Lumea este împărțită. Țara este împărțită. Cele mai mici comunități sunt împărțite. Nu de bine, de conjuncturile favorabile dezvoltării materiale și spirituale. Nu! Ci de rău. De ambiții, de orgolii, de dorințe de a demonstra că ești cel mai bun, că ești indispensabil, că nu se mai poate fără tine. Și, uite așa, am ajuns, din aproape în aproape, la ceea ce se întâmplă acum. Suntem în mijlocul debusolării, al incertitudinii, al fricii. Evenimentele petrecute în ultimul timp au resetat, pentru mulți dintre noi, sistemul de a înțelege politica, locul unde și cum trăim, cine ne conduce, cum și de ce.

Ne resemnăm după tradiția milenară și mergem mai departe, atenți la propriile nevoi, pe care le ducem în spate, timorați și damnați. Ne este teamă să le dăm jos, să le aruncăm cât colo. Ele parcă ne țin echilibrul! Să nu ne zboare vântul neprevăzutului de care ne tot ferim. Să nu rămânem fără mămăliga rece, dar sigură, și fără ceapa pe care încă mai poți să o spargi cu o lovitură de pumn în care îți pui, casnic, bruma de ură și curaj.

Suntem în mijlocul unei furtuni și totuși ținem cu dinții de liniștea aparentă. Aici am fost. Aici am ajuns! Ce ne așteaptă mai departe? Nimic. Aceeași scenă. Aceiași jucători. Meschini. Falși. Mai siguri pe ei, mimând interesul, devotamentul față de nevolnic. Suntem acum dezbinați? Nu. Mai degrabă, rătăcim. Nu știm în spatele cui să ne aliniem. Dar, atenție! Fără să dăm nevoile jos din spate. Sunt acolo, la locul lor. Semn că disperarea ne trece…

Urmărește Incomod Media și pe Google News

În democrația noastră care, de ceva timp, se vrea a fi superoriginală se întâmplă ceva ciudat. Lucrurile nu par să mai meargă după cum și-ar dori actualii conducători, pe care îi numim vremelnici dintr-o simpatie și din speranța aceea naivă pentru libertate și dragostea de democrație.

Acum s-a produs o explozie. O anomalie, în viziunea spiritelor dictatoriale. Ceva ce, zic ei, trebuie reglat cu orice preț, indiferent de consecințe, precum apariția lui Călin Georgescu din eter, probabil și acesta fabricat de cineva. Toate calculele și planurile au fost date peste cap. Se clatină scaune. Sunt puse în pericol averi, conexiuni, relații, poziții. Călin Georgescu, printr-un discurs ieșit din șabloanele acelea obișnuite, banale, cu vom face, vom drege, a reușit să resusciteze organismul social care se plafonase, care accepta orice aproape dintr-un reflex.

Nu sunt fan Călin Georgescu. Nu sunt de acord cu multe din zicerile sale care nu țintesc decât sufletul, acea parte a conștiinței care se tot zvârcolea neștiind ce să facă. El nu vine cu un program. Nu promite o viață mai bună, cum fac de obicei politicienii din patru în patru ani. Nu! El vine cu ideea resetării sistemului politic. Promite că schimbă softul. Că elimină virușii. Că dă un restart țării. De aici amploarea simpatiei, a valului care nu mai poate fi oprit. Călin Georgescu a devenit un simbol, speranța de care se leagă românul simplu. Se agață de ea omul care de atâția ani se simte mințit, înșelat, părăsit.

Dacă nu era Georgescu, putea să apară un X sau Y cu același tip de discurs și la fel ieșea. Fenomenul Georgescu nu este creația poporului, ci a celor care conduc țara în momentul de față. Ei, prin nesăbuința lor, prin dorința de a sta continuu la butoane, de a-și spori averile, de a se rupe de popor, de a oferi doar circuri și platforme-program fantasmagorice, l-au adus în față pe Călin Georgescu. Acum, când constată că lucrurile au luat-o razna și nu mai pot controla situația, puternicii zilei apelează și la formule nedemocratice. Vizibile. Palpabile. Este șansa lor! Și-o joacă la această ruletă periculoasă. Inventează candidați, coaliții. Vor cu orice preț să rămână la putere. Vor mai rămâne. O vreme. Tăvălugul s-a pornit. Ce a fost ieri nu va mai fi azi și nici atât mâine. Cine va putea opri această reacție în lanț?

Protestul de aseară, consumat în fața Biroului Electoral Central, la aflarea veștii că a fost respinsă candidatura lui Călin Georgescu, a inflamat și mai mult societatea românească. S-a lăsat cu confruntări între jandarmi și participanții la protest. Gaze lacrimogene. Distrugeri. Câțiva răniți. De fapt, acesta ar fi un scenariu tabu pentru astfel de evenimente. Nu poți dezumfla balonul care stă să explodeze decât înțepându-l pentru a-i risipi presiunea acumulată. Așa a fost și aseară, în centrul Capitalei…

Urmărește Incomod Media și pe Google News