Mă tot uit la ceea ce se întâmplă pe scena politică românească. Văd cum, la umbra măştilor de protecţie anticoronavirus, musteşte dictatura. Semnalul a fost dat de ilustrul preşedinte al ţării, Klaus Iohannis, şi este multiplicat prin varii canale de liberali, care au constatat, de când sunt la putere, că le prinde bine mişcarea iohanesiană. Stau la cârma ţării şi nu le mai pasă de nimeni. Cum deschide unul din PSD gura, cum se năpusteşte asupra lui maşina de tocat de la Cotroceni.

Şi, uite aşa, prin grija şefului de stat şi aportul aproape orbesc al social-democraţilor, ne apropiem de înjghebarea unui puiuţ de dictatură. Am spus cu aportul PSD, fiindcă ei sunt cei care, din raţiuni încă necunoscute, i-au girat pe liberali la putere de câteva ori, le-au cântat în strună, mizând pe un gen de calcul care nu a bătut, se vede treaba, cu situaţia din teren. Pe undeva s-a strecurat o greşeală în ecuaţie şi s-a mers în acest mod până la final. Or fi vrut social-democraţii să elimine jocul şi riscul din costumul politic şi să meargă la sigur, pe o idee, pe un val, care, în final, a rămas înţepenit la mal. Probabil, când tot girau la guverne orbaniene, slabe, compuse din ciudăţenii ale momentului, au trăit cu impresia că or să beneficiteze de oarece clemenţă din partea locatarului de la Cotrocenui, că nu o să-i mai ocărească public, că o să îi lase în pace, în opoziţia lor!

Puţin i-a păsat lui Iohannis că i-au făcut jocul PSD-iştii. I-a băgat la malaxor din prima. Culmea, nimeni nu şi-a pus un semn de întrebare, dacă este bine ceea ce face şeful statului, dacă mai sunt respectate regulile democraţiei, Constituţia. Cum poţi tu, până la urmă preşedintele tuturor românilor, să tăbări cu atâta înverşunare asupra unui partid politic, să declari pe toate drumurile că PSD nu mai are ce căuta la guvernare? Miroase a dictatură! Ce rost mai au democraţia, Parlamentul, multipartidismul, diferenţa de opinie, lupta de idei, instituţiile democratice, dacă tu, preşedintele ţării, nu mai vrei ca un partid politic să se exprime conform votului dat de cetăţeni, conform regulilor statului de drept?

Revin la PSD. Cei care compun acest partid au acum misiunea de a restabili echilibrul, de a readuce democraţia în albia ei corectă, normală, firească. Au misiunea de a tempera zelul preşedintelui Iohannis şi rapacitatea liberalilor care par să se fi îndrăgostit prea repede de putere şi cu orice preţ, chiar călcând peste valorile democraţiei. Moţiunea de cenzură reprezintă un pas important. Dacă trece, poate fi considerată o victorie a democraţiei, a revenirii la normalitate. Mai simţim şi noi că în România se face politică adevărată. Social-democraţii trebuie să îi arate lui Klaus Iohannis, lui Ludovic Orban şi droaiei din spatele lor, că au sărit calul şi că este timpul ca ţara să îşi revină, la fel şi ei, conchistadorii pandemiei.

Dacă moţiunea nu trece, apare un mare semn de întrebare în piaţa largă a politicii româneşti, plus speculaţii şi scenarii de tot felul. Ne putem gândi inclusiv la faptul ca nu cumva, de prin varii locaţii oculte, să se fi dat vreun ordin ca lucrurile să decurgă altfel. De soarta moţiunii de cenzură, zic eu, depinde bruma noastră de democraţie. Dacă pică, PNL iese întărit, Iohannis jubilează, iar asemănarea cu ceea ce se întâmplă la capitolul politică în Ungaria altui Orban este cât se poate de evidentă.

Congresul social-democraţilor desfăşurat online şi cu unele luări de poziţie contradictorii și moţiunea de cenzură sunt, de fapt, elementele care compun viitorul PSD. Rămân tari pe meterezele democraţiei sau se pierd, aşa cum îşi doreşte cu ardoare Klaus Iohannis.