Connect with us

OPINII

Oameni de plastilină

Publicat

pe

Nu trebuie să fii un mare specialist în sociologie, în psihologie și alte discipline de esență umană, pentru a-ți da seama că trăim într-o lume puternic manipulată, în care democrația și libertățile sunt mimate și acoperite cu un strat finuț de drepturi. Acela de a călători, de a te organiza, de a acumula cât de cât bunăstare, de a-ți exprima fără frică opiniile și părerile.

În rest, vedem clar cum societatea este împărțită, cum au crescut diferențele enorme dintre omul simplu și cei care au totul la picioare, care sunt capabili să cumpere țări întregi și care, prin acces la tehnică, la rețele informaționale, au acaparat tot și acum, din laboratoarele lor sofisticate, ascunse de ochii lumii, vor să ne dirijeze existența.

Politica, am văzut în ultimul an, a devenit o anexă a ordinelor medicale, doar o goarnă care să ne anunțe despre restricții, despre cum trebuie să purtăm măștile, când ni se închid școlile, magazinele, pe unde mai avem dreptul să umblăm. Un an în care, din punctul meu de vedere politicienii și-au cam pierdut menirea. Au fost dați la o parte. Au mai mult un rol de paradă. Și unora pare să le convină. Mai ales celor de la putere. Implicarea lor în procesul decizional este minoră, aproape spre deloc. Altele par a fi acum normele la nivel global.

Pandemia pornită din îndepărtata China, acum mai bine de un an, ne-a dat viețile peste cap. Culmea, chinezii și-au revenit, iar restul lumii încă bâjbâie în căutarea unor reguli, tratamente, vaccinuri, metode prin care să ne întoarcem la viața normală. Dar poate că unii nu mai vor să revenim de unde am plecat. Acesta este pericolul suprem. Să o ținem din pandemie în pandemie. Să nu mai știm care este, de fapt, rostul vieții.

Am trăit într-un an în care mijloacele de informare în masă, de orice fel, și-au demonstrat rapid rolul, cum pot fi convertite masele, educate și, de ce nu, manipulate.

Și încă ceva care se leagă de acest neverosimil global! Ancheta comandată de Organizația Mondială a Sănătății în China, în locul din care a pornit coronavirusul, nu a ajuns la un rezultat mulțumitor. Nu au aflat iluștrii cercetători trimiși acolo de unde a țâșnit temutul virus, care îi este originea. Și, hopa, spune șeful OMS, este luată în calcul, chiar dacă cu sensibilitate mărită, și varianta scăpării coronavirusului dintr-un laborator. Ce să mai credem?

Ne ducem existența într-un timp în care adevărul poate conviețui minunat alături de minciună, ba chiar este subminat. Trăim în vremuri în care teoriile de orice fel sunt multiplicate, diseminate și transformate peste noapte în norme și moduri de viață. Conduita ne este sintetizată. Parcă până și Divinitatea a fost pusă pe un loc undeva, mai în spate, în tot acest coșmar de mileniu trei pe care îl simțim ca pe un vis urât. Poate asta se vrea… Să devenim oameni de plastilină.

Cititi mai mult
Reclamă
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Revoluția fiscală și mita de un milion de lei

Publicat

pe

Se întâmplă ceva trist și ciudat. Politicienii români, prinși în rosturile planetare, nevrând să iasă din plutonul secular în care ne aflăm cu blândețea și pacea noastră, uneori profundă până la naivitate, nu realizează că pierd teren în fața cetățenilor români, că prostimea începe să își pună întrebări, să facă alergie la tronurile de aur ale lumii și la planurile lor de a ne transforma în oameni de fermă.

Înainte cu câteva luni de super anul electoral 2024, pentru români începe încă un pic de urgie, se dă iar drumul la câinii taxelor și impozitelor. Premierul Ciolacu ne asigură că ține bine de lanțul fiarelor, că nu îi lasă să ne muște profund, doar ne zdrențuiesc un pic izmenele. Motive sunt multe. Și, cum se întâmplă mereu în politică, se pasează responsabilitatea eșecului în gestionarea țării asupra celor care au diriguit treburile țării în pandemie și după. De parcă mulți dintre cei aflați acum la cârmă nu beau și fumat trabucuri cu Orban Ludovic prin Palatul Victoria, pe vremea când oamenii simpli umblau năuci pe străzi, oblujiți în măști neconforme aduse de firme de casă de pe te miri unde!

Politica, cam întotdeauna, se bazează pe sintagma „una zicem, alta facem”. Nu se potrivesc pliantele și flayerele electorale cu ceea ce este pe ogor. Știe toată lumea treaba asta, dar coana Mița, politiciana, trebuie gătită bine. Și uite unde am ajuns! Din nou la fundul sacului. Pentru noi, pulimea, cei care mergem la vot și nu știm dacă opțiunea noastră rămâne aceeași sau este convertită pe rețele și în servere complexe, începe din nou depresia. Poate din cauza asta stau liniștiți politicienii din vârful absolut. Știu ei ce știu! La alegeri, se merge pe calcule exacte, algoritmi, procente, permutări și un pic de entuziasm de fațadă ascuns în imagini fotoshopate.

Acum, parcă totul ține doar de ambalaj. Cei care mai performează, care vor să demonstreze că politica este totuși pentru oameni, pentru prosperitatea poporului, sunt loviți imediat sub centură de câte un pumn a la Buzatu. Păi, unuia care ia mită, la o strigare, la un petec de drum, milionul de lei, ce îi mai pasă de revoluția fiscală a lui Marcel Ciolacu? Îl doare în cot!

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

Politica, la tejghea!

Publicat

pe

O solicitare bizară din gama politicianismului ieftin a venit dinspre AUR Dâmbovița. Reprezentanții acestui partid fac tot ceea ce le stă în putință pentru a câștiga imagine, pentru a-și face loc pe scenă. Oricum, au! Depinde de ei cât timp rămân acolo.

Înțeleg să lupți, să te zbați pentru țară, pentru cetățeni, dar să o faci bazându-te pe argumente solide, să scoți la suprafață ilegalitățile, neajunsurile, complicitățile, nepăsarea, nu să vii cu acadele ultimative, cu lozinci mitraliate ca pe parapeții autostrăzilor și capetele de pod. E jenant.

Cei de la AUR Dâmbovița au cerut demisia primarului municipiului Târgoviște, Cristian Daniel Stan. Aoleu! Chiar așa? Motivația AUR-iștilor pare de-a dreptul penibilă. A îndatorat municipiul. Prea multe credite, pentru una, pentru alta. Municipalitatea chinuie cetățeanul. Viitorul este în pericol.

Hai, să fim realiști! Nu sunt fan extrem al primarului Cristian Daniel Stan. Nici nu cred că sunt în bagajul său prim de simpatii, dar trebuie să îi recunoaștem niște merite. Administrația Cristian Daniel Stan a performat. Târgoviștea s-a schimbat, fie că le place politicienilor care trăiesc doar din declarații însiropate cu venin, fie că nu le place! Investițiile au curs în ultimii ani pe bandă rulantă. Avem școli, grădinițe, parcuri, străzi, trotuare, locuri de joacă, ba chiar și stadion, cu toate cheltuielile aferente, cum nu sunt în multe reședințe de județ. Chiar și floricele avem! Au și ele rostul lor în comunitate, chiar dacă se leagă de ele AUR-iștii.

De ce îi ceri demisia, tu, AUR, primarului Cristian Daniel Stan? Pentru creditele angajate pentru binele și dezvoltarea comunității? Că s-au acumulat datorii? Aiurea! Aflarea în treabă pe scena politicii. Dansul paparudei.

Mă întreb ce ar fi făcut un primar de la AUR la Târgoviște. Ar fi lăsat să crească volbura prin parcuri și sensuri giratorii? Ar fi închis școlile și grădinițele? Ar fi prins băncile în pioneze? Ne-ar fi adus la transportul public șarete cu cai? Dacă ați fi găsit furtișaguri, dovezi despre conturi ascunse, afaceri necurate, incompatibilități, dacă l-ați fi găsit pe primar căzut beat pe undeva sau l-ați prins urinând în spatele Primăriei, aveați motive să îi cereți demisia. Aș fi fost și eu de acord.

Dar, să vii cu placa asta cu demisia, acum, când Târgoviștea s-a dezvoltat ca niciodată în ultimii 30 de ani, este o inabilitate politică. Se încearcă marea cu un deget bont.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite