nu vedem multe dintre neajunsurile și slăbiciunile firii umane. Le-am adăpostit la umbra nepăsării și a ignoranței sau poate a bunului simț. Le-am îndurat în momentele esențiale ale existenței. Am închis ochii și am făcut sfânta cruce.

Ne doare când observăm credința dusă la nivel de surogat, de obicei, de tradiție, fără să apară acea străfulgerare a purității și încrederii în Divinitate în sufletul și în mintea noastră. Nu mai luptăm cu slăbiciunile noastre. Doar mimăm acest lucru. Mergem după turmă. Atât. Sărbătoarea, pentru marea majoritatea, atunci când se apropie, înseamnă îndestulare materială, goană după asigurarea unei mese bogate, mațul plin și sintagme spuse din complezență. Automatisme de factură spirituală.

Am aflat în aceste zile, cu multă stupoare și indignare (poate era mai bine dacă nu ne otrăveam mintea și sufletul cu astfel de informații), că un preot de prin Teleorman a fost arestat pentru 30 de zile pentru săvârșirea infracțiunii de întreținerea de relații sexuale cu un minor. A fost prins în fapt! Asemenea știri acum, în pragul Sfintelor Sărbători de Paște, numai bine nu fac. Agită și mai mult societatea timorată și stresată de vremurile pandemice pe care le trăim.

Preotul de prin Videle a comis-o rău de tot. O fi singurul cu astfel de apucături păcătoase? Culmea, în comunitatea în care slujea, enoriașii, de obicei supuși, umili, încrezători și adepți ai mesajului de echilibrare psihologică „să faci ce zice popa, nu ce face”, aveau mare încredere în darul său. Îl apreciau. Uite că totul s-a spulberat! Rămânem cu gustul amar al unei greșeli imense care cutremură clar un sistem în care credem cu tărie. Cineva a vrut să se întâmple și asta. Și a rostogolit mizeria taman acum, când ne pregătim de Paște.

Noi, românii nu prea suntem obișnuiți cu astfel de greșeli, mai ales săvârșite de slujitorii bisericii. Ținem la firesc. La reguli. Înghițim și trecem cu vederea multe, dar asta e prea de tot. Ne-a împlântat în suflet un pumnal! Considerăm că face parte deja din normalitate când vedem preoți implicați în afaceri mari. Patroni de restaurante, magazine, shaormerii, hoteluri. Nu ne mai pasă când observăm pe cel care propovăduiește în biserică și spune „fericiți cei săraci cu duhul” cum se plimbă în Mercedes-uri și BMW-uri de sute de mii de euro. Este obișnuință. Stil de viață. O stare pe care am adoptat-o din mers. Așa sunt vremurile! Fiecare trebuie să trăiască. Să-și asigure confortul. Că nu mai știm ce ne facem cu menirea, cu harul, cu sacrificiul, e altă poveste. Rămâne teologie și filozofie sacră. Subiecte de dialog la ceas de seară.

Mare păcat că, din cauza unui preot de tipul celui de la Videle, au de suferit biserica străbună, credința, toți cei care sunt cu adevărat slujitorii lui Dumnezeu, care se luptă pentru binele comunităților, al oamenilor. O pată care se șterge greu. Se va întâmpla și asta. Românul este iertător. Biserica Ortodoxă va ieși biruitoare. Neghina este totdeauna dată la o parte, chiar dacă nu știm cu precizie când. Să fim încrezători! Dumnezeu are grijă de toate.

Citește în continuare

OPINII

Renașterea, ca o fantomă…

Publicat

pe

Se aude că ALDE, partidul copt de Călin Popescu Tăriceanu într-un cuptor unde mai păstrase fumegând ceva cenușă liberală, vrea să renască precum binecunoscuta pasăre legendară. Deocamdată, au apărut fulgii, două-trei voci care încearcă să reintre pe pista de alergare politică. Sunt câțiva oameni care au început să-și facă simțită prezența pe rețelele de socializare și pe la prietenii din media, sperând că așa, bătând timid din aripioarele plăpânde, vor fi din nou reperați de electorat. Slabe șanse!

Mortul politic cu greu se va mai întoarce de la groapă. Asta și în cazul PRO România. Poate vom putea vedea doar ceva de tip zombi bălăbănindu-se a disperare, încercând să atragă atenția asupra sa. În rest, slabe șanse de reușită. Fostul lider ALDE Dâmbovița, Ionel Petre, am auzit că a fost ales vicepreședinte ALDE la nivel național. E ca și cum ai fi numit împărat într-un apartament. Politicianul are vervă, verb, știe când să atace, cu ce, pe cine. Se chinuie să revină în cercul atenției, dar e greu să o faci de pe o bicicletă omorâtă de alții.

ALDE a pierdut. Revenirea pare imposibilă. Zbaterile unor lideri sunt de apreciat, dar nu au consistență electorală, nu mișcă masele. Simple valuri care se pierd în neant imediat ce vectorii se opresc din suflat! Partidul a pierdut din cauza inconsecvenței și a tuturor jocurilor și păcatelor lui Tăriceanu. Nici alianța cu Ponta și PRO România nu i-a făcut bine. Și invers e valabil! Partidele micuțe nu au șanse să crească în actuala conjunctură. Poate doar dacă apare vreun lider mesianic…

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT