Connect with us

OPINII

Pensionarea la 70 de ani, ca o execuție socială…

Publicat

pe

Gata cu libertatea, cu democrația, cu amăgitoarea bombonică electorală! Guvernanții ne pregătesc pensionarea la 70 de ani. Care mai apucă! Este de-a dreptul jignitor la adresa acestui popor să îl tratezi cu o asemenea măsură injustă, gândită în cancelariile celor care se plimbă cu autoturisme de ultimă generație, care locuiesc în castele și au conturile doldora de bani de toate neamurile.

Pentru bugetarul care freacă scaunul la rece 8 ore pe zi și care a depus cerere să își prelungească șederea la muncă până pe la 80 de ani, nu este o problemă. Știe el de ce face asta. Nu de trai rău și efort maxim la locul de muncă.

Nu zicem nimic nici de polițistul care se pensionează la 48 de ani, apoi se angajează administrator de spital. Dar, ce ne facem cu amărâtul care își rupe cârca pe la cine știe ce firmă? Mai poate căra el sacul în spate până la 70 de ani, că în nici un caz nu îl folosește patronul câțiva ani doar la udat flori și curățat covorul de praf? Cum o fi să vezi un profesor încovoiat de ani, boală și plictis că intră la ore să le predea unor puști de 15 ani lecții despre pubertate? Și lista ar putea continua…

Gestul actualei coaliții de a otrăvi atmosfera, și așa suprasaturată de stres și probleme, cu încă o doză de cianuri politice este incalificabil. Nu sunt bani la buget. Am înțeles. Dar, strofocați-vă mințile, găsiți alte soluții, căutați alternative! Umblați la pensiile speciale, nu îi mai scoateți din activitate pe polițiști, militari și jandarmi la 48 de ani și apoi îi reangajați prin varii instituții tot pe salarii barosane.

Reduceți cheltuielile prin marile companii controlate de stat cu salarii de zeci de mii de euro lunar, tăiați din zerouri la indemnizațiile pentru consiliile de administrație l. Ziceți hoo la angajări pe bani mulți prin primării, deconcentrate, agenții și alte subordonate statului.

Nici nu vreau să îmi închipui cum voi arăta în ultimul an de pensionare, dacă Dumnezeu îmi face surpriza să ajung până acolo. Vă închipuiți, la o conferință de presă spre vârsta de 70 de ani, prezenți în sală o ceată de moși jurnaliști în fața unor politicieni mai tinerei, cu fețele plesnind de sănătate, fiindcă ăia bătrâni, cum se obișnuiește, se trag la slujbe mai blânde. Nici nu vreau să mă gândesc la acest tablou. Este ireal și inuman.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult
Reclamă
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Feudalism… 5G!

Publicat

pe

Suntem o minune de țară. Cam fiecare cu treaba și cu interesul său. Bine că măcar vorbim aceeași limbă!

Unii stau în țară și se chinuie, săracii, să facă rost de bani de pensii. Cu riscul de a ne proțăpi pe toți la jug, cu fum de ardei iute în nări și în dos.

Alții ies la cumpărat legături de ceapă și praz din piață, purtând la mână, ostentativ, ceasuri de zeci de mii de euro și țipând în gura mare că le pasă de popor. Hai, sictir!

Și, mai avem o persoană cu responsabilitate imensă, cel puțin în teorie, care se află în safari prin Kenya. Da. Ați ghicit! Este vorba despre dezamăgitorul de la Cotroceni. Numitul Klaus Iohannis, care, de ceva vreme, în timp ce țara se zbate la marginea unei prăpastii despre al cărui fund nu știm nimic mai mult, se plimbă cu soața pe varii meridiane. Evident, cu multă cheltuială.

Concluzia ar fi că ne aflăm nu doar la granița unei crize economice, ci și într-o oribilă criză politică. Nu prea mai avem lideri. Nu știm în cine să ne mai încredem. În numele cui să ne mai amanetăm speranțele. Ascultăm de peste tot povești. Scenarii. Naivități. Extavaganțe electorale. Se dă o luptă acerbă pentru a se rămâne cu orice preț proțăpit în funcții. Pentru a se suge din seva prosperității până la capăt. Eventual, se abatorizează și vaca!

Vezi cazul mizerabil al primarului de la Crevedia, care și-a mărit salariul haotic, extrem, bolnav, nepăsându-i de comunitate. Trage omul tare. La anul poate nu mai câștigă alegerile. Așa că dă la rupere în bugetul local. Și dacă ar fi singurul…

Nu știu ce soi de stat mai suntem. Parcă trăim într-o orânduire feudală electrică și supercomputerizată, 5G, unde poporul este mințit cu televizorul.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

A zburat democrația călare pe card!

Publicat

pe

Vremea muritorilor de rând a cam trecut. Prin voia actualului Guvern, devenim cu toții persoane importante. Ne coasem buzunarele și ne agățăm de gât, eventual cu un șnur multicolor, cardul bancar. Ne pregătim să intrăm în era în care nu mai contăm nici cât o ceapă degerată. Suntem coduri de bare. Devenim ficțiuni. Nonsensuri.

Votăm ca proștii din 4 în 4 ani așa, ca o aflare în treabă. Ce este stabilit de alții, pe care îi doare în cur de voturile noastre, merge înainte. Procesul de votare, un moft al perimatei și bătrânei democrații! Sunt curios cât o mai ține așa, măcar la nivel de teorie, că practic nu mai există. S-a dus puiul cu praștia!

Dacă mâine, în numele unui concept, al unei soluții de avarii, ni se impune, prin ordonanță de urgență, să ne vopsim toți albastru în cap, o facem. Se vociferează un pic prin studiourile televiziunilor așa, de imagine, vin miniștrii și corifeii partidelor cu explicații că de ce este bine, că gestul este unul patriotic, de suflet și alte bla-bla-uri, iar noi ne cumpărăm supuși vopseaua. Ca acum, cu limitarea plăților cu bani lichizi!

Renunțarea la cash. Facem un pic de zgomot, dar ne așezăm liniștiți la cozi în fața bancomatelor sau scanăm prețurile la roșii și brânză, strângând între degete cardul cu bruma noastră de venit pe care în nici un caz nu îl mai gestionăm noi.

Și, uite așa, din necesitate în necesitate, din ordonanță în ordonanță, intrăm cu adevărat în soiul acela de comunism viclean și perfid care ne uniformizează existența.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite