OPINII
Coaliția, din hop în hop…

Am mai spus-o, această coaliție de conjunctură, creată pe motivația „trebuie să salvăm România”, nu va dura până în 2024 și nici nu va funcționa după principiile fundamentale ale politicii care are ca preocupare țara, cetățeanul și prosperitate sa. Va sucomba!
Nu are cum să se înțeleagă la nesfârșit liberalul cu social-democratul. Nu este vorba neapărat despre doctrină, despre programe. Cine le mai ia în seamă? Aici vorbim mai mult despre orgolii, despre caractere, personalități, despre grup de interese, despre multe alte tare care compun, din păcate, mecanismul care se produce pe scena politică românească.
PSD vrea să îi salveze pe cetățeni din acest coșmar al exploziei prețurilor la energie electrică și gaze naturale, care, asta mai lipsea, se suprapune peste criza creată, de doi ani, de pandemie și provoacă un stres social-istoric.
Liberalii, care sincer, au fost salvați de PSD, sunt cei ce au pornit liberalizarea pieței de energie, mințind pe față poporul că acest lucru va duce la scăderea costurilor, că va lucra concurența, cererea și oferta. Aceștia, le-am ascultat textele, nu prea au vrut să accepte sistemul de compensații, de plafonare a prețurilor, asta chiar dacă cetățeanul de rând este îngenucheat, iar economia românească se mișcă amețit într-un context european nu tocmai favorabil.
Se închid firmele pe bandă rulantă din cauza prețurilor mari la energie. În magazine, aproape zilnic apar etichete noi, cu alte cifre, care îngrozesc și pun presiune pe buzunarul cetățeanului.
Vezi implicarea ministrului Energiei, Virgil Popescu. Desele sale intervenții în care nu spune nimic. Ne amețește. Ne vrăjește cu tot felul de teorii alambicate, fugind, de fapt, din calea concretului.
Urmărește discursurile liderului PNL, Florin Cîțu, cu câtă ironie și parcă un soi de scârbă acceptă propunerile care vin dinspre PSD. Cum caută nodul în papură.
Doar premierul Ciucă, culmea, nu a avut până acum o poziție contra măsurilor sociale. Simț de militar. S-a abținut de la opinii contra interesului general.
Social-democrații, care și-au asumat guvernarea alături de PNL într-un moment complicat, nu vor să piardă la capitolul imagine. Nu sunt dispuși să renunțe la principala lor menire, care înseamnă protecție socială, punerea la adăpost a cetățeanului defavorizat.
Este destul de complicat. Doi cai care trag la o căruță. Unul hăis și altul cea. Până la urmă, atelajul se poate rupe, se răstoarnă, iar strânsură, atâta câtă este, va fi greu de recuperat din colbul confuziei răspândit la nivel european, peste care ar vrea să mai calce și șenilele tancurilor rusești.
Ordonanța privind compensațiile la energia electrică și gaze naturale a fost un hop pe care coaliția l-a trecut cu greu. Liberalii au cedat, văzând acum că toată lumea este cu ochii pe ei.
Mă întreb ce se va întâmpla mai departe. Din contradicții, de obicei, ies legi bune, dar cum le deosebești de orgolii de partid și rea voință?
OPINII
Starea de inerție…

Și, ca să ne revenim rapid după Sfintele Sărbători de Paște, adică să intrăm în viața obișnuită, nesulemenită, pentru cei mai mulți dintre muritori cu fardul discret și plăpând al unei false stări de bine și prosperitare, Institutul Național de Statistică ne anunță că inflația în luna martie s-a menținut la o cotă ridicată, ba chiar a mai urcat puțin, la 9,87%. Ce mare lucru! O ducem! Avem experiența supraviețuirii și a improvizației existențiale!
Și, cu siguranță, după tot ceea ce se întâmplă în Orientul Mijlociu, cu blocarea Strâmtorii Hurmuz, cu negocierile de pace eșuate, reluate, iar eșuate și spectacolul continuă în detrimentul omenirii, care intră total într-o vreme a incertitudinii planetare. Adică, orice s-ar mai putea întâmpla rău, nu ne va mai surprinde.
Pe la noi, este liniște deocamdată. Tipul ăla care nu aduce nimic bun. Politicienii nu s-au întors de pe la munte sau din variile oceaguri de lux unde au ciocnit ouă roșii, au mâncat drob și au încărcat pe rețelele de socializare stereotipele mesaje de Paște, puerile jocuri de imagine.
În Ungaria, Orban a devenit o amintire. Țara vecină, după 16 ani, intră într-un proces de resetare completă. Este de urmărit fenomenul.
Președintele Trump, după ce a dat de pământ, declarativ deocamdată, cu liderii europeni, l-a atacat și pe Papa Leon și, ca să fie tabloul stării de uimire complet, a postat pe rețelele de socializare o imagine realizată cu AI, prietenul nostru cel de toate zilele, unde apare în postura de salvator biblic. Un fel de Mesia universal. Ce-i drept, nu după multă vreme, în urma unui val de indignare, a șters postarea care a răvășit planeta și a lansat întrebarea: încotro ne îndreptăm? Este rost de bine? Nu prea pare. Suntem cuprinși de vârtejul inerției. Nu facem nimic să ne eliberăm din strânsoarea lui. Oare, mai putem? Căutăm doar să ne adaptăm direcției sale. Este mai simplu.
OPINII
Gustul amar care ne copleșește…

Suntem condamnați să trăim sub zodia gustului amar. Provine de la orice se întâmplă în jurul nostru. Ciudat. Instantaneu. Neașteptat. Vine de la societate, politică, rude, prieteni, amici, cunoscuți. Nu de la dușmani. La ei se aplică alte norme. Sunt constanți și deschiși.
Gust amar ne lasă Guvernul care ne-a vârât în austeritate. Politicienii incapabili, falși, nestatornici și fără vână. Puși doar pe căpătuială. Gust amar îmi lasă demnitarul care de dimineață votează, în Guvern, să taie sprijinul pentru veterani, mame și persoane cu dizabilități, iar seara apare și spune că nu este de acord cu ceea ce se întâmplă, că va iniția un pachet de măsuri.
Gust amar îmi lasă președintele țării, pe care eu nu l-am ales și care, în afară de a gesticula inerent, vădit pentru a-și căuta puncte de sprijin pentru neputința sa, nu duce și nu știe mai mult. Nici nu are nevoie. Trebuia doar musai ales!
Gust amar îmi lasă Bolojan Ilie, premierul pătimirii noastre, care lovește cu barda în tot ce mișcă, țintind aproape cu plăcere în nevoiași. Și zice că face reforme! Care?
Gust amar îmi lasă Uniunea Europeană care parcă și-a pierdut azimutul. Plutește în derivă. Ciudat. La Bruxelles, Strasbourg și aiurea, sunt gloate de politicieni și alte soiuri și roiuri de demnitari și funcționari care cică lucrează pentru prosperitatea Europei. Pentru cine?
Gust amar îmi lasă acum președintele Statelor Unite, Donald Trump, pe care l-am crezut într-adevăr un pacificator și el a dat planeta peste cap. Ar trebui să primească un premiu Nobel. Dar nu pentru pace. Trebuie inventat ceva nou. Momentele pe care le trăiește omenirea sunt unice!
Gustul amar mi-a năvălit în existență când am auzit că un fost șef de cabinet al celui de-al treilea om în stat a agonisit la cutii de pantofi sute de mii de euro. Ăștia probabil așa, de consum, la bucătărie. La noi, mama, în cutii de pantofi, ține florile de tei și mușețelul uscat pentru infuzie. Ce ironie!
ACTUALITATEacum o săptămânăDoliu la ISU Dâmboviţa. S-a stins din viață Lt. col. Ionuț Mihai Muscăloiu. Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Dâmboviţaacum o săptămânăA murit un mare DASCĂL al școlilor din nordul județului Dâmbovița
ACTUALITATEacum o săptămânăTârgovișteanul Dan Neculăescu, propus ambasador al României în Statele Unite ale Americii!
ACTUALITATEacum o săptămânăHotel Peștera Wellness & Spa, în topurile naționale ale calității și profesionalismului
Dâmboviţaacum o ziDoi răniți grav într-un accident pe DN 72A, în Dragomirești
ADMINISTRAŢIEacum o săptămânăGata cu semaforul! S-a redeschis circulația pe podul de la Pucioasa, de pe DN71, Târgoviște – Sinaia
ACTUALITATEacum o săptămânăSacrificiul din spatele performanței: Drumul spre podiumul național la Geografie
Dâmboviţaacum o săptămânăAntrenorul Ilie Poenaru și-a încheiat contractul cu Chindia după înfrângerea din meciul cu FC Bihor























