Connect with us

OPINII

Moţiunea de cenzură, ca leac antidictatură…

Publicat

pe

Mă tot uit la ceea ce se întâmplă pe scena politică românească. Văd cum, la umbra măştilor de protecţie anticoronavirus, musteşte dictatura. Semnalul a fost dat de ilustrul preşedinte al ţării, Klaus Iohannis, şi este multiplicat prin varii canale de liberali, care au constatat, de când sunt la putere, că le prinde bine mişcarea iohanesiană. Stau la cârma ţării şi nu le mai pasă de nimeni. Cum deschide unul din PSD gura, cum se năpusteşte asupra lui maşina de tocat de la Cotroceni.

Şi, uite aşa, prin grija şefului de stat şi aportul aproape orbesc al social-democraţilor, ne apropiem de înjghebarea unui puiuţ de dictatură. Am spus cu aportul PSD, fiindcă ei sunt cei care, din raţiuni încă necunoscute, i-au girat pe liberali la putere de câteva ori, le-au cântat în strună, mizând pe un gen de calcul care nu a bătut, se vede treaba, cu situaţia din teren. Pe undeva s-a strecurat o greşeală în ecuaţie şi s-a mers în acest mod până la final. Or fi vrut social-democraţii să elimine jocul şi riscul din costumul politic şi să meargă la sigur, pe o idee, pe un val, care, în final, a rămas înţepenit la mal. Probabil, când tot girau la guverne orbaniene, slabe, compuse din ciudăţenii ale momentului, au trăit cu impresia că or să beneficiteze de oarece clemenţă din partea locatarului de la Cotrocenui, că nu o să-i mai ocărească public, că o să îi lase în pace, în opoziţia lor!

Puţin i-a păsat lui Iohannis că i-au făcut jocul PSD-iştii. I-a băgat la malaxor din prima. Culmea, nimeni nu şi-a pus un semn de întrebare, dacă este bine ceea ce face şeful statului, dacă mai sunt respectate regulile democraţiei, Constituţia. Cum poţi tu, până la urmă preşedintele tuturor românilor, să tăbări cu atâta înverşunare asupra unui partid politic, să declari pe toate drumurile că PSD nu mai are ce căuta la guvernare? Miroase a dictatură! Ce rost mai au democraţia, Parlamentul, multipartidismul, diferenţa de opinie, lupta de idei, instituţiile democratice, dacă tu, preşedintele ţării, nu mai vrei ca un partid politic să se exprime conform votului dat de cetăţeni, conform regulilor statului de drept?

Revin la PSD. Cei care compun acest partid au acum misiunea de a restabili echilibrul, de a readuce democraţia în albia ei corectă, normală, firească. Au misiunea de a tempera zelul preşedintelui Iohannis şi rapacitatea liberalilor care par să se fi îndrăgostit prea repede de putere şi cu orice preţ, chiar călcând peste valorile democraţiei. Moţiunea de cenzură reprezintă un pas important. Dacă trece, poate fi considerată o victorie a democraţiei, a revenirii la normalitate. Mai simţim şi noi că în România se face politică adevărată. Social-democraţii trebuie să îi arate lui Klaus Iohannis, lui Ludovic Orban şi droaiei din spatele lor, că au sărit calul şi că este timpul ca ţara să îşi revină, la fel şi ei, conchistadorii pandemiei.

Dacă moţiunea nu trece, apare un mare semn de întrebare în piaţa largă a politicii româneşti, plus speculaţii şi scenarii de tot felul. Ne putem gândi inclusiv la faptul ca nu cumva, de prin varii locaţii oculte, să se fi dat vreun ordin ca lucrurile să decurgă altfel. De soarta moţiunii de cenzură, zic eu, depinde bruma noastră de democraţie. Dacă pică, PNL iese întărit, Iohannis jubilează, iar asemănarea cu ceea ce se întâmplă la capitolul politică în Ungaria altui Orban este cât se poate de evidentă.

Congresul social-democraţilor desfăşurat online şi cu unele luări de poziţie contradictorii și moţiunea de cenzură sunt, de fapt, elementele care compun viitorul PSD. Rămân tari pe meterezele democraţiei sau se pierd, aşa cum îşi doreşte cu ardoare Klaus Iohannis.

Cititi mai mult
Reclamă
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Ascultăm și nu judecăm!

Publicat

pe

Un eveniment creștin, firesc până la urmă în lanțul existențial românesc, a dat apă la moară tuturor opozanților PSD, văzuți și nevăzuți, celor ascunși sub conturi false pe rețelele de socializare, adversarilor de pe băncile Parlamentului, dar și semi-simpatizanților aflați în starea aceea de observare perpetuă. Doar poporul este încă năuc! Nu a procesat total știrile pro și contra despre evenimentul monden timișorean.

Tăcut, abătut, românul de rând este bulversat de traiul de zi cu zi, din ce în ce mai dificil de susținut, mai mult decât de toaletele de petrecere ale nevestei lui Grindeanu și a partenerei lui Ciolacu. Omul muncii încă nu s-a dezmeticit, deși este bombardat din toate părțile, pe toate canalele, cu picuri acizi de critică la adresa social democraților și alura lor sătulă, aristocratică, de la Timișoara. Sintagma la modă în aceste zile pare a fi mai degrabă un virus comunicațional, manipulator, care a pătruns în sistemul de credibilitate al social democraților și dă peste cap toate programele: „Grindeanu, dimineața plânge de mila săracilor, iar seara merge la petreceri opulente”.

Ce să mai zici? Este greu să prezinți peisajul, decorul cu 500 de invitați de marcă de la botezul de lux al lui Simonis ca fiind doar o bucățică de normalitate. Pe acest subiect se poate specula mult Analize, mai puțin. Nu ai ce! Și unii o fac în cadență militară. Tragere de voie, cum ar ordona caporalul! Mai ales acum, când suntem măcinați de criza economică, de deficit și alte tipuri de neajunsuri care nu par să se diminueze, ci, dimpotrivă, se amplifică.

În asemenea momente, când te afli la guvernare doar de câteva zile și țara are așteptări de la tine, cred că mai multă discreție și simplitate ar fi fost de apreciat. Constat, din păcate, că politicienii noștri, nu toți, dar destul de mulți, culoarea nu contează, rodați prin culoarele puterii, nu de ieri de azi, cu legiuni de consilieri pe lângă ei, nu au învățat nimic despre conduită, comportament social la vremuri de criză și nu numai. Sau, mai grav, nu îi interesează! Iar cei cărora le pasă și au rezultate, construiesc din greu, sunt victime colaterale. Sunt luați de curent, vor nu vor. Și nu este bine!

PS. Așa că celor doi protagoniști înfierați la Timișoara, Alfred Simonis și Marcel Ciolacu, nu le rămâne decât să se conformeze sintagmei lansate chiar de ei, parcă după alegeri: „Ascultăm și nu judecăm”! În momentul de față, altceva nu este de făcut.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

Europa, în resetare…

Publicat

pe

Politica dusă de actualii lideri europeni pare să fii eșuat? Toate măsurile dure puse în practică, cu atingere adusă vieții de zi cu zi a oamenilor, au dus la aprinderea flăcărilor mâniei. Protestele au cuprins Europa. Franța, Spania, Italia, Spania, ba chiar și Germania au dat semnalul că, gata, ajunge! Sute de mii de oameni au ieșit în stradă. Cuțitul a ajuns la os!

La Paris situația s-a încins. De la revolte considerate a fi naive de autorități și tratate ca atare, vezi protestul elevilor, uite unde s-a ajuns! De la conceptul de libertate, democrație, s-a trecut, într-un interval rapid, la haos. De ce? Fiindcă Occidentul, politicienii de mucava care conduc destinele Europei au cam uitat că societatea este alcătuită și din oameni simpli, ale căror nevoi de viață, modeste, echilibrate până acum, au fost răvășite, date peste cap. Au primat interesele economice și politice ale celor din umbră. Cetățeanul simplu a fost transformat în cobai.

Acum, gata! Se cere o resetare totală a sistemului politic. Se cer alți lideri, alte poziții, alte argumente ale guvernării. Roata istoriei a pornit! Și, ați văzut ce lipsiți de capacitatea de a cântări și judeca la rece lucrurile sunt politicienii români? Mânați doar de ambiții, de interesele lor de grup, de alți vectori influențatori externi, au dus țara în cap. De peste 5 luni, stăm într-un provizorat bolnăvicios, fără guvern stabil, cu prețuri la tot ce ne susține traiul luate spre aiurea. Ne jucăm de-a numirea premierilor, scoțând de la cutie nume de prim-miniștri care nu au nicio rezonanță cu votul dat de români. Principiile democrației au fost eliminate, duse în derizoriu. Au arătat, pe față, că votul nostru, nu prea mai contează. Exercițiu democratic și atât!

Cum să vii tu, Nicușor Dan, cu nominalizări de persoane care nu s-au aflat măcar pe vreun afiș electoral, pe vreo listă de candidați, cu indivizi de care poporul nu știe nimic? Până unde ajunge sfidarea, lipsa de empatie față de popor? Și vrem să fie bine? Nu are cum, nu are cine. Ne confruntăm cu simple formalisme devastatoare în mijlocul unui sistem care funcționează inertic. Norocul nostru este că albinuțele își știu rolul și își văd, încă, de treabă, suportând șocurile venite dinspre cancelariile haosului care au transformat normalitatea, echilibrul, în existență incertă.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

Cele mai citite