Connect with us

OPINII

Liviu Dragnea și pseudo-spectacolul dezvăluirilor…

Publicat

pe

Am așteptat și eu, ca tot românul curios, seara de duminică. Nu să urmăresc cine știe ce serial tv, concurs exclusivist asortat numai cu vedete sau vreun film captivant. Nu. Ci pentru Liviu Dragnea. Primul interviu fluviu de după eliberarea sa de la Rahova. De o săptămână suntem anunțați de postul tv Realitatea despre această apariție senzațională. S-au făcut pariuri, speculații. Unii chiar s-au speriat la gândul că cine știe ce dezvăluiri face fostul lider al PSD, ce dă din casă.

Sunt convins că, pe lângă omul simplu mânat de o curiozitate tradițională, în fața televizoarelor s-au așezat, ciucure, foștii colegi de partid, opozanți, jurnaliști, șefi de prin servicii, bașca și ceva elemente cheie ale statului paralel.

Mă așteptam la un Dragnea care să apară ca un vulcan pregătit de erupție. Aruncă cu cenușă în toate zările politice, îi îngroapă pe unii sub lava fumegând. De unde! M-am liniștit repede după prima repriză de așa-zise dezvăluiri. A fost vorba doar de fâsuri, de apropouri, de băgat bățul prin gard, de arătat pisica. Nicio poveste nu a fost dusă la capăt. A rămas, așa, în coadă de pește. Dragnea a băgat glonțul pe țeavă și a lucrat ca la ruleta rusească. Pac, pac, pac. Nu a trosnit cartușul său pe nimeni. A sunat mai mult a avertisment, a spectacol de suspans, bine regizat.

Dragnea, extrem de calm, degajat, ca un actor care și-a intrat bine în rol. Versat. Același chip, același calm, cam ca atunci când ordona executații în partid. Cele două jurnaliste, foarte bine pregătite, au jucat din plin pe mâna lui Dragnea, alimentându-i din când în când entuziasmul bine temperat. A fost un show de toată frumusețea. După cum intrau valurile de spoturi publicitare, care rupeau ideile, șirul cursiv al mărturisirilor, emisiunea a fost sub audiență maximă.

Pentru mine a sunat ca o poveste plină de romantism revoluționar a unui om care acum pretinde că se luptă cu toată lumea. S-a trecut prea repede de la o secvență la alta, fără să se tragă concluzii, lăsându-ne parcă în plasa acelui „to be continued’.

Am disecat și eu, așa cum am putut, acest spectacol dramatic, cu uneltele și informațiile pe care singur le-am cules de pe câmpul plin de roadele politicii năpădite de plante parazite, bălării, cum le zicem noi, ale căror denumiri nu le cunoaștem încă, dar care dictează pare-se evoluția societății românești.

Liviu Dragnea nu a scris aseară niciun capitol de istorie. Nu ne-a expus niciun mecanism al terorii sub vraja democrației, așa cum se așteptau mulți. Nu a schematizat de nici un fel sistemul ocult și modul său de acțiunea. A dat un pic cu periuța de dinți pe ditamai matahala, gâdilând-o mai mult. Determinând-o să se întoarcă liniștită de pe o parte pe alta. Probabil atât a vrut sau atâta i s-a dat voie să mărturisească. Nici măcar nu a putut Dragnea să stoarcă câteva lacrimi de emoție sau să declanșeze în conștiința mea vreo reacție a urii împotriva cuiva anume. Nu. Generalități. Secvențe de inedit.

A fost reținut în a-și înfiera foștii colegi de partid care, a spus-o de multe ori, l-au părăsit, l-au abandonat rapid. În ceea ce privește criticile la adresa PSD, a avut un discurs ușor critic, de politician aflat acum în altă luntre. Că Partidul Social Democrat este acum la mâna lui Iohannis, că fac opoziție de formă… Chestii uzitate de toți cei care au părăsit corabia social-democrată la un moment dat. Geoană, Ponta…

Și ce ar fi putut să spună așa de grav la adresa PSD și a liderilor acestui partid? El l-a condus. El a creat guverne, grupuri, a format echipe. Reproșând prea multe social-democraților, practic se acuza pe sine. Așa că a lăsat-o mai moale. S-a mulțumit să spună (i-a fost mai ușor) că PSD este infiltrat de agenți, că Viorica Dănicilă a fost bună până în momentul în care a intrat între tentaculele SRI și SPP. Și el unde a fost?

A mai mărturisit Dragnea că, după alegerile din 2016, Florian Coldea și Eduard Helving, șeful SRI, ar fi făcut presiuni asupra lui pentru a-l pune pe Vasile Dîncu prim-ministru. Acum, după aproape șase ani, informația sa nu mai are decât valoare de istorie. Atunci, a tăcut. Era bine…

Una peste alta, Liviu Dragnea a vrut, prin apariția sa la TV sub titulaturi de senzațional, dezvăluiri fulminante, să lanseze la apă, într-un mod practicat și de alții, un partid nou, creat din regretele și mânia sa și a prietenului său, Codrin Ștefănescu. Un ambalaj oarecum înzorzonat pentru un conținut nu tocmai digerabil.

Cititi mai mult
Reclamă
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Asumați-vă guvernarea, dacă nu, la anticipate!

Publicat

pe

Hai să vorbim un pic de guvernare! Așa, pe bune! Fără menajamente! În plan general, văzută de la distanță, situația este incertă. De unde pleacă această stare? Bineînțeles, de la indecizia politicienilor, de la neprofesionalismul pe care îl afișează și de la lipsa de ardoare, de viziune chiar, pentru scoaterea țării din criza asta penibilă pentru un stat membru al Europei prospere.

De ce am ajuns aici? Fiindcă totul se reduce la calcul politic, la teama pentru ziua de mâine. Aaaa! Să nu credeți că își fac probleme pentru noi! Nu! Este vorba de sondaje, voturi, de credibilitate, de poziția partidelor. Orgolii, funcții, scaune, interese. Normal ar fi, în logica politicii adevărate, ca cei care au semnat, au depus și au votat moțiunea de cenzură să își asume guvernarea. Mai sunt doi ani până la alegerile parlamentare din 2028. În intervalul acesta de timp, un guvern capabil, care vrea binele țării, poate face multe. Și nu ar pierde electoratul, cum se tem ei. Dar nu vor! De ce? Poate nu se simt capabili, nu mai au cadre de anvergură. Îi ține ceva. Cineva. Cine?!

PSD și AUR greșesc teribil dacă votul moțiunii rămâne doar la stadiul de furtună într-un pahar cu apă! Țara este cu ochii pe ei. Poporul are așteptări de la cele două partide care, până la urmă, în 2024, au câștigat alegerile, iar acum au alimentat din nou rezervorul cu speranțe.

De ce să vrei, tu, PSD, din nou, guvern cu PNL, eventual și cu USR? Cât să tragi de un cal mort? Probabil vor să se ducă în cap de tot! S-a mai lansat și ideea cu reîntoarcerea lui Bolojan! Este penibil, și așa, ca zvon. Abundă rețelele de socializare, de comentarii făcute de cetățeni cu îndemnul către PSD și AUR: Ați câștigat moțiunea, asumați-vă guvernarea! Orice alt tertip, fugă de responsabilitate, vă va costa, stimați social democrați! Politica însemnă și riscuri. Treceți la treabă! Veniți cu un program de guvernare, cu un plan de măsuri. Luați taurul de coarne! Nu o mai cotiți pe după coceni. Pierdeți! Și voi, dar mai ales țara!

Dacă nu se poate ieși onorabil, cu sânge în instalație, din acest impas, mai rămâne un pas. Democratic. Normal. Alegeri anticipate! Separăm grâul de neghină! Vedem ce iese!

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

ACTUALITATE

Radu Popa, despre cum funcționează descurajarea în presă fără cenzură formală…

Publicat

pe

Radu Popa, fost deputat, fost jurnalist (foto arhivă)

Fapt fără precedent în România! Jurnalistul Victor Ciutacu a pierdut, în primă instanță, procesul pe care i l-a deschis Asociația „Dăruiește Viață” și cele două doamne fondatoare, respectiv Oana Gheorghiu – actualul vicepremier al României și Carmen Uscatu. Spune Victor Ciutacu că, în conformitate cu decizia magistraților judecători de la Tribunalul București, ar trebui să plătească, în solidar cu România TV, asta în condițiile în care sentința rămâne definitivă, 500.000 de lei respectivei organizații non-guvernamentale și câte 250.000 de mii de lei celor două fondatoare, adică peste 200.000 de euro!

Păi, zici să mai faci jurnalism în România! Vorbesc de ziariști, nu de pirații care navighează pe apele tulburi ale rețelelor de socializare! Să te mai complici cu investigații, cu scos la lumină afaceri necurate și alte mânării? Să lucrezi deontologic! Nu. Mai bine stai în banca ta. Te ocupi de floricele. Jurnalismul de investigație nu se mai poate practica în țărișoara noastră decât dacă ai un spate puternic, dacă ești parte dintr-un trust cu finanțe, dispus și care poate prelua o astfel de situație de criză, când subiecții anchetei tale, chiar dacă sunt vinovați, fiindcă li s-a stricat imaginea, le-ai alterat prestanța prin dezvăluirile tale, te târâsc prin tribunale și, cu avocați buni și cu un judecător care nu înghite breasla jurnaliștilor, te fac. Singur sau în doi-trei, cum se practică acum presa în România, și cu bani puțini, lași investigația la o parte dacă vrei să nu fii pus la zid, să nu ajungi muritor de foame, redus la tăcere.

Lucrul acesta îl înțeleg și politicienii. Dar nu toți. Doar cei care cunosc dedesubturile profesiunii și care au trudit în această breaslă mereu supusă unor riscuri enorme. Fostul deputat PSD Radu Popa este unul dintre politicienii care știu cu ce se mănâncă jurnalismul, câte riscuri implică dacă deranjezi și printre puținii care au luat poziție împotriva condamnării în primă instanță a jurnalistului Victor Ciutacu.

Victor Ciutacu – jurnalist

„Am citit și eu ceea ce i s-a întâmplat lui Victor Ciutacu. Nu comentez fondul procesului, nu știu toate probele, nu am citit dosarul, nu am urmărit emisiunea. Și, sincer, nici nu contează pentru ce vreau să spun. Contează altceva.

Când o instanță română impută daune morale de 200.000 de euro unui jurnalist care a preluat și comentat o anchetă – indiferent cât de corectă sau incorectă ar fi acea anchetă – trimite un semnal foarte clar către breaslă: anchetele sunt scumpe. Nu ilegal de scumpe. Legal de scumpe. Ceea ce e, în anumite privințe, mai grav.

Nimeni nu te oprește să scrii. Nimeni nu-ți confiscă redacția. Nimeni nu te arestează la miezul nopții. Te lasă să lucrezi. Și după aceea, printr-o sentință pronunțată în secret pe 30 aprilie și comunicată în siajul Zilei Libertății Presei – subtilitățile puterii – te informează că libertatea ta valorează sute de mii de euro daune morale, plus cheltuieli de judecată! Mesajul e simplu și eficient: data viitoare, cântărește bine”, a scris Radu Popa pe pagina sa de Facebook.

Fostul parlamentar recunoaște că jurnalismul adevărat, de investigație, nu se face doar cu oameni curajoși. Trebuie să ai în spate organizații media care să poată absorbi riscul financiar al unui eventual proces.

„Când riscul devine 200.000 de euro per dosar, cercul celor care își permit curajul se îngustează dramatic. Acesta nu e un editorial pro sau contra Victor Ciutacu. E o observație despre mecanică. Despre cum funcționează descurajarea fără cenzură formală. Despre cum o democrație poate arăta sănătoasă în statistici și bolnavă în practică.

Justiția nu a spus că ancheta e interzisă. A spus doar că e costisitoare. Ceea ce, în limbajul redacțiilor mici și al jurnaliștilor independenți, înseamnă același lucru.

E trist. E trist pentru că judecătorii nu văd nimic grav, în România, de vreo 10 ani și au ajuns să ceară sute de mii de euro de la un jurnalist”, a adăugat Radu Popa.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite