Am urmărit confruntarea dintre George Simion și Nicușor Dan. A început ca un spectacol, dar a intrat ulterior în parametrii normalității. Nu avem decât să mergem 5 ani de acum înainte, prin furtuna asta globală cu unul dintre ei. Care? După procentele obținute în primul tur, cele mai multe șanse le are George Simion. Are 20 de procente în fața lui Nicușor. Nu mai vorbim de faptul că o parte din electoratul lui Victor Ponta se va îndrepta spre Simion. La fel și o bucățică din votanții lui Antonescu. Nicușor Dan, mai ușor. Adună, dar nu suficient. Chiar dacă și-a mai revenit. Și-a lucrat discursul. Pare mai energic, coerent. Luptător. Iese și el la atac. Timid. Calculat. Părea că domină. A fost parcă mai tare la înșirat probleme, dar nu avea rezolvări. Oricum, aseară s-a descurcat. I-a făcut față lui George Simion. Cu greu, ce-i drept. Mai are Nicușor o hibă ce conduce spre frică sau nesinceritate, nu privește în față, cam fugea de camere. Nu se regăsea în obiectiv. Trăgea cu privirea mereu într-o parte. Asta nu dă bine la popor. Parcă și la Simion se uita un pic temător. Are și de ce. Candidatul AUR este combativ. Dur. Ce-i drept, de câteva ori l-a depășit și pe acesta furia și a intrat într-un modul de repetiție a frazelor, a alunecat pe panta unui patriotism și politicianism de scenă. Parcă și transpirase. Dar și-a revenit. A fost mai aproape prin discurs, prin aplomb, de sufletul electoratului decis să reseteze întreaga clasă politică.

Nicușor mai avea ceva din filmul trecut. Și, comparativ cu Simion, nu a precizat clar ce va face când va fi președinte. A fost confuz. Bine că nu a folosit fraza păguboasă spusă de Antonescu la o întâlnire electorală care, atunci când a fost întrebat care îi este proiectul de țară, a răspuns că mai întâi să ajungă la Cotroceni și apoi vede. Trist.

Întrebările, unele puerile, simpliste, de telenovelă, dar au avut și ele rolul lor, să aducă răspunsuri care să nu plictisească. Să aducă rating și să creeze și ceva tensiune, conflict. Unii, mai cu firi intelectuale, consumatori de caviar și de contracte barosane, ar zice că Nicușor l-a făcut praf pe Simion. Am văzut câteva analize din astea, probabil scrise cu cărțile de caracterologie în față, avocățește. Părerea lor. Construită frumos, dar cu prea mult subiectivism. Nu vor să le strice cineva digestia, afacerile și liniștea habitatului. Cred ei că Simion le-ar aduce prea multă nesiguranță. Și dacă este invers?! Scorul pentru confruntarea de aseară ar fi 0-0. Cu mențiunea: și-a revenit Nicușor!

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Votul exprimat la primul tur al alegerilor prezidențiale de ieri, pentru mine, nu a fost surprinzător. A fost previzibil acest rezultat umilitor pentru cei aflați la butoanele puterii, obișnuiți cu scheme pe care poporul este doar un indicator de masă de manevră.

Am urmărit evoluția candidaților, tehnicile electorale folosite de echipele aflate în spatele prezidențiabililor, evoluția reprezentanților partidelor care i-au susținut, a suporturilor media folosite, uneori dezgustătoare, la care s-a adăugat, ce era mai important, liniștea ambiguă manifestată de electorat, ce semăna mai mult ca o pregătire pentru furtună, și am ajuns rapid la concluzia că aceste alegeri consumate, aproape forțat, pe fondul unei nemulțumiri profunde a poporului, vor conduce la resetarea conceptului de politică.

Și așa s-a întâmplat. George Simion a ieșit câștigător. O serie nouă a filmului electoral cutremurător „Călin Georgescu, președinte”. Românii au așteptat, au acumulat un soi de ură și au revarsat-o. Ieri.

Noul element folosit în această nouă bătălie intitulat Victor Ponta, care ar fi trebuit să atenueze dezastrul, să preia din unda de șoc produsă, se pare că nu a dat rezultate. Ponta a avut un rezultat frumos, dar nu suficient. Bagajul său de încredere, totuși, cam goluț de conținut. Metoda suveranistă folosită, detașarea de PSD, de puterea actuală nu a dat rezultatele scontate. Victor Ponta a fost personajul unui film politic vechi și electoratul nu a uitat. S-a văzut. Tipul de om ambiguu, nesincer, arogant, duplicitar nu mai prinde.

A mai apărut construcția numită Nicușor Dan, un soi de berbece politic care a forțat scena electorală, reușind să-i resusciteze și să-i scoată din amorțire pe susținătorii Elenei Lasconi, de data asta, garată pe linia moartă. Nicușor Dan a avut avantajul prospețimii, el abia ieșise de pe pista alegerilor pentru funcția de primar al Capitalei. Afișul său electoral, încă nu se îngălbenise. Nu mai vorbim de faptul că unii strategi au ajuns rapid la concluzia că Nicușor poate fi, și el, mai mult decât Ponta, un colac de salvare pentru clasa politică aflată în derivă și în proces de pierdere a consistenței. Și vedem că așa a fost. Nicușor Dan a intrat în turul doi cu George Simion, iar oștile Europei, cu siguranță, vor, nu vor, își vor îngrămădi steagurile în spatele său pentru a-l înfrunta pe George Simion în lupta decisivă.

Despre Elena Lasconi, ce să mai spunem. O amintire romantică a unei femei politician curajoasă. Așa cum ar trebui să mai avem. Din păcate, pusă la zid de propriul partid. De unde a venit comanda, poate vom afla vreodată…

Crin Antonescu odată inspira încredere, deborda de energie, de patriotism, vibra pe fața lui, în gestică și cuvânt idea de schimbare, de nou. Dar, a amuțit dintr-odată, ca și cum se oprește curentul brusc și rămâi în beznă. Am stat așa vreo zece ani. Când s-a aprins din nou lumina și a apărut Antonescu, deja era altul. Șters. Plăpând. Nesigur. Neconvingător. Chiar dacă capitalul de energie a fost susținut de trei partide mari aflate la putere, nu a putut să radieze încredere suficientă pentru a câștiga alegerile.

Gestul anulării alegerilor din decembrie 2024 a fost sancționat dur. Aproape patru milioane de români l-au votat pe George Simion. Rana produsă anul trecut în trupul democrației și al libertății, în sufletul românilor care s-au văzut ignorați, considerați cantitate neglijabilă în fața structurilor puterii nu s-a închis. Nu avea cum. A supurat. Până ieri, când s-a produs inevitabilul.

Mulți orbi de poziții, privilegii și demnități nu au putut să vadă zvârcolirea poporului. De fapt, nici nu cred că au vrut. Nu i-a interesat. Și, uite așa, românii l-au ales pe tăcute, într-o mișcare de revoltă, de răzbunare pe întreaga clasă politică, pe George Simion președintele României. Vedem ce o fi mai departe. Trăim într-o epocă a imprevizibilului… previzibil.

Urmărește Incomod Media și pe Google News