Connect with us

OPINII

PSD versus PNL sau cine îl scăpa de la înec pe românul amărât

Publicat

pe

Este din nou tensiune în coaliție. Liberalii o țin pe a lor cu lăsatul în pace a economiei, a fiscalității, a pieței. Să curgă așa, aiurea, după cum dictează legile capitalismului care, se vede treaba, a clacat, inechitățile sociale depășind limita suportabilității pentru cea mai mare parte a societății. Social-democrații vor o intervenție rapidă a statului, pentru a contracara efectele negative pe care explozia prețurilor și inflația le produc asupra cetățeanului de rând.

Suntem cu toții, zicem, adepții capitalismului, ai societății deschise, ai democrației, ai libertății, dar, te întrebi, ce mai faci cu ele când te afunzi, fără vina ta, în mlaștina amărăciunii, a deznădejdii? Când omul simplu muncește zilnic de rupe, dar efortul său nu se mai vede, iar el este tot mai mult constrâns în nevoi, nu mai face față necesităților firești ale vieții, despre ce mai vorbim?

Poate pentru un nabab care încasează lunar câteva mii de euro sau mai mult, supraviețuirea nu reprezintă o problemă. Dar vorbește-i despre ceea ce se întâmplă acum în țară bătrânului care are 1.000 de lei pe lună, angajatului care are acasă trei copii și primește salariul minim pe economie.

Ăsta nu este capitalism, stimați politicieni, ci junglă! Pădurea întunecoasă de unde scăpa cine poate. Ce mai reprezintă legile, regulile, normele, într-o societate amețită, bulversantă? Ordinea, civilizația, normalitatea, echilibrul depind de ceea ce îți oferă statul, sistemul social în momentele dificile, ori, la noi, parcă totul a stagnat. Războiul din Ucraina, creșterea aproape cosmică a prețurilor la energia electrică și gazele naturale și după ele potopul… au consecințe nefaste asupra existenței noastre, iar politicul, care ar trebui să dovedească acum cât este de pregătit, de expert în toate cele, pentru a ne scoate din această mlaștină, se arată a fi nevolnic, prins pe picior greșit.

PSD a observat, după ceva perioadă de letargie și căsnicie nefericită lângă liberali, că, dacă continuă să dea cu matura pe lângă casă și să șteargă praful de pe lucrurile inutile, poate pierde credibilitatea de partid social-democrat. Liberalii o țin pe a lor. Să lăsăm lupii să zburde în voie. Cine este în stare va scăpa, cine nu, va fi sfâșiat.

Fac asta tocmai ei care, în prima serie a coaliției, când au guvernat un an și șase luni alături de USR-PLUS, au pus pe butuci România și, pe deasupra, au dat și drumul din lanț câinilor flămânzi ai liberalizării pieței de energie.

Coaliția PSD-PNL-UDMR nu se va rupe. Europa se află în război, iar ordinele vin din altă parte. Este acum un fel de zvârcolire, de manevre și luări de poziție ale liderilor PSD, dar totul se va liniști. În perioade dificile l, ca cele de acum, cu criză economică mondială și război în coasta nației, ori ești la putere, ori nu mai exiști. Opoziția, în altfel de vremuri, după părerea mea, este o glumă bună. Nu mai contează.

Din manevrele politice din ultimele zile, deosebit de interesante, am reținut două declarații vizibile. Prima aparține secretarului general al PSD, Paul Stănescu. Un text bine ticluit, patriotard, cu vână proletara, esență, cel puțin la nivel de teorie, de social-democrație. Tema de la care s-a plecat, sistemul fiscal care, în opinia PSD, trebuie modificat, adaptat la vremuri, la nevoile celor mulți.

„Cine nu vrea să audă de o reechilibrare a priorităţilor înseamnă că se ascunde de marile probleme şi frici ale românilor. Riscăm ca, în acest context inflaţionist, care se anunţă de durată, munca prestată de angajaţi să devină doar o povară, nu şi o recompensă. Dacă salariul este înghiţit de marile creşteri de preţuri, atunci sensul lui se pierde. Iar acest lucru nu este corect. Suntem într-un context când trebuie să refacem echilibrul intereselor din societate. Nu mai este vorba doar de inegalitate, ci mai degrabă de multă nedreptate. Nu putem să nu vedem că unii se zbat în sărăcie, iar alţii se lăfăie în bogăţie acumulată necinstit. Propunerea pe care o face PSD este clară: să reaşezăm sistemul fiscal pe fundamente mult mai corecte. Nu înseamnă o abdicare de la parteneriatul cu mediul de afaceri. Dimpotrivă! Înseamnă că trebuie să fim conştienţi cu toţii că suntem în situaţia în care nemulţumirile sociale nu vor afecta profund doar sistemul politic, ci şi climatul de afaceri. Neliniştile sociale nu vor crea avantaje decât pentru populişti şi speculatori. Suntem angajaţi pentru o guvernare responsabilă, iar PSD invită partenerii de guvernare, cei economici şi sociali la dialog pentru o viziune mai corectă şi mai solidară pentru România”, au fost vorbele lui Paul Stănescu.

Liberalii, prin vocea generalului Ciucă, pe post de premier și șef de partid, au spus pas! La sistemul fiscal nu trebuie umblat. Mediul de afaceri nu trebuie gripat, sufocat. Mergem înainte cu bune și mai ales cu rele. Cine rezistă, bine. Cine nu, treaba lui. Asta este o altă față a capitalismului pe care românul, până acum, nu prea a cunoscut-o. Cam dintr-un asemenea aluat s-a născut comunismul.

„Vedem cu toţii în această perioadă ştiri şi tot felul de declaraţii despre efectele crizei economice care se desfăşoară acum la nivel global. Sunt câteva precizări, ca să fie foarte clar despre ce discutăm şi să înţeleagă toată lumea. Nu este sănătos şi responsabil să te joci cu sistemul fiscal în perioade de instabilitate. Riscăm să avem, într-un an sau doi, probleme de două ori mai mari decât avem astăzi. Avem, în istorie, precedente de măsuri strâmbe, venite în momente prielnice unora din punct de vedere electoral, pentru care, mai târziu, au plătit tot românii. Avem aproximativ 96 de miliarde de euro alocaţi pentru dezvoltare şi misiunea de a direcţiona aceşti bani spre toate domeniile cheie, în mod inteligent. Altfel, ne vom trezi într-un colaps financiar de nereparat”, a comunicat, pe Facebook, Nicolae Ciucă.

Cam așa stau lucrurile. O mică furtună nu strică. Era prea multă liniște curioasă. Ca într-o căsnicie ciudată, pe interes, când vecinii se tot uită peste gard la doi parteneri uniți de conjuncturi și înțelegeri ascunse, în nici un caz de dragoste: „Ce fac, bă, ăștia nu se mai bat? Înseamnă că o duc bine, chiar se iubesc de nu mai pot”.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult
Reclamă
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Starea de inerție…

Publicat

pe

Și, ca să ne revenim rapid după Sfintele Sărbători de Paște, adică să intrăm în viața obișnuită, nesulemenită, pentru cei mai mulți dintre muritori cu fardul discret și plăpând al unei false stări de bine și prosperitare, Institutul Național de Statistică ne anunță că inflația în luna martie s-a menținut la o cotă ridicată, ba chiar a mai urcat puțin, la 9,87%. Ce mare lucru! O ducem! Avem experiența supraviețuirii și a improvizației existențiale!

Și, cu siguranță, după tot ceea ce se întâmplă în Orientul Mijlociu, cu blocarea Strâmtorii Hurmuz, cu negocierile de pace eșuate, reluate, iar eșuate și spectacolul continuă în detrimentul omenirii, care intră total într-o vreme a incertitudinii planetare. Adică, orice s-ar mai putea întâmpla rău, nu ne va mai surprinde.

Pe la noi, este liniște deocamdată. Tipul ăla care nu aduce nimic bun. Politicienii nu s-au întors de pe la munte sau din variile oceaguri de lux unde au ciocnit ouă roșii, au mâncat drob și au încărcat pe rețelele de socializare stereotipele mesaje de Paște, puerile jocuri de imagine.

În Ungaria, Orban a devenit o amintire. Țara vecină, după 16 ani, intră într-un proces de resetare completă. Este de urmărit fenomenul.

Președintele Trump, după ce a dat de pământ, declarativ deocamdată, cu liderii europeni, l-a atacat și pe Papa Leon și, ca să fie tabloul stării de uimire complet, a postat pe rețelele de socializare o imagine realizată cu AI, prietenul nostru cel de toate zilele, unde apare în postura de salvator biblic. Un fel de Mesia universal. Ce-i drept, nu după multă vreme, în urma unui val de indignare, a șters postarea care a răvășit planeta și a lansat întrebarea: încotro ne îndreptăm? Este rost de bine? Nu prea pare. Suntem cuprinși de vârtejul inerției. Nu facem nimic să ne eliberăm din strânsoarea lui. Oare, mai putem? Căutăm doar să ne adaptăm direcției sale. Este mai simplu.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

Gustul amar care ne copleșește…

Publicat

pe

Suntem condamnați să trăim sub zodia gustului amar. Provine de la orice se întâmplă în jurul nostru. Ciudat. Instantaneu. Neașteptat. Vine de la societate, politică, rude, prieteni, amici, cunoscuți. Nu de la dușmani. La ei se aplică alte norme. Sunt constanți și deschiși.

Gust amar ne lasă Guvernul care ne-a vârât în austeritate. Politicienii incapabili, falși, nestatornici și fără vână. Puși doar pe căpătuială. Gust amar îmi lasă demnitarul care de dimineață votează, în Guvern, să taie sprijinul pentru veterani, mame și persoane cu dizabilități, iar seara apare și spune că nu este de acord cu ceea ce se întâmplă, că va iniția un pachet de măsuri.

Gust amar îmi lasă președintele țării, pe care eu nu l-am ales și care, în afară de a gesticula inerent, vădit pentru a-și căuta puncte de sprijin pentru neputința sa, nu duce și nu știe mai mult. Nici nu are nevoie. Trebuia doar musai ales!

Gust amar îmi lasă Bolojan Ilie, premierul pătimirii noastre, care lovește cu barda în tot ce mișcă, țintind aproape cu plăcere în nevoiași. Și zice că face reforme! Care?

Gust amar îmi lasă Uniunea Europeană care parcă și-a pierdut azimutul. Plutește în derivă. Ciudat. La Bruxelles, Strasbourg și aiurea, sunt gloate de politicieni și alte soiuri și roiuri de demnitari și funcționari care cică lucrează pentru prosperitatea Europei. Pentru cine?

Gust amar îmi lasă acum președintele Statelor Unite, Donald Trump, pe care l-am crezut într-adevăr un pacificator și el a dat planeta peste cap. Ar trebui să primească un premiu Nobel. Dar nu pentru pace. Trebuie inventat ceva nou. Momentele pe care le trăiește omenirea sunt unice!

Gustul amar mi-a năvălit în existență când am auzit că un fost șef de cabinet al celui de-al treilea om în stat a agonisit la cutii de pantofi sute de mii de euro. Ăștia probabil așa, de consum, la bucătărie. La noi, mama, în cutii de pantofi, ține florile de tei și mușețelul uscat pentru infuzie. Ce ironie!

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite