Connect with us

OPINII

Drepți, cu privirea înainte!

Publicat

pe

Constat, nu cu stupoare, ci cu o indiferență iscată de existența cotidiană care ne subjugă pe toți, că, în momentul de față, avem un Guvern de avarie. O structură de conducere adunată de la trei partide, două care, istoric, nu se prea înghit, PSD și PNL, și unul care știe, de vreo 30 de ani, să stea în urma plugului și să adune cartofii scoși pe brazdă, UDMR.

Actuala coaliție aflată la putere nu excelează, nu iese din rutina birjarului care nu știe decât să țină hățurile în mână și să umble pe unde i se cere. Pandemia a uniformizat aproape totul. Evidența contează mai puțin. Important este acum să ne ascundem chipul în spatele măștilor și normelor privind restricțiile. A mai venit, parcă la cererea cuiva, ca să fie spectacolul complet, și criza generată de posibilul conflict dintre Rusia și Ucraina, care a împins atenția și zvârcolirile publice spre altă zonă. Problemele cu care se confruntă acum românii și nu numai, prețurile la energie, scumpirile care vin în lanț, benzina care mai are un pic și depășește bariera celor 7 lei per litru, au fost trecute pe un plan secund.

Grav este că nici clasa politică nu mai interesează prea mult. Cei care practică această profesiune au văzut ce se întâmplă, dar nu fac nimic pentru a restabili echilibrul, să lupte pentru nota lor de prestanță, de încredere. Constat că este suficient să ai o funcție călduță, bine remunerată și să îți vezi de viața ta, fără să ieși din coloană. Cu excepția lui George Simion de la AUR, care are un rol bine stabilit și știe să îl joace, nimeni nu mai zice nimic. Doar din când în când un cor firav de vrăbiuțe agită lozincile în care nu mai crede nimeni.

Se simte și în ceea ce numim politică doar o luptă pentru supraviețuire. Cei care ar fi putut să exceleze au coborât garda. Exemplu recent: Moțiunea simplă împotriva ministrului Energiei, Virgil Popescu, un ins care nu ar avea ce să mai caute în fruntea acestui minister, ținând cont câte gafe impardonabile a făcut și cât dezinteres a manifestat față de viața cetățeanului obișnuit. Nu îi fac acum o schiță caractereologică, dar ar fi trebuit să plece. Au fost voci puternice în PSD care l-au criticat cu argumente, cu dovezi clare asupra ineficienței sale ca șef la Energie, nu mai punem la socoteală discursul. Și ce s-a întâmplat? A trecut Virgil Popescu prin moțiune ca prin brânză! A fost salvat de calculul politic, de ideea de coaliție, de unitatea ca necesitate în ciuda firescului. Sunt convins că parlamentarii PSD care i-au găsit o sumedenie de vine au votat împotriva demiterii cu pumnul strâns. Asta este! Politica, de cele mai multe ori, înăbușă evidența, concretul. Spiritul de gașcă, chiar și de complezență, de împrejurări, este mai pregnant. Sunt oamenii valoroși în PSD care nu își pot revărsa acum dorința de a face bine, de a schimba lucruri, fiindcă sunt prinși pe culoarul strâmt al coaliției. Ideea de patriotism a creat un compromis.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

PSD versus PNL sau cine îl scăpa de la înec pe românul amărât

Publicat

pe

Este din nou tensiune în coaliție. Liberalii o țin pe a lor cu lăsatul în pace a economiei, a fiscalității, a pieței. Să curgă așa, aiurea, după cum dictează legile capitalismului care, se vede treaba, a clacat, inechitățile sociale depășind limita suportabilității pentru cea mai mare parte a societății. Social-democrații vor o intervenție rapidă a statului, pentru a contracara efectele negative pe care explozia prețurilor și inflația le produc asupra cetățeanului de rând.

Suntem cu toții, zicem, adepții capitalismului, ai societății deschise, ai democrației, ai libertății, dar, te întrebi, ce mai faci cu ele când te afunzi, fără vina ta, în mlaștina amărăciunii, a deznădejdii? Când omul simplu muncește zilnic de rupe, dar efortul său nu se mai vede, iar el este tot mai mult constrâns în nevoi, nu mai face față necesităților firești ale vieții, despre ce mai vorbim?

Poate pentru un nabab care încasează lunar câteva mii de euro sau mai mult, supraviețuirea nu reprezintă o problemă. Dar vorbește-i despre ceea ce se întâmplă acum în țară bătrânului care are 1.000 de lei pe lună, angajatului care are acasă trei copii și primește salariul minim pe economie.

Ăsta nu este capitalism, stimați politicieni, ci junglă! Pădurea întunecoasă de unde scăpa cine poate. Ce mai reprezintă legile, regulile, normele, într-o societate amețită, bulversantă? Ordinea, civilizația, normalitatea, echilibrul depind de ceea ce îți oferă statul, sistemul social în momentele dificile, ori, la noi, parcă totul a stagnat. Războiul din Ucraina, creșterea aproape cosmică a prețurilor la energia electrică și gazele naturale și după ele potopul… au consecințe nefaste asupra existenței noastre, iar politicul, care ar trebui să dovedească acum cât este de pregătit, de expert în toate cele, pentru a ne scoate din această mlaștină, se arată a fi nevolnic, prins pe picior greșit.

PSD a observat, după ceva perioadă de letargie și căsnicie nefericită lângă liberali, că, dacă continuă să dea cu matura pe lângă casă și să șteargă praful de pe lucrurile inutile, poate pierde credibilitatea de partid social-democrat. Liberalii o țin pe a lor. Să lăsăm lupii să zburde în voie. Cine este în stare va scăpa, cine nu, va fi sfâșiat.

Fac asta tocmai ei care, în prima serie a coaliției, când au guvernat un an și șase luni alături de USR-PLUS, au pus pe butuci România și, pe deasupra, au dat și drumul din lanț câinilor flămânzi ai liberalizării pieței de energie.

Coaliția PSD-PNL-UDMR nu se va rupe. Europa se află în război, iar ordinele vin din altă parte. Este acum un fel de zvârcolire, de manevre și luări de poziție ale liderilor PSD, dar totul se va liniști. În perioade dificile l, ca cele de acum, cu criză economică mondială și război în coasta nației, ori ești la putere, ori nu mai exiști. Opoziția, în altfel de vremuri, după părerea mea, este o glumă bună. Nu mai contează.

Din manevrele politice din ultimele zile, deosebit de interesante, am reținut două declarații vizibile. Prima aparține secretarului general al PSD, Paul Stănescu. Un text bine ticluit, patriotard, cu vână proletara, esență, cel puțin la nivel de teorie, de social-democrație. Tema de la care s-a plecat, sistemul fiscal care, în opinia PSD, trebuie modificat, adaptat la vremuri, la nevoile celor mulți.

„Cine nu vrea să audă de o reechilibrare a priorităţilor înseamnă că se ascunde de marile probleme şi frici ale românilor. Riscăm ca, în acest context inflaţionist, care se anunţă de durată, munca prestată de angajaţi să devină doar o povară, nu şi o recompensă. Dacă salariul este înghiţit de marile creşteri de preţuri, atunci sensul lui se pierde. Iar acest lucru nu este corect. Suntem într-un context când trebuie să refacem echilibrul intereselor din societate. Nu mai este vorba doar de inegalitate, ci mai degrabă de multă nedreptate. Nu putem să nu vedem că unii se zbat în sărăcie, iar alţii se lăfăie în bogăţie acumulată necinstit. Propunerea pe care o face PSD este clară: să reaşezăm sistemul fiscal pe fundamente mult mai corecte. Nu înseamnă o abdicare de la parteneriatul cu mediul de afaceri. Dimpotrivă! Înseamnă că trebuie să fim conştienţi cu toţii că suntem în situaţia în care nemulţumirile sociale nu vor afecta profund doar sistemul politic, ci şi climatul de afaceri. Neliniştile sociale nu vor crea avantaje decât pentru populişti şi speculatori. Suntem angajaţi pentru o guvernare responsabilă, iar PSD invită partenerii de guvernare, cei economici şi sociali la dialog pentru o viziune mai corectă şi mai solidară pentru România”, au fost vorbele lui Paul Stănescu.

Liberalii, prin vocea generalului Ciucă, pe post de premier și șef de partid, au spus pas! La sistemul fiscal nu trebuie umblat. Mediul de afaceri nu trebuie gripat, sufocat. Mergem înainte cu bune și mai ales cu rele. Cine rezistă, bine. Cine nu, treaba lui. Asta este o altă față a capitalismului pe care românul, până acum, nu prea a cunoscut-o. Cam dintr-un asemenea aluat s-a născut comunismul.

„Vedem cu toţii în această perioadă ştiri şi tot felul de declaraţii despre efectele crizei economice care se desfăşoară acum la nivel global. Sunt câteva precizări, ca să fie foarte clar despre ce discutăm şi să înţeleagă toată lumea. Nu este sănătos şi responsabil să te joci cu sistemul fiscal în perioade de instabilitate. Riscăm să avem, într-un an sau doi, probleme de două ori mai mari decât avem astăzi. Avem, în istorie, precedente de măsuri strâmbe, venite în momente prielnice unora din punct de vedere electoral, pentru care, mai târziu, au plătit tot românii. Avem aproximativ 96 de miliarde de euro alocaţi pentru dezvoltare şi misiunea de a direcţiona aceşti bani spre toate domeniile cheie, în mod inteligent. Altfel, ne vom trezi într-un colaps financiar de nereparat”, a comunicat, pe Facebook, Nicolae Ciucă.

Cam așa stau lucrurile. O mică furtună nu strică. Era prea multă liniște curioasă. Ca într-o căsnicie ciudată, pe interes, când vecinii se tot uită peste gard la doi parteneri uniți de conjuncturi și înțelegeri ascunse, în nici un caz de dragoste: „Ce fac, bă, ăștia nu se mai bat? Înseamnă că o duc bine, chiar se iubesc de nu mai pot”.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește în continuare

OPINII

Minunea de trei zile…

Publicat

pe

Se întâmplă ceva ciudat pe lumea asta. Începem să reacționăm târziu sau deloc la tot ceea ce se întâmplă bun, dar mai ales rău în jurul nostru. Parcă gângurim lângă evenimente esențiale, neștiind cum să ne comportăm. Și, culmea, în această degringoladă generală, ne mai ajută și presa.

Au murit doi tineri de supradoză cu droguri, la un festival muzical din București, iar alți șapte au ajuns la spital. După 48 de ore, s-au trezit și autoritățile înghioldite în spate de opinia publică, trezită de media, și ea pierdută în banalități.

Imediat, s-au declanșat în toată țara razii, percheziții, rețineri și arestări printre distribuitorii de droguri și consumatori. Au căzut la țanc oamenii legii pe ei, ceea ce denotă că știau, aveau informații de unde pleacă heroina și alte tipuri de ierburi, precum și cine trage pe nas. Dar, probabil, cum se obișnuiește, filiera este lăsată să își facă de cap ani de zile sub pretextul că trebuie prinsă toată rețeaua. Și, până nu se dibuie toată încrengătura, traficanții își văd de treaba lor, adună bani și distrug viitorul unor tineri. Cei morți pot fi considerați victime colaterale ale unei asemenea acțiuni.

Dar, așa este la noi. Se fac câteva valuri doar atunci când dă oala pe dinafară. Maeștrii în gestionarea crizelor se chinuie apoi din răsputeri să pună iar capacul. Și mereu o luăm de la început.

Mare vâlvă zilele acestea. Un avion de mici dimensiuni decolat de undeva de prin Ungaria a hoinărit prin trei țări fără să dea socoteală cuiva despre zbor, misiune etc. Culmea, pilotul nici măcar nu s-a sinchisit să comunice cu vașnicii militari NATO care plutesc pe cerul Europei în supersonicele doldora de tehnologie și arme sofisticate. Nu îți vine să crezi! Avioanele NATO au însoțit, cu schimbul, acel minuscul avion despre care nimeni nu știe nici acum care a fost treaba cu el, fără măcar să încerce să-l determine pe ignorantul pilot să aterizeze. Nu tu foc de avertisment, nu tu vreo manevră tipică să îl facă să se lase la pământ. S-au ținut după el ca după pitic. Și apoi să vezi deznodământ demn de filmele cu proști. Avionul neidentificat a aterizat în Bulgaria pe o pistă privată, iar cei care se aflau la bord au dispărut fără urmă. Ce să mai credem?

Și colac peste pupăză, prin studiourile de televiziune se adună droaie de generali și analiștii lui Pește, pentru a-și da cu presupusul, să lanseze speculații, teorii de tot felul și de toată jena. Spioni care au cartografiat cinci țări, dezertori ruși sau ucraineni, aventurieri cărora puțin le pasă de flotila de avioane americane, vreun bogătan european pe care nu și-a permis nimeni să-l deranjeze din zbor… Ore întregi de vorbărie sterilă. După, nu a mai fost nimic… Subiect epuizat.

Nu s-a terminat bine cu avionul fantomă flancat de NATO, că în România s-a prăbușit un pod. Prin Neamț. Nu l-a lovit vreo rachetă de-a rușilor sau vreo dronă scăpată de sub control. A fost construit prost și pe bani mulți! Și pe acest subiect discuții, anchete. Inspectorii în construcții din toată țara pornesc pe coclauri să verifice podurile. S-a declanșat minunea de trei zile… Așa este la noi.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește în continuare

PUBLICITATE

 

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT