Dâmboviţa
Case în pericol de prăbușire și terenuri înghițite de apele râului Dâmbovița, la Decindeni. VIDEO
Dragomirești, sat Decindeni. La 10 kilometri de municipiul Târgoviște. Așezare udată la rădăcină, de sute de ani, de apele repezi ale râului Dâmbovița. Nimic nu pare, la prima vedere, că ar deranja viața oamenilor care trăiesc aici. Majoritatea sunt gospodari înstăriți. Case frumoase. Multe apărute noi. Nelocuite deocamdată. Cei care le-au ridicat muncesc încă prin străinătățuri pentru a le chivernisi mai bine. Din loc în loc, mai vezi câte o locuință părăsită sau lăsată mai de izbeliște. Fie proprietarii au plecat spre alte zări, fie sunt bătrâni și nu mai pot ține pasul cu noul, fie au în spate un destin crunt sau, cum încă mai zic oamenii, vreun soi de blestem ancestral.
Suntem la Decindeni să căutăm Ulița Zăvoiului. Am aflat că oamenii care locuiesc în acel colț de sat au mari probleme. Râul Dâmbovița, a cărui albie a fost exploatată nejudicios, fiind golită de pietriș și nisip de balastierele care au acționat în zonă, parcă se răzbună acum pe localnici. Își cere tribut. Le mușcă din pământ. O face încet-încet, dar sigur. An de an, a înghițit câte o halcă bună până ce s-a apropiat de case.

Am ajuns în punctul cu pricina. Un pâlc de case spre care duce un drum strâmt dar îngrijit. Asfaltat. Semn că autoritățile locale s-au preocupat de existența acestor oameni. În jur, multă verdeață. Livezi de pomi fructiferi. Meri, dar mai ales pruni. Mai jos zăvoiul. Când se face un pic de liniște, auzim râul cum curge. Un sunet înfundat. Parcă vine din măruntaiele pământului.
O bătrânică ne privește atent de după un gard. Parcă ar vrea să afle care este rostul nostru pe acolo. O salutăm politicos și îi spunem de ce am ajuns aici. Are o tresărire a speranță, amestecată bine cu deznădejde. „Aoleu, maică! Măcar de s-ar face ceva. Ne tot duc cu vorba de ani de zile. O să ne ia gârla de tot”, își scutură femeia durerea în fața noastră.
În acel perimetru de sat, câteva case îngrijite. La unele încă se mai lucrează. Prin curți, forfotă. Bătrâna se oferă să ne ducă până la râu. „Nu este departe, s-a mutat lângă noi”.

Ne așteptam să vedem prundul râului, un peisaj normal. Pășim pe o cărăruie printre două gospodării. Dintr-o curte ni se mai alătură o femeie. „A venit de la județ comisie. De la Prefectură. I-a adus săracul domn’ primar, să vadă ce belea a căzut pe capul nostru. El nu poate să facă nimic. Aici sunt cei de la Apele Române. Statul. Ei trebuie să miște ceva, până nu ne ia apa cu totul’.
Ne-am apropiat de ultima casă. Pare părăsită. Aproape condamnată. La câțiva pași de această urmă de gospodărie, se deschide hăul. Râul este undeva jos, la circa 15-20 de metri în vale. Curentul apei își vede nestingherit de treabă. Roade la malul pe care se află locuințele și acareturile oamenilor.
Mai vine un bărbat. Culegea la prune. Lasă un pic treaba pentru a ne povesti despre ceea ce se întâmplă aici. „Este pericol mare. De ani de zile, tot atragem atenția asupra situației de aici. Trăim cu pericolul în permanență lângă noi. Pe aici erau grădini. Le-a mâncat apa. S-au dus. Aveau pomi niște oameni. Nu a mai rămas urma de ei. Așa se va întâmpla și cu livada noastră”. Ne roagă să îl urmăm printre pomi. Ne duce într-un loc pentru a vedea mai bine cumplitul peisaj. Imagini de-a dreptul îngrozitoare. Privind din unghiul ales de gospodar, parcă te uiți la o scenă de film de groază. Abia acum am realizat cât de groasă este situația.

Ne întorceam la pâlcul de oameni care își spun cu năduf focul. Din căsuța care pare că este deja pedepsită la distrugere totală iese un bărbat. Pe chipul lui, un amestec de furie și nepăsare. Ne roagă să îi vedem locuința. Pe lângă sărăcia de care este atinsă rău, ne mai arată că a început și să se deschioleze din cauza malului care se tot rupe. Atunci se mișcă pământul.
„Vin la noi. Filmează. Se uită. Nu fac nimic. Doar se uită. Eu noaptea nu dorm. Se aud bubuiturile, cum se rupe malul. Să vină să stea în locul meu. Să vadă cum bușește noaptea. Nu face nimeni nimic. Ce să fac? Unde să mă mai duc?”, se plânge bietul om, disperat că râul îi va înghiți până și sărăcia lucie în care trăiește.
Acum este o perioadă cumva liniștită. Râul curge mai domol. Oamenii se tem de momentul în care apele, alimentate de torenți, de ploile de la munte, se va umfla din nou. Atunci e belea! Curenții bat vijelios în mal și rup din el. Următorul episod s-ar putea să fie unul fatal pentru ultima căsuță. Se poate prăbuși în hău cu toate anexele de pe lângă ea. Urmează restul. Stresul este imens pentru cei care trăiesc aici.
Oamenii spun că fenomenul eroziv a debutat în urmă cu șase-șapte ani. De atunci au aflat și autoritățile competente, respectiv Comitetul Județean pentru Situații de Urgență și Apele Române, despre nenorocirea care pândește acest colț de sat. Nu au făcut nimeni nimic. Primarul Dragoș Vlădulescu a tras numeroase semnale de alarmă. Ultima oară, a adus la fața locului reprezentanții ai Comitetului Județean pentru Situații de Urgență săptămâna trecută. Le-a explicat cum stau lucrurile. Localnicii, la fel, le-au cerut să intervină cât se mai poate.

Primăria Dragomirești nu poate face nimic. Și-ar încalca atribuțiunile. Așa este la noi legea, nu poți interveni pe proprietatea altuia, recte Apele Române! Nici să folosești banii administrației locale pentru o lucrare în afara teritoriului pe care îl administrezi. Ar fi deturnare de fonduri. Așa că cei abilitați în a face ceva au venit, au văzut, au plecat…
„Așa este la noi, în România. Așteptăm să se întâmple necazul, apoi ne facem că intervenim. Ar fi simplu de făcut treabă. Un excavator. Câteva zile de lucru. Măcar să mute cursul din această zonă pe partea cealaltă. Să nu mai bată apa în malul ăsta. Să nu mai mănânce pământul. Dar nu ne ascultă nimeni”.
Plecăm și noi. Îi lăsăm pe oameni în uliță. Se uită lung după noi. Le-am alimentat un pic speranța. Pentru ei, faptul că află lumea de necazul cu care se confruntă le mai limpezește gândurile care îi macină ca și râul, de atâta amar de ani. Așteptăm și noi să vedem când se va mișca Instituția Prefectului ca reprezentant al Guvernului în teritoriu, Comitetul pentru Situații de Urgență și cei de la Apele Române, un fel de stat în stat pe care nu îi deranjează nimeni.

Dâmboviţa
Senator Ciprian Iacob: Un an sub Nicușor Dan, un an plin de deziluzii!

La un an de la preluarea mandatului de președinte al României de către Nicușor Dan, senatorul AUR Ciprian Iacob a postat un comentariu referitor la toată această perioadă scursă cu Nicușor în fruntea statului, care nu ne-a adus încă nimic bun și nici nu se întrevăd speranțe că lucrurile vor evolua în direcția bună. Plutim în derivă și incertitudine. Spune parlamentarul AUR că promisiunile de stabilitate, echilibru și prosperitate merită confruntate, astăzi, cu realitatea destul de dură pe care o trăiesc românii.
„În campanie, ni s-a spus că alternativa ar fi însemnat haos, izolare și prăbușire, în timp ce actuala formulă de putere se prezenta drept garanția responsabilității și a bunei guvernări.La un an distanță, însă, bilanțul este departe de imaginea idilică proiectată atunci.
Euro, despre care românii erau avertizați că va exploda dacă vor vota „altfel”, a crescut chiar sub administrația celor care se revendicau drept apărătorii stabilității PNL,USR, PSD, UDMR. TVA-ul a ajuns la 21%, iar efectele se simt direct în prețuri, în consum și în nivelul de trai al fiecărei familii.
În fiecare lună, mamele din România pierd sute de lei din indemnizație, pensionarii primesc mai puțini bani pe card, persoanele cu handicap au fost private de drepturi, iar concediile medicale au fost taxate inclusiv pentru bolnavii oncologici. Cu alte cuvinte, povara dezechilibrelor bugetare nu a fost așezată pe umerii privilegiilor, ci pe umerii celor vulnerabili.
În mod paradoxal, în timp ce cetățenilor li se cere austeritate, bugetele instituțiilor de forță au continuat să crească. Bugetele Guvernului și Camerei Deputaților au crescut și ele cu 30% și nu par să fi cunoscut aceeași rigoare financiară impusă oamenilor obișnuiți.
Nici performanța nu a fost protejată. Bursele de excelență olimpică au fost afectate, deși aceiași decidenți invocă frecvent educația, meritul și viitorul tinerei generații. Este o contradicție grăitoare între retorica publică și conduita administrativă.
Economia reală resimte, la rândul ei, presiunea unei guvernări lipsite de coerență fiscală. Peste 83.000 de firme au fost afectate, iar alte mii au fost dizolvate sau și-au întrerupt activitatea. Șomajul aproape s-a dublat, de la 3,1% la 6,3%, iar situația tinerilor este și mai îngrijorătoare: aproximativ 30% dintre ei nu au un loc de muncă.
Pe fondul acestor realități, România continuă să se afunde în datorii. Datoria externă a atins un nivel istoric, crescând de la 177 de miliarde de euro la aproape 230 de miliarde de euro. Statul se împrumută scump, pe termen lung, iar riscul de degradare economică devine tot mai greu de ignorat.
Dimensiunea socială este la fel de gravă. În 2024, România a înregistrat doar 162.000 de nașteri, un nou semnal al declinului demografic. Țara se golește, românii pleacă, iar cei care rămân sunt împovărați cu taxe, scumpiri și incertitudine, iar în locul celor plecați, intră în țară, anual, peste 100.000 de mii de imigranți.
În locul unei politici naționale de redresare, actuala putere pare să administreze declinul, nu să îl oprească. Iar în locul protejării cetățeanului, statul pare preocupat să-și conserve propriile privilegii.
Și lista poate continua: sănătatea în suferință, împrumuturi pe zeci de ani, presiune fiscală crescută, instituții tot mai costisitoare și o prăpastie tot mai mare între promisiunile electorale și realitatea cotidiană.
Acesta este, în esență, raportul de țară după un an de „stabilitate”: românii pleacă, cei rămași sunt împovărați, categoriile vulnerabile sunt sacrificate, iar statul continuă să protejeze privilegiile, nu cetățeanul”, a precizat senatorul Ciprian Iacob.
ADMINISTRAŢIE
Poiana. Toate instituțiile de interes local au fost primenite, au o față nouă, europeană

Chiar dacă vremurile sunt așa cum sunt, cu bani puțini pentru investiții, cu o serie de opreliști cauzate de deficitul bugetar, de birocrație, de conjuncturile economice și politice globale, la Poiana, în județul Dâmbovița, o comună de oameni gospodari, de agricultori din tata-n fiu, se simte din plin acel iz de schimbare. Cum zice românul, totul este primenit, mai toate instituțiile de interes local au o altă față, în ton cu exigențele europene despre ceea ce înseamnă o comunitate civilizată. Școala, căminul cultural, grădinițele, primăria, zona Monumentului Eroilor din inima comunei, totul arată altfel.

Se construiesc la Poiana trotuare, pistă pentru bicicliști pe strada Narcisei, drum care pornește din centrul localității, perimetrul Bisericii, spre Poiana de Jos. Investiția a primit finanțare prin Administrația Fondului de Mediu. Pista are o lungime de 3,7 km, o lățime de 2,5 metri și este executată pe o singură parte a drumului, pe cealaltă parte urmând să fie amenajat trotuar. Ba chiar și drumurile de exploatare agricolă, prin implicarea primarului Marian Șerban, au fost modernizate!

În urmă cu ceva vreme, la Poiana s-au aflat în vizită de lucru președintele Consiliului Județean Dâmbovița – Corneliu Ștefan și directorul ADR Sud Muntenia – Liviu Mușat, pentru semnarea unui contract privind construirea unei grădinițe cu două grupe. Investiția, în valoare de 5.200.000 de lei, a primit finanțare prin Programului Regional Sud-Muntenia 2021-2027, Prioritatea 5 – O regiune educată – obiectivul specific „Îmbunătățirea accesului la servicii educaționale favorabile incluziunii și de calitate, prin dezvoltarea infrastructurii accesibile, inclusiv pentru educația și formarea la distanță și online”. Grădinița va oferi copiilor din Poiana un spațiu prietenos, modern și sigur.

O altă investiție importantă pentru Poiana, dar care mai are de trecut un hop, din cauza procedurilor, este rețeaua de gaze naturale, obiectiv deosebit de important pentru confortul locuitorilor comunei.
„Vreau să realizăm și mai multe pentru comuna noastră, pentru oamenii care trăiesc aici. Avem proiecte, planuri, vise, speranțe pentru viitor. Am căutat, în tot acești ani, să ținem pasul cu lumea, cu dezvoltarea, cu tot ceea ce poate aduce mai mult confort, mai multă bunăstare pentru cetățenii localității noastre. Urmărim în permanență tot ceea ce se întâmplă în domeniul accesării fondurilor europene și guvernamentale nerambursabile. Sunt pentru noi, ca de altfel pentru toate unitățile administrativ teritoriale cu buget redus, fără resurse financiare nelimitate, bula de oxigen, șansa de dezvoltare”, ne-a precizat Marian Șerban – primarul comunei Poiana.

Dâmboviţaacum 4 zileHoțul care a terorizat Târgoviștea a fost arestat!
SOCIALacum 2 zileArme scoase la vânzare în oborul săptămânal. Polițiștii au reținut două femei și un bărbat
ACTUALITATEacum 4 zile1 iunie 2026 la Târgoviște. Spectacole și multe surprize pentru copii. Vezi programul!
Dâmboviţaacum 4 zileDeclarația video postată pe Facebook i-a adus sancțiuni primarului de la Produlești și echipei de fotbal
ACTUALITATEacum 4 zileNu intrați în panică! Exercițiu ISU cu plan roșu activat la Târgoviște, pe 28 mai 2026, de la ora 11:00
Dâmboviţaacum 4 zileConferință de alegeri la TSD Dâmbovița. Bogdan Istrate va fi noul lider al organizației de tineret
ACTUALITATEacum o săptămânăEveniment de elită dedicat industriei beauty & aesthetic medicine, în derulare la Hotel Peștera Wellness & Spa
Dâmboviţaacum 5 zileAccident rutier pe Bulevardul Unirii din Târgoviște























