Conectați-vă cu noi

OPINII

Moţiunea de cenzură, ca leac antidictatură…

Publicat

pe

Mă tot uit la ceea ce se întâmplă pe scena politică românească. Văd cum, la umbra măştilor de protecţie anticoronavirus, musteşte dictatura. Semnalul a fost dat de ilustrul preşedinte al ţării, Klaus Iohannis, şi este multiplicat prin varii canale de liberali, care au constatat, de când sunt la putere, că le prinde bine mişcarea iohanesiană. Stau la cârma ţării şi nu le mai pasă de nimeni. Cum deschide unul din PSD gura, cum se năpusteşte asupra lui maşina de tocat de la Cotroceni.

Şi, uite aşa, prin grija şefului de stat şi aportul aproape orbesc al social-democraţilor, ne apropiem de înjghebarea unui puiuţ de dictatură. Am spus cu aportul PSD, fiindcă ei sunt cei care, din raţiuni încă necunoscute, i-au girat pe liberali la putere de câteva ori, le-au cântat în strună, mizând pe un gen de calcul care nu a bătut, se vede treaba, cu situaţia din teren. Pe undeva s-a strecurat o greşeală în ecuaţie şi s-a mers în acest mod până la final. Or fi vrut social-democraţii să elimine jocul şi riscul din costumul politic şi să meargă la sigur, pe o idee, pe un val, care, în final, a rămas înţepenit la mal. Probabil, când tot girau la guverne orbaniene, slabe, compuse din ciudăţenii ale momentului, au trăit cu impresia că or să beneficiteze de oarece clemenţă din partea locatarului de la Cotrocenui, că nu o să-i mai ocărească public, că o să îi lase în pace, în opoziţia lor!

Puţin i-a păsat lui Iohannis că i-au făcut jocul PSD-iştii. I-a băgat la malaxor din prima. Culmea, nimeni nu şi-a pus un semn de întrebare, dacă este bine ceea ce face şeful statului, dacă mai sunt respectate regulile democraţiei, Constituţia. Cum poţi tu, până la urmă preşedintele tuturor românilor, să tăbări cu atâta înverşunare asupra unui partid politic, să declari pe toate drumurile că PSD nu mai are ce căuta la guvernare? Miroase a dictatură! Ce rost mai au democraţia, Parlamentul, multipartidismul, diferenţa de opinie, lupta de idei, instituţiile democratice, dacă tu, preşedintele ţării, nu mai vrei ca un partid politic să se exprime conform votului dat de cetăţeni, conform regulilor statului de drept?

Revin la PSD. Cei care compun acest partid au acum misiunea de a restabili echilibrul, de a readuce democraţia în albia ei corectă, normală, firească. Au misiunea de a tempera zelul preşedintelui Iohannis şi rapacitatea liberalilor care par să se fi îndrăgostit prea repede de putere şi cu orice preţ, chiar călcând peste valorile democraţiei. Moţiunea de cenzură reprezintă un pas important. Dacă trece, poate fi considerată o victorie a democraţiei, a revenirii la normalitate. Mai simţim şi noi că în România se face politică adevărată. Social-democraţii trebuie să îi arate lui Klaus Iohannis, lui Ludovic Orban şi droaiei din spatele lor, că au sărit calul şi că este timpul ca ţara să îşi revină, la fel şi ei, conchistadorii pandemiei.

Dacă moţiunea nu trece, apare un mare semn de întrebare în piaţa largă a politicii româneşti, plus speculaţii şi scenarii de tot felul. Ne putem gândi inclusiv la faptul ca nu cumva, de prin varii locaţii oculte, să se fi dat vreun ordin ca lucrurile să decurgă altfel. De soarta moţiunii de cenzură, zic eu, depinde bruma noastră de democraţie. Dacă pică, PNL iese întărit, Iohannis jubilează, iar asemănarea cu ceea ce se întâmplă la capitolul politică în Ungaria altui Orban este cât se poate de evidentă.

Congresul social-democraţilor desfăşurat online şi cu unele luări de poziţie contradictorii și moţiunea de cenzură sunt, de fapt, elementele care compun viitorul PSD. Rămân tari pe meterezele democraţiei sau se pierd, aşa cum îşi doreşte cu ardoare Klaus Iohannis.

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Chemarea străbunilor

Publicat

pe

Uite că am trăit să o vedem și pe asta. Alexandru Oprea, considerat de unii a fi un social-democrat pur sânge, a trecut la Partidul Mișcarea Populară. Va candida, primul pr listă, pentru o funcție de senator. Evident, șansele de câștig sunt minime, dar gestul este mare și spune multe. Despre candidat și despre politică!

Este, de fapt, o formă a deznodământului, a ceea ce s-a întâmplat în PSD Dâmbovița de câțiva ani. Oprea, bănuit că ar fi stat la baza orchestrării expulzării din PSD a lui Adrian Țuțuianu, părăsește corabia și se rostoiește, cred eu vremelnic, la PMP. Este o mișcare de conjunctură, un răcnet al nemulțumitului, al celui care, după ce a tăiat capul regelui, avea probabil convingerea că o să fie ridicat în slăvi, venerat, că va fi de temut. Uite că nu a fost așa!

