Connect with us

OPINII

Adunătură în fruntea țării

Publicat

pe

PSD a câştigat alegerile. Şi ce dacă? Poate să ne spună preşedintele Iohannis sau grupul de perdanţi de pe locurile doi, trei şi, bineînţeles, partiotarzii de serviciu de la AUR, cum stau lucrurile. Aceştia au pus-o de copt un guvern. Să nu credeţi că primează competenţa, profesionalismul, dorinţa de a face românului bine. De unde! La mijloc sunt tot soiul de scheme, satisfacerea unor grupări, ambiţia şi orgoliul lui Iohannis. PE-SE-DE nu trebuie să mai fie la putere cu riscul de a pierde ţara! Indivizi care s-au aflat în fruntea unor ministere, un an de zile, aproape degeaba, vor din nou în teleguţă.

Când ţara se află într-o asemenea cumpănă economică şi socială generată de pandemie, de clasa politică insuficent calificată şi meschină, ar fi trebuit să conteze alte lucruri, să vezi că dinspre Cotroceni vine un îndemn deştept, de a fi adunate toate partidele într-un guvern de uniune naţională cu un singur ţel, acela al interesului ţării. De unde! Apucăturile clasei conducătoare nu se sparg nici măcar constrânse de noianul de probleme. Au murit peste 17.000 de români răpuşi de COVID 19. A venit coronavirusul aşa, de niciunde, şi ne ţine sub stres, îndoliaţi, debusolaţi de luni de zile. Moartea a devenit o banalitate, o cifră de inventar pentru sacii negri din plastic. Nu am auzit până acum pe vreunul de la vârf că ar avea de gând să contruiască vreun monument, vreun simbol al acestui sacrificiu imens la care am fost supuşi ca naţie, victime ale unui război nevăzut pornit din cauza unui calcul mondial greşit, a unei scăpări accidentale sau voite a virusului ucigaş. La noi este bătaie pe ciolan. Şi unii numesc asta politică. E luptă pentru putere. Nu am auzit de la niciunul dintre cei care se strofocă acum să împartă ministerele, rangurile, cele mai înalte poziţii, că au un plan de ieşire din acest coşmar, de scoatere a ţării la liman. Este vorba doar de rutină, de inerţie, de acelaşi ritm banal, de aceeaşi cadenţă în orb.

Guvernăm fiindcă aşa este normal, firesc. Acest firesc şi această pseudo-normalitate bolnăvicioasă ne-au cam ţinut pe loc 30 de ani. Dorinţa şi ambiţia unora de a se afla în fruntea bucatelor cu orice preţ ne-au anihilat rostul, esenţa patriotismului. Au scos în faţă numai purtători de lozinci. Demagogi. Făcători de expresii care să ne înţepe şi să ne ameţească sufletele şi conştiinţele!

Acum, PNL şi USR PLUS, ajutaţi de minorităţi, mereu bune la toate, vor să încropească un nou Guvern. Vedem cine şi-o mai da concursul la treaba asta care nu are alură de ceva constructiv, durabil. Aici este vorba de ciosvârta puterii, de ce li se pune pe tavă. Sunt convins că nu o să iasă nimic bun din făcătura asta de cabinet de adunătură. Când se porneşte cu ambiţii şi orgolii, cu tot tipul de jocuri de culise, aşa va merge până la capăt. Rău! Nu o să existe unitate, coeziune, proiect, ci doar o convieţuire de complezenţă. Și asta pentru o vreme. Apoi, o să buşească borcanul cu borş format din aceste ingrediente incompatibile.

Cititi mai mult
Reclamă
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Starea de inerție…

Publicat

pe

Și, ca să ne revenim rapid după Sfintele Sărbători de Paște, adică să intrăm în viața obișnuită, nesulemenită, pentru cei mai mulți dintre muritori cu fardul discret și plăpând al unei false stări de bine și prosperitare, Institutul Național de Statistică ne anunță că inflația în luna martie s-a menținut la o cotă ridicată, ba chiar a mai urcat puțin, la 9,87%. Ce mare lucru! O ducem! Avem experiența supraviețuirii și a improvizației existențiale!

Și, cu siguranță, după tot ceea ce se întâmplă în Orientul Mijlociu, cu blocarea Strâmtorii Hurmuz, cu negocierile de pace eșuate, reluate, iar eșuate și spectacolul continuă în detrimentul omenirii, care intră total într-o vreme a incertitudinii planetare. Adică, orice s-ar mai putea întâmpla rău, nu ne va mai surprinde.

Pe la noi, este liniște deocamdată. Tipul ăla care nu aduce nimic bun. Politicienii nu s-au întors de pe la munte sau din variile oceaguri de lux unde au ciocnit ouă roșii, au mâncat drob și au încărcat pe rețelele de socializare stereotipele mesaje de Paște, puerile jocuri de imagine.

În Ungaria, Orban a devenit o amintire. Țara vecină, după 16 ani, intră într-un proces de resetare completă. Este de urmărit fenomenul.

Președintele Trump, după ce a dat de pământ, declarativ deocamdată, cu liderii europeni, l-a atacat și pe Papa Leon și, ca să fie tabloul stării de uimire complet, a postat pe rețelele de socializare o imagine realizată cu AI, prietenul nostru cel de toate zilele, unde apare în postura de salvator biblic. Un fel de Mesia universal. Ce-i drept, nu după multă vreme, în urma unui val de indignare, a șters postarea care a răvășit planeta și a lansat întrebarea: încotro ne îndreptăm? Este rost de bine? Nu prea pare. Suntem cuprinși de vârtejul inerției. Nu facem nimic să ne eliberăm din strânsoarea lui. Oare, mai putem? Căutăm doar să ne adaptăm direcției sale. Este mai simplu.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

Gustul amar care ne copleșește…

Publicat

pe

Suntem condamnați să trăim sub zodia gustului amar. Provine de la orice se întâmplă în jurul nostru. Ciudat. Instantaneu. Neașteptat. Vine de la societate, politică, rude, prieteni, amici, cunoscuți. Nu de la dușmani. La ei se aplică alte norme. Sunt constanți și deschiși.

Gust amar ne lasă Guvernul care ne-a vârât în austeritate. Politicienii incapabili, falși, nestatornici și fără vână. Puși doar pe căpătuială. Gust amar îmi lasă demnitarul care de dimineață votează, în Guvern, să taie sprijinul pentru veterani, mame și persoane cu dizabilități, iar seara apare și spune că nu este de acord cu ceea ce se întâmplă, că va iniția un pachet de măsuri.

Gust amar îmi lasă președintele țării, pe care eu nu l-am ales și care, în afară de a gesticula inerent, vădit pentru a-și căuta puncte de sprijin pentru neputința sa, nu duce și nu știe mai mult. Nici nu are nevoie. Trebuia doar musai ales!

Gust amar îmi lasă Bolojan Ilie, premierul pătimirii noastre, care lovește cu barda în tot ce mișcă, țintind aproape cu plăcere în nevoiași. Și zice că face reforme! Care?

Gust amar îmi lasă Uniunea Europeană care parcă și-a pierdut azimutul. Plutește în derivă. Ciudat. La Bruxelles, Strasbourg și aiurea, sunt gloate de politicieni și alte soiuri și roiuri de demnitari și funcționari care cică lucrează pentru prosperitatea Europei. Pentru cine?

Gust amar îmi lasă acum președintele Statelor Unite, Donald Trump, pe care l-am crezut într-adevăr un pacificator și el a dat planeta peste cap. Ar trebui să primească un premiu Nobel. Dar nu pentru pace. Trebuie inventat ceva nou. Momentele pe care le trăiește omenirea sunt unice!

Gustul amar mi-a năvălit în existență când am auzit că un fost șef de cabinet al celui de-al treilea om în stat a agonisit la cutii de pantofi sute de mii de euro. Ăștia probabil așa, de consum, la bucătărie. La noi, mama, în cutii de pantofi, ține florile de tei și mușețelul uscat pentru infuzie. Ce ironie!

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite