Poate s-a uitat, poate nu… Acum 2 ani, s-a dus dintre noi, subit, nedrept, încă neelucidat până la capăt, deputatul Ion Stan, fost preşedinte al PSD Dâmboviţa, purtător spre veşnicie a unor secrete imense, doar a fost ani buni preşedinte, vicepreşedinte şi secretar al Comisiei de Control SRI din cadrul Parlamentului României. Doi ani în care am simţit, apăsător, dur, lipsa marelui bărbat de stat, fiu al judeţului Dâmboviţa, politician aproape desăvârşit, cum puţini mai sunt în ziua de azi.

Ion Stan intrase în ultimii ani într-un război pe viaţă şi pe moarte cu cei care ar fi vrut să îngenuncheze România, cu cei care voiau să transforme politicul într-o simplă unealtă, într-o perdea de fum la umbra căreia să se coacă marile jocuri. Şi, fiindcă s-a ţinut tare, nu a cedat, a trebuit să pătimească mult, să fie hărţuit de statul paralel, despre care acum se vorbeşte din ce în ce mai puţin, ca şi cum nu ar mai exista, dar ştim că el încă fiinţează, îşi recalibrează intersesele şi aplică doar o altă strategie.

Una dintre cele mai consistente dovezi că a fost aşa, că Ion Stan a fost un luptător, un cavaler al dreptăţii nerecunoscut de cei plătiţi pentru a-i păta imaginea, pentru a-i transforma memoria în deşert, o constituie lucrarea „Idealuri social-democrate versus trădare naţională”. O culegere de declaraţii politice, de note ale marelui dispărut pe care, dacă le citeşti şi tot reciteşti, te furnică pe şira spinării şi realizezi rapid că deranjase enorm şi că i se pusese la cale eliminarea. Cartea lui Ion Stan reprezintă doar vârful vizibil al icebergului, o sinteză a unui bagaj informaţional impresionant pe care, cu siguranţă, nu o să-l mai putem cunoaşte niciodată. A plecat cu el sau cine ştie prin ce arhive zace…

Ion Stan s-a stins într-un spital de provincie, la Constanţa. Singur. Era plecat la mare, în căutare de linişte când moartea l-a ţintit, sprijinită parcă de un context rămas până azi, cum am mai spus, plin de mister. Nu s-a mai vorbit despre ultimele clipe ale deputatului, despre ceea ce s-a întâmplat acolo. O ceaţă densă s-a instalat peste fatidica zi de 3 august 2018. Şi nimeni nu a mai avut curajul să o împrăştie.

Unii prieteni ai deputatului Stan îşi permit chiar şi acum, doar în cercuri restrânse, să speculezeze, să pună întrebări, să lanseze ipoteze, să încerce să priceapă ceea ce nu se mai vrea să fie priceput.

Ion Stan a fost unul dintre titanii politicii româneşti de după 1990. Un patriot. Şi, ca toţi patrioţii care deranjează resorturile ascunse ale mecanismului puterii, a fost redus la tăcere.