PSD a ajuns la încheierea unui ciclu electoral istoric. În vremuri de pandemie, cu atâtea probleme pe capul țării, cu un mediu online ostil, cu o sumedenie de oameni și partide care au stat în permanență adiba să îl sancționeze, fie că a greșit fie că nu, cu un președinte al țării, pe față, pornit împotriva social-democrației, afișând o răutate și un discurs nedemn și anticonstituțional pentru un lider al tuturor românilor, cu o mulțime de probleme interne moștenite de pe vremea lui Liviu Dragnea și Viorica Dancilă, PSD nu a clacat, nu a intrat în regres organizațional, așa cum sperau alții. A mers mai departe, în ciuda tuturor obstacolelor, a ținut de menirea sa, de proiectele și programele pe care le-a înrădăcinat în societate, a arătat că este un organism viu, luptător și cu încredere în viitor.

PSD nu a făcut politică la întâmplare, așa cum se practică mai nou pe fondul unor mișcări populiste pseudo-revoluționare, a unor goluri de încredere și responsabilitate, dar și ca urmare a unei inerente schimbări a electoratului. Rezultatul alegerilor parlamentare de ieri, pentru mine, nu a fost o surpriză. Totul a rezultat din atenta observare a realității, obiectiv, fără concesii, de un an încoace.

Surpriza a reprezentat-o căderea în prăpastia ignoranței electorale a PRO România, formațiune care avea în aluatul de bază destulă substanță de natură social-democrată. Dar nu a convins. Ponta și mișcările sale politice, schimbările sale brusce de discurs nu au prins la români. Ultimele declarații, cu apropierea de PNL, zvonurile cu vizita în Modrogan, au contat.

AUR nu a fost o surpriză. Liderul acestei formațiuni, un excelent comunicator în mediul online, un soi de magnet pentru masele care așteaptă altceva, un pic debusolate, exaltate, a fost și este puternic implicat în mișcarea unională. Luptă pentru unirea cu Moldova și nu a făcut-o niciodată doar la nivel declarativ. A organizat n mitinguri, manifestări mamut cu această temă atât în țară, cât și în Republica Moldova. Scorul obținut de AUR este urmarea unei efervescențe populare. O refulare naționalistă încă nedefinită. E de urmărit. Acum de la fluturatul de steaguri și exprimarea unor lozinci emoționale, de la militantismul declarativ la fapte în politică este un drum lung. Dacă nu performează, AUR se va stinge așa cum s-a întâmplat și se întâmplă și cu alte partide de la un ciclu electoral la altul.

USR și PLUS sunt mulțumiți de rezultat. Valul pe care s-au cățărat la europarlamentare nu s-a spart. Dacă ar fi candidat separat ar fi obținut acum scoruri mult mai mici. Diaspora le-a umflat pânzele brusc. Oamenii plecați în afara țării, este știut, votează emoțional, preferând mesajele de tip ușor extremist. În USR PLUS sunt prea multe orgolii. E de văzut dacă rămân uniți până la capăt. Și mai este o problemă. Nu se știe cât de bine se vor înțelege cu liberalii pentru o eventuală alianță la guvernare. Îl vor pe Dacian Cioloș premier. Fac alergie la Orban. Poate reușește Iohannis să îi împace. Le-a cam plăcut celor din USR PLUS să-și protejeze și să-și conserve imaginea. Le este ușor frică de încălecarea pe căluțul numit Putere alături de liberali și mai pe posteriorul acestuia.

Liberalii rămân într-o constantă cam de 30 de ani încoace. Într-o bulă în care ei se simt bine. Protejați. Chiar boemi. Plutesc lin, pe mări fără valuri. Orice vânticel sau cântec de sirenă le poate deschiola corabia și perturba echipajul. PNL a dovedit, în acest an de guvernare, acoperiți totuși bine de starea de pandemie, de tătucul de la Cotroceni, că nu pot mai mult. A fost util pentru ei, ca imagine și efort, că au gestionat țara doar în stări de urgență și de alertă. În condiții normale, cu oamenii plasați la putere, ar fi dat rateuri și mai serioase.

PMP, o ultimă zvâcnire a celor care s-au adunat în jurul lui Băsescu, dar s-a jucat electoral fără Traian și cu destulă demagogie și artificiu culese cam de peste tot. Cam nevolnici în campanie și cu mesaje banale.

Ajungem de unde am plecat. PSD a rămas singura formațiune politică care are program, proiecte, oameni pregătiți (chiar dacă și pe aici mai nimeresc destui tineri oportuniști, interesați doar de anumite binefaceri), structuri care știu să se mobilizeze politic și un drum bătătorit de la care nu se abate. A câștigat cu un scor bun, ținând cont de disconfortul psihic și social creat românilor de pandemia de coronavirus. Dacă la București exista un Ciolacu la puterea a zecea, ieșeau și mai tare. Mesajul liderului suprem este cam stângaci și nu mișcă suficient. Uneori linear. Pi, pi, pi… Nu este chiar de condamnat. Unii se nasc lideri, alții se formează din mers. Victoria de ieri îl stabilizează pe Marcel Ciolacu, îi mai dă puteri dar îl și responsabilizează mai mult. PSD a ieșit întărit din aceste alegeri și poate lupta la baionetă acum în numele poporului român. Asta se și așteaptă. Nici nu este de acceptat o altă cale.

P.S. Exemplu de urmat și apreciat despre ceea ce înseamnă politică, echipă, campanie, menire. PSD Dâmbovița, cu o conducere tânără, ambițioasă, atentă la tot ceea ce se întâmplă în jur, a performat. A urmat o traiectorie bine calculată, a jucat în echipă, a ținut aproape de cetățean și a făcut anul acesta istorie în alegeri.