Connect with us

OPINII

Vremuri ciudate

Publicat

pe

Trăim vremuri ciudate. Existența parcă ni se consumă după un scenariu de film de anticipaţie, în care abundă secvenţele horror, cele imposibil de acceptat de raţiunea de tip uman. Regizorul şade parcă undeva în măruntaiele cerului şi urmăreşte dezlănţuirea din platoul global. Cineva se joacă cu noi.

Copiii merg la grădiniţă pentru a socializa, comunica, interacţiona, pentru a deprinde alfabetul vieţii. De unde! Stau singuri la măsuţe, ore în şir, învârt plictisiţi jucăriile, mai trag cu ochiul la prietenii aflaţi câţiva metri mai încolo, risipiţi parcă de o furtună pe care ei nu o vor înţelege prea curând. Urmăresc şi ei uimiţi cum tata, mama și bunicii fac echilibristică pe coarda existenţială, de-o parte viaţa, în cealaltă neprevăzutul.

Cei mici şi-au adaptat jocul la realităţi, după ceea ce vine pe canalele media. Un preşcolar ţine în mâini două figurine. Unul este poliţist, iar celălalt un nenică cu mustaţă şi pălărie. Omul legii îl pune jos pe bătrân. „Nu ai mască! Eşti arestat! La puşcărie!” Se aude glasul totuşi candid al micuţului.

Totul s-a adaptat din mers. Cei care nu o fac vor fi luaţi, uşor- uşor, de val. Nu poţi trăi în incertitudine. Pleacă prescolarul acasă și îi spune mamei. „Nu vreau să mai vin mâine la grădiniţă. Nu mă joc cu nimeni. Nu mai vreau să fiu singur”. Şi plânge pe rupte până la portiera autoturismul. Mama tace…

La şcoală, altă poveste. Elevii vin în grupuri, veseli, apropiaţi, apoi, fiecare, ca într-un joc SF, intră pe culoarea lui. Roşie, verde, galbenă… La clasă, pe hol. Şi pe uşa toaletei este afişată o anume culore. Doar în frunte nu li s-a pus etichetă! Nu se mai pot împrumuta pixuri, biscuiţi, apă, guma de şters, nici zâmbete, nici bileţelul de iubire nu mai poate circula pe sub bancă… Viaţa se consumă sub mască. Reguli dure şi pentru ei şi pentru profesorii care nu ştiu cum să mai facă faţă când în faţa tabletei, când cu ochii pe clasă. Există şi cameră de izolare, un soi de arest al copilului posibil contaminat!

La ce bun toate aceste restricţii dacă, atunci când ies din liceu, se strâng buluc la ţigară sau la cafea în spatele magazinului din colţ sau merg la terase sau în parc, unde încearcă fiecare să se bucure de dramul de normalitate?

Politicienii sunt deocamdată preocupaţi de campania electorală. Şi ei tot cu masca. Una pe bune! Preşedintele ţării, dezamăgire totală. Va intra în istorie ca omul care ne tot spunea să ne spălăm pe mâini şi care făcuse o obsesie pentru PSD. În rest, vorbe. Și acelea scumpe!

Premierul Orban pare şi el plictisit, pierdut în inerţie. Altfel nu se explică gestul de a-l întreba pe un om aflat în scaunul cu rotile ce viteză îi prinde maşinăria cu care se deplasează.

Ciolacu, încă indecis. Nesigur. Critică puterea, dar parcă dă cu parfum! Faţa sa cam asta trădează, cu barbă sau fără. Tăriceanu îşi caută nordul. L-a pierdut. Nu se mai regăseşte pe niciunde. Candidatura la Primăria Capitalei este un moft. O ultimă zvâcnire. Apoi se usucă. Ca peştele care sare din baltă şi nimeni nu este pe aproape să-l arunce din nou în apă.

Şi virusul astă căruia nimeni nu i-a dat de cap, de parcă oamenii de ştiinţă dorm în bocanci sau acum îşi explică incapacitatea şi lipsa de profesionalism sau, cine ştie, cineva îi ţine în poziţia de drepţi. Trăim apocalipsa sau vremurile sunt apocaliptice. Ce mai contează! Credeam, totuşi, că va deveni credinţa un refugiu. Nu simt nici acest lucru. Acum se dă o luptă oarbă… Nu ştim ceea ce urmează. E secret!

Cititi mai mult
Reclamă
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Efectul de dronă asupra șefului Marelui Stat Major al Armatei Române!

Publicat

pe

Ce vremuri! Ce țară! Ce oameni! Ați văzut câte lucruri curioase se întâmplă la noi? Te miri că mai suntem, că ne mai ținem pe picioare, că mai putem zâmbi în colțul ăsta de lume incert. Într-o noapte blajină, de mai, la o oră când până și greierii sforăiau, peste un bloc cu oameni pașnici din Galați, căzu ca din senin o dronă rusească cu burta plină de explozibili. A făcut ravagii. Un copil și o femeie răniți. Panică generală. Clădirea afectată, cu ditamai găuroiul în plafon. Cum a reușit mașinăria infernală să ajungă nestingherită până în inima municipiului reședință de județ, nu se știe sau nu trebuie să cunoaștem noi prea multe amănunte. Este, cu siguranță, vorba de o poveste cu circuit închis. Se narează cine știe prin ce cancelarii. Și cineva va plăti!

Comandamentele de criză au ieșit imediat la raport pentru a coafa părul răvășit al situației. Declarații, luări de poziții, puncte de vedere, tensiune, speculații cât cuprinde, NATO, ONU, UE și ce-o mai fi prin grădina mondială a politicii și democrației. Cine se face vinovat de tot acest coșmar apărut când nu avem guvern stabil, când ne macină recesiunea, inflația, creșteri de prețuri, războiul din Ucraina, conflictul din Orientul Mijlociu și lista este lungă și pare fără capăt?

Suntem într-un circuit confuz care nu știm unde duce până la urmă. Cert este că nu suntem de capul nostru! Și, ca să fie tabloul complet, la câteva zile după ce loviră drona, altă poveste, care, zic eu, se leagă de prima. Șeful Statului Major al Armatei Române, generalul Gheorghiță Vlad, a fost convocat la DNA! Băi, este de noaptea minții! Comandantul Armatei Române, autoritatea militară supremă, cel care dirijează totul, a fost chemat la audieri ca orice infractor. Tare democrația asta! Dar ținând cont de împrejurări, cu războiul la ușa noastră, cu o sumedenie de responsabilități pe capul Armatei, cu imaginea politochiei noastre și așa ușor șifonată, nu s-ar fi putut mai la secret? Mai onorabil? Să nu se facă atâta tam-tam, atâta spectacol. Cu camere, microfoane, cu întrebări naive sau camuflate în interes. Cu multe coțofene prin prejur, cum zice maestrul Cristoiu. Uite că nu!

Și, repet, se întâmplară chiar după incidentul de la Galați. Să nu spun că este vorba de efectul de dronă asupra șefului Marelui Stat Major al Armatei Române! Și pentru ce credeți că a fost agățat generalul, profesionistul care organizează pregătirea pentru apărare a țării? Nu că a vândut niscaiva blindate, tancuri, avioane, rachete sau afaceri de milioane de euro cu firme de armament. Nu, frate! Generalul Gheorghiță Vlad, acum, imediat după explozia dronei de la Galați, a fost pus sub acuzare pentru că a solicitat suplimentarea unor locuri de la buget la o facultate din București, locuri de care ar fi beneficiat niște apropiați. Taman acum apărură minunea asta! Fapt divers. Acum, a dat în fiert acest dosar, imediat după necazul de la Galați. Asta este! Sfânta coincidență!

Este bine că se întâmplă. Justiția ne arată că nu scapă nimeni dacă se greșește. Indiferent de funcție, de poziția ocupată în societate. Ai încălcat legea, nu ești corect, la DNA! Dar cazul ăsta are un miros ciudat. Un damf iscat spontan. La fel ca drona. Ne lovim singuri cu tesla… exact când vremurile nu ne sunt deloc prielnice și ar trebui să fim mai circumspecți. Dar chiar credeți că o facem de capul nostru? Niciodată!

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

Efectul de dronă asupra clasei politice românești…

Publicat

pe

În timp ce Nicușor Dan se screme, ajutat evident de unele structuri, să numească un premier și nu i-a ieșit până acum decât ceva subțire, respectiv numitul Eugen Tomac, un soi de cameleon politic, nu i-am ginit niciodată structura doctrinară, la Galați a căzut o dronă cu burta plină de explozivi. Nu s-a prăbușit pe miriște sau în lanul de păpușoi, ci chiar pe un bloc de locuințe din municipiul Galați, că așa sunt ele dresate, să nimerească în plin. Vânzoleală. Inflație de declarații, de ieșiri la rampă, de condamnări ale celor care au trimis drona aiurea. Au ieșit generalii în conferință de presă să spună că trebuie să stăm liniștiți. N-a fost vorba de un atac la adresa României. Pur și simplu, o dronă zbanghie a tulit-o din snopul de cele 50 de zburătoare infernale, trimise de ruși peste obiectivele portuare ucrainene de la Dunăre, peste graniță. Și nu se opriră decât într-un bloc. Au mai spus militarii că drona a fost urmărită, dar nu au doborât-o.

Au fost invocate tot soiul de motivații fragile, că exista pericol pentru comunitate, că nu se așteptau la un astfel de incident. Cert este, și asta am auzit-o parcă din gura premierului care încă mai este pe felie, Ilie Bolojan, că nu avem infrastructura completă pentru a anihila dronele. Să te fi apucat să tragi cu rachete în ea din avioanele F16 pe deasupra Galațiului, vă dați seama ce panică s-ar fi creat, nu mai vorbim de prezumtivele consecințe. Chestia e că drona a scăpat și ne-a lovit în plin, iar Armata a încasat o porție de critică și o mică doză de neîncredere.

Președintele României, Nicușor Dan, a convocat CSAT-ul. Este condamnat gestul Rusiei și se anunță sprijinul total pentru Ucraina. Liderii europeni își exprimă solidaritatea cu România. Maia Sandu, pe același ton. Până și Dominic Fritz a ieșit cu o declarație de compasiune față de gălățeni.

Formatul problematicii politico-sociale din țara noastră s-a schimbat din mers. Operatorii permutărilor din politică, o scurtă perioadă, pot răsufla ușurați. Și poate mai găsesc variante care să le convină, lor, nu nouă! Deocamdată, nominalizarea premierului este lăsată mai la o parte. A devenit banalitate, pe lângă efectul de dronă. Nedoritul incident a resetat agenda de lucru și a scos din letargie și sfânta rutină clasa politică.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite