Connect with us

OPINII

Lovitură dată democrației

Publicat

pe

Reprezentanții #rezist ajunși la putere, respectiv USR-PLUS, au ca sarcină expresă desființarea Secției Speciale pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție. Liberalii sunt cam de aceeași părere, dar nu mai vor să se expună prea mult, mai ales acum când sunt în cădere liberă la capitolul imagine, lucru care pe haștagiști nu prea îi interesează.

Înființarea acestei structuri este considerată de mulți dintre aceia care apreciază valorile democrației, libertatea, ca fiind unul dintre cele mai mari câștiguri de după Revoluție. S-a creat până la urmă un organism necesar, care să stea adiba și să sancționeze abuzurille, ieșirile unor magistrați care se cred Dumnezei pe pământ și care transformă cetățeanul onest, dacă vor ei, într-un infractor sau care, pur și simplu, din varii motive, greșesc.

Am văzut cu toții ce s-a întâmplat cu DNA, transformat într-o inchiziție modernă. Am trăit experiența binoamelor care, cred eu, funcționează și acum. Auzisem de sălile cu dedicație de pe partea dreaptă, telefoane ascultate la greu, de tot soiul de făcături care aveau un singur scop: scoaterea unora din jocul politico-social și economic și înspăimântarea marii mase a populației. Că altceva nu s-a vrut. Până și președintele Traian Băsescu, care a fost dintre aceia care au pus sămânța formării periculosului binom, a recunoscut că s-au comis grave abuzuri.

După ce au ieșit la suprafață „minunile” coborâte parcă din stalinismul primitiv, după ce politicienii speriați și ei de zăngănitul cătușelor, de tăvălugul creat de binom, care mătura totul în cale, au înființat prin lege acestă secție specială, acum, cine știe la ce ordine ascunse răspund puternicii zilei care, prin mâna USR-PLUS, vor să o desființeze! Adică, au de gând să reactiveze teroarea? De ce nu vor să accepte o astfel de instituție, care este logica? Există vreuna? Ne lasă din nou descoperiți în fața abuzurilor unor indivizi răzbunători, rău intenționați, plini de ei, sfidători? Cine ne mai apară? Cui ne mai putem plânge?

Împotriva acestei măsuri de desființare au luat poziție magistrați, politicieni, oameni care au avut de pătimit de pe urma staliniștilor moderni. Până și Consiliul Superior al Magistraturii a dat un aviz negativ, nefiind de acord cu desființarea Secției de Investigare a Magistraților. Din păcate, când se vrea ceva, musai trebuie să se întâmple. S-a dat verde de undeva? De unde, oare?

Cititi mai mult
Reclamă
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Starea de inerție…

Publicat

pe

Și, ca să ne revenim rapid după Sfintele Sărbători de Paște, adică să intrăm în viața obișnuită, nesulemenită, pentru cei mai mulți dintre muritori cu fardul discret și plăpând al unei false stări de bine și prosperitare, Institutul Național de Statistică ne anunță că inflația în luna martie s-a menținut la o cotă ridicată, ba chiar a mai urcat puțin, la 9,87%. Ce mare lucru! O ducem! Avem experiența supraviețuirii și a improvizației existențiale!

Și, cu siguranță, după tot ceea ce se întâmplă în Orientul Mijlociu, cu blocarea Strâmtorii Hurmuz, cu negocierile de pace eșuate, reluate, iar eșuate și spectacolul continuă în detrimentul omenirii, care intră total într-o vreme a incertitudinii planetare. Adică, orice s-ar mai putea întâmpla rău, nu ne va mai surprinde.

Pe la noi, este liniște deocamdată. Tipul ăla care nu aduce nimic bun. Politicienii nu s-au întors de pe la munte sau din variile oceaguri de lux unde au ciocnit ouă roșii, au mâncat drob și au încărcat pe rețelele de socializare stereotipele mesaje de Paște, puerile jocuri de imagine.

În Ungaria, Orban a devenit o amintire. Țara vecină, după 16 ani, intră într-un proces de resetare completă. Este de urmărit fenomenul.

Președintele Trump, după ce a dat de pământ, declarativ deocamdată, cu liderii europeni, l-a atacat și pe Papa Leon și, ca să fie tabloul stării de uimire complet, a postat pe rețelele de socializare o imagine realizată cu AI, prietenul nostru cel de toate zilele, unde apare în postura de salvator biblic. Un fel de Mesia universal. Ce-i drept, nu după multă vreme, în urma unui val de indignare, a șters postarea care a răvășit planeta și a lansat întrebarea: încotro ne îndreptăm? Este rost de bine? Nu prea pare. Suntem cuprinși de vârtejul inerției. Nu facem nimic să ne eliberăm din strânsoarea lui. Oare, mai putem? Căutăm doar să ne adaptăm direcției sale. Este mai simplu.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

Gustul amar care ne copleșește…

Publicat

pe

Suntem condamnați să trăim sub zodia gustului amar. Provine de la orice se întâmplă în jurul nostru. Ciudat. Instantaneu. Neașteptat. Vine de la societate, politică, rude, prieteni, amici, cunoscuți. Nu de la dușmani. La ei se aplică alte norme. Sunt constanți și deschiși.

Gust amar ne lasă Guvernul care ne-a vârât în austeritate. Politicienii incapabili, falși, nestatornici și fără vână. Puși doar pe căpătuială. Gust amar îmi lasă demnitarul care de dimineață votează, în Guvern, să taie sprijinul pentru veterani, mame și persoane cu dizabilități, iar seara apare și spune că nu este de acord cu ceea ce se întâmplă, că va iniția un pachet de măsuri.

Gust amar îmi lasă președintele țării, pe care eu nu l-am ales și care, în afară de a gesticula inerent, vădit pentru a-și căuta puncte de sprijin pentru neputința sa, nu duce și nu știe mai mult. Nici nu are nevoie. Trebuia doar musai ales!

Gust amar îmi lasă Bolojan Ilie, premierul pătimirii noastre, care lovește cu barda în tot ce mișcă, țintind aproape cu plăcere în nevoiași. Și zice că face reforme! Care?

Gust amar îmi lasă Uniunea Europeană care parcă și-a pierdut azimutul. Plutește în derivă. Ciudat. La Bruxelles, Strasbourg și aiurea, sunt gloate de politicieni și alte soiuri și roiuri de demnitari și funcționari care cică lucrează pentru prosperitatea Europei. Pentru cine?

Gust amar îmi lasă acum președintele Statelor Unite, Donald Trump, pe care l-am crezut într-adevăr un pacificator și el a dat planeta peste cap. Ar trebui să primească un premiu Nobel. Dar nu pentru pace. Trebuie inventat ceva nou. Momentele pe care le trăiește omenirea sunt unice!

Gustul amar mi-a năvălit în existență când am auzit că un fost șef de cabinet al celui de-al treilea om în stat a agonisit la cutii de pantofi sute de mii de euro. Ăștia probabil așa, de consum, la bucătărie. La noi, mama, în cutii de pantofi, ține florile de tei și mușețelul uscat pentru infuzie. Ce ironie!

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite