Connect with us

OPINII

Vremuri ciudate

Publicat

pe

Trăim vremuri ciudate. Existența parcă ni se consumă după un scenariu de film de anticipaţie, în care abundă secvenţele horror, cele imposibil de acceptat de raţiunea de tip uman. Regizorul şade parcă undeva în măruntaiele cerului şi urmăreşte dezlănţuirea din platoul global. Cineva se joacă cu noi.

Copiii merg la grădiniţă pentru a socializa, comunica, interacţiona, pentru a deprinde alfabetul vieţii. De unde! Stau singuri la măsuţe, ore în şir, învârt plictisiţi jucăriile, mai trag cu ochiul la prietenii aflaţi câţiva metri mai încolo, risipiţi parcă de o furtună pe care ei nu o vor înţelege prea curând. Urmăresc şi ei uimiţi cum tata, mama și bunicii fac echilibristică pe coarda existenţială, de-o parte viaţa, în cealaltă neprevăzutul.

Cei mici şi-au adaptat jocul la realităţi, după ceea ce vine pe canalele media. Un preşcolar ţine în mâini două figurine. Unul este poliţist, iar celălalt un nenică cu mustaţă şi pălărie. Omul legii îl pune jos pe bătrân. „Nu ai mască! Eşti arestat! La puşcărie!” Se aude glasul totuşi candid al micuţului.

Totul s-a adaptat din mers. Cei care nu o fac vor fi luaţi, uşor- uşor, de val. Nu poţi trăi în incertitudine. Pleacă prescolarul acasă și îi spune mamei. „Nu vreau să mai vin mâine la grădiniţă. Nu mă joc cu nimeni. Nu mai vreau să fiu singur”. Şi plânge pe rupte până la portiera autoturismul. Mama tace…

La şcoală, altă poveste. Elevii vin în grupuri, veseli, apropiaţi, apoi, fiecare, ca într-un joc SF, intră pe culoarea lui. Roşie, verde, galbenă… La clasă, pe hol. Şi pe uşa toaletei este afişată o anume culore. Doar în frunte nu li s-a pus etichetă! Nu se mai pot împrumuta pixuri, biscuiţi, apă, guma de şters, nici zâmbete, nici bileţelul de iubire nu mai poate circula pe sub bancă… Viaţa se consumă sub mască. Reguli dure şi pentru ei şi pentru profesorii care nu ştiu cum să mai facă faţă când în faţa tabletei, când cu ochii pe clasă. Există şi cameră de izolare, un soi de arest al copilului posibil contaminat!

La ce bun toate aceste restricţii dacă, atunci când ies din liceu, se strâng buluc la ţigară sau la cafea în spatele magazinului din colţ sau merg la terase sau în parc, unde încearcă fiecare să se bucure de dramul de normalitate?

Politicienii sunt deocamdată preocupaţi de campania electorală. Şi ei tot cu masca. Una pe bune! Preşedintele ţării, dezamăgire totală. Va intra în istorie ca omul care ne tot spunea să ne spălăm pe mâini şi care făcuse o obsesie pentru PSD. În rest, vorbe. Și acelea scumpe!

Premierul Orban pare şi el plictisit, pierdut în inerţie. Altfel nu se explică gestul de a-l întreba pe un om aflat în scaunul cu rotile ce viteză îi prinde maşinăria cu care se deplasează.

Ciolacu, încă indecis. Nesigur. Critică puterea, dar parcă dă cu parfum! Faţa sa cam asta trădează, cu barbă sau fără. Tăriceanu îşi caută nordul. L-a pierdut. Nu se mai regăseşte pe niciunde. Candidatura la Primăria Capitalei este un moft. O ultimă zvâcnire. Apoi se usucă. Ca peştele care sare din baltă şi nimeni nu este pe aproape să-l arunce din nou în apă.

Şi virusul astă căruia nimeni nu i-a dat de cap, de parcă oamenii de ştiinţă dorm în bocanci sau acum îşi explică incapacitatea şi lipsa de profesionalism sau, cine ştie, cineva îi ţine în poziţia de drepţi. Trăim apocalipsa sau vremurile sunt apocaliptice. Ce mai contează! Credeam, totuşi, că va deveni credinţa un refugiu. Nu simt nici acest lucru. Acum se dă o luptă oarbă… Nu ştim ceea ce urmează. E secret!

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Guvernul dublu zero

Publicat

pe

Nominalizare lui Cioloș ca premier nu a fost musai o surpriză, în condițiile în care Florin Cîțu, de la PNL, era contestat la scenă deschisă, iar PSD a mers la negocierile cu Iohannis fără propunere de prim-ministru, pedalând pe varianta nerealizabilă, cel puțin până la primăvară, a alegerilor anticipate.

USR-ul, până la urmă partidul care a provocat a această criză politică, s-a dus la Cotroceni cu premierul Dacian Cioloș, proaspăt ales șef al formațiunii considerate a fi de factură neomarxistă, și în proțap, cu un așa-zis plan de guvernare.

Culmea, președintele Iohannis, ca într-un joc dinainte pregătit, l-a desemnat din prima pe Dacian Cioloș premier, dându-i misiunea să alcătuiască de urgență un Guvern. Cu cine l-o face, cum îi va ieși nu contează. Este cumva o nouă formulă a „guvernului meu”?

Variantele par doar două, în condițiile în care, date fiind împrejurările, PSD nu se va băga în această mocirlă creată de alții. Așa că, Dacian poate reanima coaliția PNL-USR-UDMR care, oricum, funcționează la parametri stabili în Parlament. Sau, dacă liberalii tot țin la blazon și nu vor să îi mai înghită nici cu mămăligă pe cei care le-au dărâmat liderul din poziția de premier, Cioloș va forma un guvern doar din USR, asortat probabil cu UDMR. Acestora din urmă plăcându-le să se dea în bărci politice, neinteresându-i prea mult de cum sunt percepuți de electoratul majoritar de la care nu adună voturi.

Ar fi o chestie interesantă pentru politica românească de după 1989 să vezi Guvernul alcătuit de un partid care a ieșit din alegeri pe locul trei. După cum stau lucrurile, în România este posibil acum orice. Crizele de tot felul care s-au contopit, formând un aluat nedefinit, a cărui compoziție este greu de explicat, așa că se fac mai mult speculații, ne-au cam luat pofta de uimire și implicare. Am rămas cu toții spectatori inerți, așteptând, cu teamă și interes, mai degrabă noul val dur, rece, de facturi la utilități, decât Cabinetul Cioloș,o reeditare la vremuri de pandemie a Guvernului Zero.

Citește în continuare

OPINII

Viața oamenilor nu se negociază!

Publicat

pe

Am avut, zilele acestea, un exemplu de responsabilitate din partea managerul Spitalului Județean de Urgență din Târgoviște, dr. Claudiu Dumitrescu. Poate, pentru unii, un pic exacerbată. I-a scos din minți. Din șabloane. Le-a stricat cadența.

Pe fondul exploziei de infectări cu coronavirus și a afluxului de pacienți către unitatea medicală, dr. Dumitrescu a vrut să asigure în plus spitalul, pentru a preîntâmpina eventuale incidente. Presiunea este mare pe secțiile unde sunt internați bolnavi grav și rețeaua de oxigen funcționează continuu. Sunt deja cunoscute tragediile petrecute la secțiile COVID de la Piatra Neamț, Constanța și Matei Balș, unde au murit arși de vii oameni care nu au avut decât o singură vină: veniseră la spital pentru a fi salvați din ghearele coronavirusul. Sunt drame care au cutremurat țara întreagă și care au făcut înconjurul lumii. Pentru a se interveni rapid la astfel de accidente care pot fi inerente unei exploatări supradimensionate a instalațiilor electrice și a celor de oxigen, la care se mai pot adăuga neglijențele umane, apărute chiar și pe fondul oboselii, extenuării fizice și psihice, managerul Spitalului din Târgoviște a solicitat Comitetului Județean pentru Situații de Urgență și ISU, să aloce o mașină de intervenție pentru unitatea medicală. Detașarea să fie doar pe perioada situației de criză, de aflux ridicat al pacienților către spital. Intenția este de apreciat în contextul în care știm că au murit zeci de români arși prin secțiile ATI.

Și există și un precedent în acest sens. Cristian Oancea, managerul Spitalului de Boli Infecțioase din Timișoara, un bastion al luptei anticoronavirus, a solicitat ISU Timiș să aloce instituției medicale, în această situație dificilă, o autospecială de pompieri. De ce să nu fim prudenți, să acționăm rapid, să salvăm viețile oamenilor sedați sau în imposibilitate de a se mișca de prin saloanele destinate bolnavilor COVID și nu numai? La Timișoara s-a putut, chiar dacă mai marele peste ISU, SMURD și pandemie, Raed Arafat, s-a opus.

Declarația secretarului de stat, tot mai des criticat pentru ieșirile sale, mi se pare înspăimântătoare, de-a dreptul cinică, raportată la tragediile consumate la Piatra Neamț, Constanța și București. Cum să nu fii de acord cu o astfel de strajă, de siguranță, de mobilizare sporită? Auzi, vorbe de secretar de stat: „Nicăieri în lume nu există să păzești o clădire cu o mașină de pompieri. Dacă este o urgență, să sune la 112, vin pompierii, sunt la doi kilometri de acolo”.

Am rămas stupefiat la asemenea vorbe. Păi, domnule Arafat, lumea nu s-a mai confruntat până acum cu o asemenea calamitate generată de coronavirus. Suntem în război cu COVID-19. Ne aflăm în stare de alertă. Aici nu vorbim de normalitate, ci de situații neprevăzute. Să afirmi că, în două minute, ajunge mașina de la doi kilometri? Asta să i-o spună lui Mutu! Viața oamenilor depinde, uneori, de clipe, de secunde…

Probabil, subalternii domnului Arafat de la Dâmbovița au îmbrățișat această idee, drept pentru care i-au dat managerul Spitalului Județean de Urgență Târgoviște un răspuns cam în același ritm, ton și structură. Că să se ocupe pompierii privați care au fost contractați, că, dacă este nevoie,vin repede. Sunt și ei tot la doi kilometri distanță de obiectiv… Stimați domni de la ISU, din câte știm, sunteți plătiți din ban public, răspundeți la solicitările cetățenilor, sunteți militari, știți mai bine ca oricine ce înseamnă o situație de criză.

Răspunsul dat managerului Spitalului Județean este unul răutăcios, neadecvat, cu bătaie evidentă spre firma privată de pompieri care a fost contractată de unitatea medicală. Ați încurcat rosturilor problemei. Șeful spitalului vrea să protejeze oamenii, pacienții, de eventualele incidente, să știe că sunt forțe pregătite să intervină în caz de nevoie.

Penibil să procedezi la un schimb de replici neadecvat, în loc să cauți soluții, să colaborezi. Au răspuns de parcă le ceruse Claudiu Dumitrescu o autospecială pe vecie în curtea spitalului. Nu, domnilor! Este nevoie acum, în aceste zile când numărul bolnavilor de COVID crește, când vin pacienți și din alte zone ale țării, când instalațiile, fie ele și noi, verificate și paraverificate, sunt exploatate la capacitate maximă.

Să dea Bunul Dumnezeu să nu fie probleme. Că dacă vor fi, indiferența și tratarea cu superficialitate a problemei s-ar putea să vă coste. Știu că, odată, prin anii trecuți, la ISU Dâmbovița exista mai multă deschidere și colaborare. Ce s-a întâmplat de s-au stricat lucrurile? Așa se întâmplă când vin oameni noi?

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT