Connect with us

OPINII

Căutătorii de… AUR

Publicat

pe

Lăsând la o parte pandemia de coronavirus care a afectat într-o oarecare măsură procesul electoral, clasa politică trebuie să intre rapid într-o reevaluare şi resetare a modului de interacţiune cu cetăţeanul, de a-şi face cunoscute soluţiile, proiectele şi, ce este mai important, de a le duce la îndeplinire.

Luăm ca etalon chiar judeţul Dâmboviţa unde absenteismul, procentul mic de participare la vot, poate fi considerat unul istoric. Au mers la urne pentru a-şi alege conducătorii, reprezentanţii în Parlament, doar 33,9% dintre dâmboviţeni, fapt care, fie vorba între noi, dă cu minus la capitolul legitimitate politică. Naşte un soi de stânjeneală, de disconfort. Delăsarea electoratului, indiferenţa manifestată la acest scrutin electoral se leagă nemijlocit de decepţiile cetăţeanului de rând, de neîncrederea în politicieni, în implicarea acestora în rezolvarea treburilor comunităţilor, de bunăstarea oamenilor.

Semnalul de alarmă este unul fără de precedent în istoria electorală a României. Şi, ce este mai grav, pe fondul acestei crize generate pe de-o parte de pandemie, pe de altă parte de indiferenţă şi neîncredere în clasa politică, apare extremistul, ies în faţă partidele născute din tot soiul de asociaţii, antrenate pe fronul dezinformării şi al populismului ieftin. Formaţiuni ai căror reprezentanţi fac totul pentru a poza în salvatori ai naţiei. Atenţia publică se îndreaptă asupra acestora ca după o bulă de oxigen, după un dram de speranţă, din nevoia de a experimenta şi o altă caracteristică politică, de a primi un alt mesaj, un alt îndemn, chiar dacă replica finală a pesimistului este „nici ăştia nu vor face nimic”. Drogul politic este periculos.

Politicienii actuali, cei care îşi vor primi mandatele de parlamentari, au de acum încolo o misiune grea. Aceea de a arăta poporului că nu au urmărit doar ocuparea unor poziţii, obţinerea unor ranguri şi privilegii de clasă, ci că îşi dedică activitatea, existenţa până la urmă, țării, celor mulţi.

Este greu să readuci electorul în normalitate, în ţinutul încrederii, după un an de guvernare liberală în care neîmplinirile, revolta şi deziluziile s-au semănat parcă cu tractorul. Dar nu este imposibil! Totul pleacă de la imagine, de la ceea ce arăţi tu ca politician. Dacă omul de rând aude doar despre afaceri cu bani publici, despre interpuşi, despre tot soiul de aranjamente de culise, dacă vede, pe lângă politicianul în care și-a pus încrederea, droaie de linguşitori, de farisei, de tipi interesaţi doar să le meargă bine lor şi firmelor pe care le administrează, atunci imaginea se topeşte în incertitudine, în lehamite. Tot ceea ce se face cu ostinaţie este dăunător.

Reclama

Politicianul ar trebui să înţeleagă că este mai întâi un slujitor al poporului şi apoi al lui. Din păcate, la noi este invers. De aici liniştea profundă de lângă cabinele de vot în ziua de 6 decembrie. De aici pornesc, în neprevăzut, spre zone nesigure, spre nefirescul democraţiei, poate chiar orbi, căutătorii de… AUR.

Cititi mai mult
Reclamă
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

În ce țară mai trăim?

Publicat

pe

De mai bine de trei luni, suntem conduși de un Guvern demis. Un primar declarat incompatibil rămâne în funcție, bine aparat de sistem. De neimaginat! Prefectul i-a tăiat doar 10% din salariu! Președintele României convoacă la negocieri pe cine vrea burta lui, sfidând partidele care au câștigat alegerile. Dar, nu par nici ele prea mult deranjate la stomac! La Cotroceni încep alte discuții. În același stil și ritm care nu vor duce la nimic bun.

Cu o zi, două, înainte de micșorarea accizei la motorină, prețurile la pompă au crescut. O minune marcă românească! Și Statul tace. De ce? Îi convine? Președinta Curții Constituționale, instituția care a anulat alegerile prezidențiale, se întâlnește la secret cu premierul demis Ilie Bolojan. Unde credeți? În curtea Senatului României! Se întâmplă înainte ca judecătorii constituționali să decidă soarta Legii Integrității contestată de Nicușor Dan și alianța PNL-USR. Întâmplare? Coincidență? Magistrații au protestat când au aflat de această întâlnire de taină. Dar, așa cum se întâmplă la noi, puterea tace. Este o formă de sfidare. Românul tace. Din ignoranță. Tăcerea a devenit nu regulă de aur, ci indiferență patologică. Pe toată linia!

Stupoare! De Sfânta Marie Mare, președintele țării nu a fost prezent la Ziua Marinei. L-a trimis pe premierul demis, cu 10% credibilitate, la ceremonialul militaro-religios. Nicușor Dan a mers la slujba religioasă, departe de Constanța, apoi a vizitat, într-o ținută de stradă, o mătușă! A uitat că este șeful statului și această demnitate conferită prin votul și încrederea poporul român impune un alt comportament și un alt program.

Reprezentanții Partidului Social Democrat nu mai au zvâc, parcă au intrat într-o amorțire controlată. Busola acestui partid nu și-a revenit. Caută la nesfârșit Nordul. Direcția. Pare că nu vor să o găsească! E mai bine așa!

La AUR, în afară de șiruri de vorbe și declarații, nu se simte nimic. Reprezentanții acestei formațiuni stau doar cu ochii pe sondaje. Se trăiește politic încă din teorii. Practica este inconfortabilă.

Reclama

Democrația a devenit parcă o cocotă violată, la rând, de întreaga clasă politică. Nimeni nu o mai respectă. Este jignită și scuipată din ce în ce mai des pe ambii obraji. Ba unii, din vârful grămezii, o dezbracă și râd de ea în văzul lumii și nu le pasă.

Suntem avertizați că, din cauza închiderii centralei nucleare de la Cernavodă și a importurilor masive de energie electrică, prețurile vor sări în aer. La toate. Întrebarea este unde și cât vor mai exploda? În curând, nu o să mai fie nici aerul la liber!

Dronele au devenit deja o obișnuință la graniță, pe mare și pe plaje. Ro- Alert, un simplu ceas deșteptător! Distrugerea acestor aparate de război nu mai aduce medalii și onoruri piloților. A fost un film. A trecut momentul. Acum, gata, intrăm în normalitate!

Cei 8 centimetri câștigați pe Dunăre nu au avut efectul scontat. Unitatea 2 tot s-a închis! Explozia a creat dâmbul. Barjele, înțepenite în prostie. Au fost sparte degeaba câteva milioane de euro. Răspunde cineva? Pagube colaterale!

Una tare! Unele țări din Vest caută să închirieze închisori în statele europene pentru infractorii lor. La noi, sigur nu vor găsi. Deocamdată, sunt pline de bărbați care și-au bătut nevestele și amantele, de șoferi băuți și fără permis de conducere, de hoți de mărunțișuri și traficanți rurali de cannabis.

Reclama

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

Oare, mai vine un mâine bun și pentru noi?

Publicat

pe

România se află într-un blocaj politic fără de precedent. De ce? Fiindcă de la an la an, din 1990 încoace, am observat că reprezentanții clasei politice sunt din ce în ce mai slabi, fără discurs, fără esența aceea de patriotism, mai neinteresați de dezvoltarea socio-economică a țării. Au transformat o profesiune de credință, de har, de curaj, într-o banală meserie de făcut bani și de stat la adăpost!

Se vede de la o poștă că, în cei peste 35 de ani scurși de la revoluție, s-a dezvoltat minunat sistemul interesului de grup. Politicienii și acoliții, patroni de firme, o parte importantă a bugetarilor, spuma de prin ministere, agenții, companii și alte componente ale structurilor de forță, au dus-o și o duc bine. Nu au mai avut parte de convulsii sociale, mișcări de stradă, proteste și alte manifestări publice ce țin de domeniul democrației și libertății. La ce mai folosesc? Ne adunăm cu ora, scandăm și suflăm în vuvuzele și apoi plecăm acasă, că ni se face foame. Problemele rămân la fel. Nerezolvate.

Românii de rând, noroc cu aderarea la Uniunea Europeană, s-au răspândit pe Bătrânul Continent in căutarea unui trai mai bun. Unii au rămas prin Occidentul prosper, alții au trudit, au strâns ban pe ban să revină acasă pentru a-și turna în ogrăzi căsoaie, embleme ale scăpării de sărăcia materială, căci restul nu îi interesează. Cum merge țara? Cine ne sunt conducătorii? Sunt bune sau nu deciziile pe care le iau? Nu contează. „Să mai meargă afară o vreme”, îți zice românul pribeag. „Mai am de făcut un gard, o magazie și, gata, poate să se termine tot!”. La atât se oprește libertatea și democrația. Și, la umbra acestei stări, politicienii noștri, buni dar mai mult rău intenționați, reprezentanții sistemului nevăzut mereu cu mâna pe butoane, își fac de cap.

Cum este posibil să fim conduși în continuare de un guvern demis prin moțiune? Cum este posibil ca cele două mari partide care au dărâmat teoretic Guvernul Bolojan să nu își asume guvernarea din prima clipă, să iasă cu pieptul în față, să demonstreze că luptă pentru țara asta? Simulacre de politicieni. Vânduți, obișnuiți doar cu manevre de culise, cu semne, pixuri și creioane colorate, cu orgolii și ambiții, doar pentru a-și păstra jilțul, privilegiile.

Și ne-am pricopsit și cu un președinte de țară, unul din zona ONG. Ales pe criteriul „nu am avut încotro”. Fiindcă, așa suntem noi românii, nu riscăm. Preferăm apele line, fără să realizăm că sunt mai periculoase și mai adânci decât cele nărăvașe.

Reclama

Acum ce facem? Așteptăm. Ce? Frământăm nedumerirea. Cel mult, înjurăm și comentăm spărgând semințe de floarea soarelui și aruncând cojile pe caldarâmul fierbinte al patriei. Oare, mai vine un mâine bun și pentru noi?

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite