Am fost tot timpul un ziarist care am respectat instituțiile statului, pe oamenii de valoare care le slujesc, chiar și pe cei mai puțin valoroși. Am știut să ascult, să mă conformez politicos unor reguli bine stabilite, să nu ies din pasul informării corecte, bine documentate, bazându-mă pe comunicările instituționale, de cele mai multe ori nemulțumitoare și servite pe felii neconsistente și cu serioase lacune de informație adevărată, la care a trebuit musai să adaug propriile constatări pentru a ieși din sfera conceperii unei știri banale. Și ca mine mulți.

Nu m-am lamentat prea mult, spre deloc chiar, atunci când am constatat, cercetând finuț împrejurimile și împrejurările, că reprezentanții unor instituții ale statului comit grave erori de comunicare, îi sfidează pe unii în avantajul altora. Problema capătă nuanță de abuz, de discriminare, de încălcare a unor drepturi fundamentale.

Zilele acestea am refulat. Am zis că este de ajuns. Nu mai pot răbda să văd nedreptatea, inechitatea, sfidarea, abuzul ajuns la un asemenea nivel. Observ cum presa locală, până la urmă miezul de unde își trage seva și coloșii mediatici de la București, este considerată de unii șefi de instituții un fel de câine mai jigărit, pus de pază la poarta democrației. I se aruncă doar firimituri. Și, drept urmare, informațiile tip eveniment, la care este înghesuială și bătaie în Capitală, pentru exclusivitate, ajung numai la anumite canale.

Reprezentanții unor instituții publice încalcă cu nonșalanță orice regulă elementară a comunicării și respectului față de ziariști, față de publicații. Se comportă ca niște stăpâni peste informațiile de interes public, decid, ca și cum ar fi vorba despre ograda lor, pe cine să favorizeze. Nu respectă elementarele reguli ale diversității mijloacelor de comunicare și tratării subiectului din mai multe unghiuri, cu un alt stil, cu o altă abordare. Diversitatea de analize, de opinii, de comentarii pro sau contra crează până la urmă democrația.

Ne trezim din ce în ce mai des loviți de acest soi de ignoranță, de abuz instituțional. Sunt „n” cazuri anunțate doar anumitor segmente media. Nu de puține ori, bananele comunicate de presă în care sunt prezentate evenimente, întâmplări etc. sunt transmisie către media, pe canalele online, după ore întregi, lăsând, ați ghicit, posibilitatea postului favorit să disemineze liniștit informația în spațiul public. Sunt situații în care nu primim deloc materialul de presă. Tupeul este unul fantastic. Găsesc băieții rapid motivații. Nu știm. Nu e de la noi. Are surse. Urechi.

Nu este așa, domnilor plătiți din banul public! Ați creat instituția favorului mediatic. Sfidați cu bună știință și nu este bine! Vă pot da exemple nenumărate de astfel de fapte, pe care le pot înscrie la abuz, discriminare, nerespectarea dreptului la liberă informare. Chiar vă faceți că nu știți că ați agățat pe unii la dispecerate și ați creat fir direct. Alo, 112, se aude?

Un exemplu concret, de aseară. Incendiul de la Mănăstirea Nucet. Nu voi analiza profund cazul. Doar îl expun și este suficient. Nedoritul eveniment s-a produs în jurul orei 21:00. Presa este anunțată despre această nenorocire după ora 23:00. Cu două ore mai târziu! De ce? Mai mult ca sigur, pentru a da altora, care au ajuns chiar înaintea pompierilor la fața locului, posibilitatea de a disimina știrea în regim de semiexclusivitate.

Se produce un accident de circulație, un omor, o sinucidere? Marea majoritate a presei, acreditată cu acte în regulă, primește date, informații în timpii morți, nemaidând posibilitatea jurnaliștilor interesați să își întindă antenele, să rezoneze cu respectivul caz, situație, să se deplaseze la fața locului pentru a produce propriile investigații, propriile documentări. Și ne întreabă cetățeanul, cititorul: Voi de ce nu ați avut informația că am văzut-o pe postul X? Ce au ăștia cu voi?

Nu este doar un simplu joc al întâmplării, domnilor comunicatori instituționali. Este exact comportamentul dumneavoastră sfidător. Cred că ar fi cazul să vă reveniți și să priviți pe toată lumea cu aceiași ochi obiectivi, să dați posibilitatea fiecărui canal media să își informeze corect cititorii, ascultătorii și telespectatorii. Nu stabiliți dumneavoastră cine trebuie să informeze cetățeanul, cine trebuie să meargă la un anume eveniment. Cine trebuie să conceapă știrea.

Am să revin asupra acestei situații ori de câte ori este nevoie până când lucrurile se vor îndrepta.

Urmărește Incomod Media și pe Google News