Organismul numit PSD Dâmbovița a reacționat altfel. Așa cum nu s-a așteptat nici Țuțuianu, care a sperat că va aduna în spatele său droaie de primari și simpatizanți, măcar pe cei pe care i-a cules de jos și i-a pus în jilțuri. Așa cum nu credea nici Rovana Plumb, care își formase un desant interesant în Dâmbovița și, până în ultima clipă, ciracii au asigurat-o că va ieși președintă. Așa cum nu intuia nici Oprea, care avea intenția să pună șaua pe organizație, dar aceasta, nărăvașă, nu a acceptat să fie călărită…

Partidul și-a căutat forța de regenerare într-o altă echipă, într-un alt tip de comportament și viziune. Până acum, a ieșit bine. Corneliu Ștefan a uns cum trebuie motorul organizației și acum funcționează din plin. Până când, depinde de domnia sa și de sfaturile celor pe care îi are în preajmă. Se știe, orice povață ascunde în spate un interes personal. De asta trebuie să țină cont tânărul lider.

Revenind la trecerea lui Alexandru Oprea la PMP și candidatura pentru un post de senator, spun că mișcarea era previzibilă. Se auzise de mai multă vreme că intenționează să se îndrepte spre acest partid, un fel de colac de salvare, de încercare de a mai rămâne măcar un pic în văzul lumii. Încă o linguriță de notorietate, înainte de a cădea în uitare.

Cu câteva zile înainte de a apărea informația în presa agreată de Oprea, l-am întrebat pe președintele încă în funcție al CJ Dâmbovița dacă este adevarat că va candida de la PMP. Mi-a răspuns că este zvon și că așteaptă să vadă ce se întâmplă prin PSD. Și, cum probabil lucrurile nu au ieșit cum voia, alta este lista acolo, una câștigătoare, cum zic unii în glumă, cu popă în coadă, social-democratul Oprea a transformat ceea ce el numea zvon în certitudine. A fost un fel de chemare a străbunilor.

Mă așteptam, știind că este ofițer de informații, nu spun fost fiindcă în domeniu nu există termenul ăsta, să-mi raspundă franc da. În schimb, m-a învârtit prin păpușoi și tot acolo a ajuns. La PMP. În aceste condiții, prefigurez că vom avea parte de o campanie electorală interesantă. Cu bombe, bombițe, și bineînțeles, fumigene. Vom vedea clar cum și pentru cine se fac jocurile…

Citește în continuare

OPINII

Semnele nefirescului…

Publicat

pe

Trăim vremuri ciudate. Aproape neomenești. Rupte parcă dintr-un scenariu de film sau dintr-un coșmar. De luni de zile, ne chinuim să ne redescoperim echilibrul. Să intrăm în normalitate. Dar parcă nu se vrea. Toate zbaterile noastre de mai bine ne conduc spre mai rău, spre și o mai mare incertitudine. Ne zguduie faptul că, în această pandemie cumplită, încă nedescifrată până la capăt, până și Dumnezeu a început să ne fie interzis. Locurile sacre, bisericile, punctele de legătură între noi și Divinitate, stațiile de emise-recepție ale sufletului ne sunt deconectate.

Acest coronavirus zămislit parcă în adâncurile iadului, pare că vrea să ne distrugă și încrederea și speranța în Dumnezeu. Simt acest lucru. Văd la tot pasul, prin comportamentul manifestat de unii semeni, că Dumnezeu este târât în legendă. Sabotat. Ascuns sub diferite tipuri de măști. Se vrea parcă să ne pierdem echilibrul spiritual, puterea. Omul, suprema creație, a devenit în aceste luni doar o simplă vietate, fragilă, nesemnificativă. Un soi de număr de inventar. O cifră cuprinsă în statistici zilnice. Moartea a fost adusă la rangul de normalitate. Când vorbim de o mie de decedați, de două mii, de trei mii, pare firesc. Nimic nu ne mai mișcă în pandemie.

În aceste zile, la Iași, de ani și ani, creștinii ortodocși din toată țara merg cu sufletul deschis în pelerinajul sacru la Moaștele Sfintei Parascheva. Pentru mulți români, această călătorie încheiată cu ruga la Moaștele Sfintei a fost și este piatra de temelie a credinței și încrederii lor în Dumnezeu. Sâmburele de speranță, fiindcă mulți mergeau acolo să se roage pentru sănătate, pentru familie și câte alte lucruri de suflet. Acum, pandemia, regulile impuse de autorități i-au lăsat și fără această licărire de încredere. Oamenii sunt triști, panicați și debusolați. Privesc spre cer și nu știu cum să-și mai conceapă rugăciunea în atâta neprevăzut. Ce ne așteaptă? Greu și totuși ușor de presupus. Faptul că acum acest coronavirus a reușit din nou să ne îngenuncheze tradiția, credința, năzuințele și speranțele este un semn rău. Uniformizarea substanței umane continuă. Deocamdată suntem ascunși sub mască.

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT



error: Conținutul este protejat!!