Castellon. Unul dintre marile oraşe din Spania, unde și-au găsit a doua casă zeci de mii de conaţionali ai noștri și încearcă să trăiască româneşte. Să nu uite de tradiţii, de cultură, de neam şi de farmecul cuvântului dor rostit unic, de neegalat, doar în limba străbună. Să păstreze, ca pe cele mai preţioase daruri, cântul, doina, dansul popular şi ritmul de neegalat al versului eminescian.

Este greu să duci la îndeplinire aceste deziderate ce ţin de suflet, de spirit, de credinţă, într-o lume aşa de zbuciumată, dar totuși nu imposibil de realizat. Dacă se găsesc oameni de bine, perseverenţi, dedicaţi şi încrezători în a păstra viu, trainic, acest copac al românismului, sămânţa nu se pierde, rămâne şi încolţeşte oriunde, oricât ar fi pământul de arid şi de neprimitor.

Asociaţia Bisericii „Sfântul Nicolae” din Castellon de la Plana, condusă de părintele Nicolae, este una dintre citadelele românismului din Spania. Prelatul, împreună cu o mână de cadre didactice, luptă pentru a ţine nestinsă flacăra neamului românesc. Misiunea este una de suflet, o acţiune de voluntariat vibrant. Copiii celor care trăiesc în Castellon gustă, cu inima şi cu sufletul, din bogăţia nestematelor culturii şi tradiţiilor româneşti. Totul se întâmplă în câteva încăperi ale bisericii care sunt transformate, sâmbătă de sâmbătă, în săli de clasă. Una în biroul de lucru al preotului, alta pe un hol ce duce în podul aşezământului de cult și cea de-a treia este improvizată în spaţiul dintre biserică şi o clădire din apropiere. Au devenit aceste încăperi mici, dar însufleţite de simboluri ale credinţei, adevărate sancture ale culturii şi tradiţiilor naţionale.

Printre cadrele didactice care educă „puii de români” se află şi Mihaela Băleanu, prietena şi fosta noastră colegă de la Antena 1 Târgovişte. Fosta jurnalistă a plecat să-şi caute norocul dincolo de graniţele ţării într-o perioadă în care şansele de a te realiza decent în România, de a-ţi putea întemeia un cămin, o familie, de a-ţi îndeplini un vis nu prea existau sau nu erau deloc optimiste. Şi, ca ea, zeci de mii de români au luat drumul străinătăţii în căutarea normalităţii. Mihaela este acum fericită. Are o familie, un copil pe care îl iubeşte cu toată fiinţa şi pe care îl ţine conectat sufleteşte de România, să nu uite de unde a pornit miezul fiinţei sale, chiar dacă s-a născut în Spania și n-a simțit cum arde sub tălpi colbul românesc. Dar ei, românii risipiţi pe toate ţărmurile depărtării, nu au uitat de ţară şi nici nu vor să uite. Legăturile sunt prea strânse, glasul care vine de undeva din esenţa fiinţei este mult prea profund.

Cei 30 de copii care vin sâmbătă de sâmbătă la cursurile ţinute în Biserica „Sfântul Nicolae” din Castellon află despre frumuseţile României, despre portul minunat şi despre tradiţiile noastre milenare. Au gustat din versurile lui Eminescu, din proza profundă şi haioasă a lui Creangă, din schiţele cu umor ironic ale lui Caragiale. Sunt conectaţi la ţară. Gândul modelat prin cunoştinţele oferite cu multă dragoste de cele trei învăţătoare voluntare îi poartă într-un zbor cald spre ţară.

Despre oaza de românism din Castellon de la Plana au relatat şi jurnaliştii de la Antena 1, care au în derulare campania intitulată „Eu ajut”. Şi, uite aşa, românii din ţară, poate chiar și cei răspândiţi prin toată Europa, au aflat despre acest colţ de plai, recreat în Spania şi unde cultura naţională este întreţinută şi redată copiilor de părintele Nicolae şi cele trei dăscăliţe iubitoare de neam şi ţară.

Nea Mărin, una dintre vedetele Antenei 1 şi un împătimit al folclorului şi tradiţiilor româneşti, a decis să ofere părintelui Nicolae şi Mihaelei Băleanu 30 de ii tradiţionale pentru copiii care conjugă sufleteşte patria în îndepărtatul Castellon şi câte una pentru fiecare învăţătoare. Totodată, prezentatorul tv a hotărât ca, în primăvară, să meargă în Castellon pentru a-i învăţa pe copii dansurile populare româneşti. În special, Căluşul care i-a fermecat cel mai mult.

Ne-a mărturisit Mihaela Băleanu că își dorește să reușească să le asigure copiilor costume populare complete, inclusiv opinci și podoabe tradiționale românești, să vadă toată Spania cât de frumos este portul nostru. Cele pe care le-au „încropit” părinții, cu prilejul Anului Centenar, s-au deteriorat, fiind realizate din ceea ce a găsit fiecare prin casă.