Conectați-vă cu noi

OPINII

Mândrie și prejudecată în politică

Publicat

pe

Asistăm la o ciudățenie pe scena politică românească. Partidele cu structură doctrinară de stânga sau, hai să zicem, doar cu sânge socialist nu reușesc deloc să facă un dram de alianță, să lupte împotriva formațiunilor de dreapta, care uite că, acum, la ceas de alegeri, reușesc să se unească, să cânte aceeași melodie. Vorbim aici de PNL, USR și PMP.

Mai mârâie ei prin culise unii la alții, dar își cunosc interesul, dușmanul, adică PSD și PRO România, partide care se trag din aceeași vână și care, culmea, vedem că se dușmănesc de moarte. Și o fac public, spre disperarea și debusolarea electoratului statornic stângii.

Mă uit mirat că, atât social-democrații cât și reprezentanții PRO România, par să nu aibă treabă cu liberalii. Sunt preocupați să-și dea la gioale între ei. E o râcă, o dihonie, o aromă de răzbunare de mai mare frumusețea. La București, unde Gabriela Firea tot spunea pe toate drumurile că ține la prietenia cu Victor Ponta, ba chiar la convenția națională a PRO România, dacă îmi aduc bine aminte, pleda pentru unitate, pentru alianță, pentru colaborare, insistând pe faptul că numai așa Primăria Capitalei va rămâne sub conducerea stângii.

Victor Ponta nu a plusat atunci prea mult. A zâmbit în stilu-i caracteristic, nesigur, ușor duplicitar, nefiind convins că PSD și PRO România vor fi aliați. Firea a spus: ”PSD și PRO România ori pierd separat, ori câștigă împreună”. Uite că ceea ce a zis atunci prinde acum, deocamdată, doar jumătate de concretețe. Ponta s-a delimitat de Gabriela Firea. Preferă să meargă separat, spre mâhnirea primăriței generale care, deși s-a simțit trădată, a spus că va lupta până la capăt. Oricum, are o undă de îndoială că lucrurile vor ieși așa cum și-a propus.

Marcel Ciolacu, care a avut un discurs remarcabil la aceeași întâlnire, nu a dat ca sigură alianța cu PRO România. Nici nu avea cum. Sunt prea multe orgolii în PSD, destui oameni care îi consideră pe actualii reprezentanți ai PRO România trădători, dornici de funcții, de poziții, unelte ale serviciilor și câte altele. În partidul lui Ponta, alte motivații, alte obstacole. „Nu putem să mai stăm alături de cei care ne-au jucat cum au vrut, care ne-au folosit și apoi ne-au aruncat afară” și lista e lungă cu astfel de reproșuri și păreri de rău.

Așa că, nu avem decât să asistăm, în aceste două campanii electorale care urmează, cu destulă mâhnire, la o luptă între PSD și PRO România, iar cei de pe partea dreaptă își vor vedea de treabă. Dacă la București confruntarea dintre cele două formațiuni de stânga este un pic mai voalată, mai cu stil, mai în surdină, în teritoriu, unde orgoliile par mai mari, abia a început să se dezlănțuie. Cele două formațiuni politice, pornite din același sâmbure, vor probabil, la risc, să își testeze capacitățile, să arate care este mai faină, mai pe picioare. Un experiment al mândriei, al orgoliilor care poate avea ca rezultantă victoria Dreptei.

Un joc care, din punctul meu de vedere, nu are deloc treabă cu politica, cu interesul comun, cu agenda cetățeanului. Sunt simple mofturi. Refulări ale unora cărora le este greu să înțeleagă ce li s-a întâmplat, care nu vor să ierte, care nu vor să priceapă că trebuie să fii mereu pregătit pentru un nou început, mai ales în politică, unde apele sunt mereu învolburate și nici nu știi când te apucă un vârtej. Așa că stânga românească, chiar dacă acum este reprezentată de două partide, ar trebui să fie unită, dacă nu cumva vrea să fie ținută pe bara opoziției câțiva ani buni. Dar poate le-o veni mintea la cap și, în ultimul ceas, vor ajunge la un consens. Ar fi spre binele țării. Vremurile sunt grele, iar cei de la putere dezamăgesc.

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Dâmboviţa

Ce urmează?

Publicat

pe

Am trăit anul acesta la alegerile locale o experiență inedită. PSD, pentru prima dată în istoria politică de după 1989, a obținut cele mai tari rezultate electorale. Mulți nu se așteptau la această detașare enormă a PSD Dâmbovița față de coloana celorlalte partide politice. Acest lucru arată că electoratul nu a vrut resetarea vreunui candidat vechi și că partidul este puternic, bine structurat, bine condus și determinat. Cornel Ștefan i-a întrecut la rezultate pe predecesori. Politica de campanie pe care a dus-o, onestă, fără atacuri la persoană, fără exagerări propagandistice, a dat rezultate. A fost bine și că PSD, în ziua alegerilor, nu ne-a omorât, că în alți ani, în comunicate de presă despre cine știe ce întâmplări sau furăciuni electorale.

Sunt primari social-democrați în județ care nici când au candidat pentru primul sau al doilea mandat nu au luat scoruri ca la alegerile din 27 septembrie. Acest fapt denotă că nu s-au erodat, că cetățenii au încredere în ei și în partidul pe care îl reprezintă și că oamenii celorlalte partide nu au fost bine receptați.

Oricum, au fost și destule greșeli tactice ale PNL, care a mers pentru a nu știu câta oară cu perdanți de meserie în alegeri. Asta s-a întâmplat și la PSD. Vezi, Titu și Butimanu. Este timpul ca cei care au candidat și pierdut în serie să fie scoși pe tușă. Gata. Mai mult nu se poate.

Și, totuși, marele învins al acestor alegeri a fost Adrian Țuțuianu. O locomotivă puternică, în stare să facă înconjurul planetei, dar acum a fost destul de singură… Partidului pe care îl reprezintă i-a lipsit substanța. A câștigat două primării. Șelaru și Vârfuri, conduse până acum de doi primari cu performanțe zero. Țuțuianu voia peste 10-12. Un vis sau o sintagmă electorală.

Liberalii pot fi considerați la fel. Pierzători. Și la județ și la Primăria Târgoviște. Strategia de campanie pare că a fost greșită. S-a marșat prea mult pe atacuri la adresa lui Cristian Daniel Stan. Echipa nu a fost omogenă. S-a simțit lipsa unui sprijin central. A mers din inerție și din ambiția lui Aurelian Costinescu. Daca ar fi existat o alianță la nivel de municipiu cu USR Plus, poate că altul era sembalul. A fost o ciudățenie faptul că nu a existat o colaborare PNL-USR Plus.

Despre candidatul PNL la funcția de președinte al Consiliului Județean, Sorin Ion, putem spune că nu era din acest film. Inspectorul școlar, cu toată dragostea, nu este făcut pentru o astfel de bătălie. Am înțeles că a fost votat la greu de cadrele didactice. De ce, oare? Ar fi pierdut un specialist în domeniu, un profesor care le-ar fi fost de ajutor acolo unde îi este locul. Și a mai fost ceva. Grav! În toată campania electorală, conducerea județeană a PNL, candidatul Sorin Ion, nu au organizat o conferință de presă. Comunicare zero.

Despre Robert Turcescu, mai nimic de spus. O boare de toamnă. Un bâzdâc politic.

Greul pică acum pe PSD și Corneliu Ștefan. Trebuie să gestioneze județul cât mai bine și să transparentizeze total actul administrativ. Sunt convins că o vor face. Ce-i drept, mai depinde mult și de sfătuitori. Dacă sunt buni și bine interesați. Aici, nu trebuie oameni cu orgolii, cu anumite simpatii și preocupări pentru un anumit grup. Corneliu Ștefan trebuie să fie just, dintr-o bucată. Și mai are un câștig mare. Are posibilitatea să îl pună alături la cârma județului, în calitate de vicepreședinte, pe Antonel Jîjîie, un mare specialist în administrație. Gata. Vremea vicepreședinților doar de decor s-a cam dus!

Dacă lucrurile merg bine, se face treabă, coroborând și rezultatele alegerilor, la parlamentarele din iarnă, PSD Dâmbovița poate obține 4 deputați și cel puțin un senator. Spectaculozitatea echipei Corneliu Ștefan trebuie să continue, nu să se oprească aici!

Citește în continuare

OPINII

Șobolanii…

Publicat

pe

Au trecut alegerile. În Dâmbovița, au câștigat cei care trebuie și despre care am spus mereu că vor fi învingători. Acum nu voi scrie despre politicienii care au învins. Este timp. Mă voi opri asupra speciilor care apar tot timpul și peste tot pe vasele victorioase. Șobolanii. Nu lipsesc de la festine și își fac loc pe afiș. Aceste viețuitoare, de obicei, fug de pe corabiile în flăcări și se aciuează în alte zone prospere pe unde să chițăie mulțumiți.

Chestia ciudată este că acești șoareci, pe care acum doar îi descriu generic și de care mă voi ocupa altadată, nu vor să te lase să trăiești normal, echilibrat, cum ești obișnuit. Mai mult, sunt băgați în seamă, hrăniți și periați. Devin șoareci de companie. Știu să parvină, să pozeze în salvatori, în eroi închipuiți, în tipi loiali, indispensabili.

Am văzut câțiva și aseară. Plesnea carnea pe ei de fericire! De unde. Știu să disimuleze, să se proțăpească în fața altora și să se bată cu pumnii în piept. Imaginea aceasta mizerabilă o tot văd de vreo 25 de ani încoace, după toate tipurile de alegeri, atunci când își dau în petec cel mai mult șobolanii. Când, la luna plină, vor să îi vadă lumea, să îi aprecieze.

Speciile astea se aciuează rapid pe lângă palate, pe lângă ogrăzile bogate. Omul cu bun simț, când vede în calea lui un asemenea vertebrat, se retrage. Își schimbă cărarea. Așa că, domnilor politicieni, și nu numai voi, aveți grijă să nu vă împresoare șobolanii!

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT



error: Conținutul este protejat!!