Connect with us

OPINII

PSD versus PNL sau cine îl scăpa de la înec pe românul amărât

Publicat

pe

Este din nou tensiune în coaliție. Liberalii o țin pe a lor cu lăsatul în pace a economiei, a fiscalității, a pieței. Să curgă așa, aiurea, după cum dictează legile capitalismului care, se vede treaba, a clacat, inechitățile sociale depășind limita suportabilității pentru cea mai mare parte a societății. Social-democrații vor o intervenție rapidă a statului, pentru a contracara efectele negative pe care explozia prețurilor și inflația le produc asupra cetățeanului de rând.

Suntem cu toții, zicem, adepții capitalismului, ai societății deschise, ai democrației, ai libertății, dar, te întrebi, ce mai faci cu ele când te afunzi, fără vina ta, în mlaștina amărăciunii, a deznădejdii? Când omul simplu muncește zilnic de rupe, dar efortul său nu se mai vede, iar el este tot mai mult constrâns în nevoi, nu mai face față necesităților firești ale vieții, despre ce mai vorbim?

Poate pentru un nabab care încasează lunar câteva mii de euro sau mai mult, supraviețuirea nu reprezintă o problemă. Dar vorbește-i despre ceea ce se întâmplă acum în țară bătrânului care are 1.000 de lei pe lună, angajatului care are acasă trei copii și primește salariul minim pe economie.

Ăsta nu este capitalism, stimați politicieni, ci junglă! Pădurea întunecoasă de unde scăpa cine poate. Ce mai reprezintă legile, regulile, normele, într-o societate amețită, bulversantă? Ordinea, civilizația, normalitatea, echilibrul depind de ceea ce îți oferă statul, sistemul social în momentele dificile, ori, la noi, parcă totul a stagnat. Războiul din Ucraina, creșterea aproape cosmică a prețurilor la energia electrică și gazele naturale și după ele potopul… au consecințe nefaste asupra existenței noastre, iar politicul, care ar trebui să dovedească acum cât este de pregătit, de expert în toate cele, pentru a ne scoate din această mlaștină, se arată a fi nevolnic, prins pe picior greșit.

PSD a observat, după ceva perioadă de letargie și căsnicie nefericită lângă liberali, că, dacă continuă să dea cu matura pe lângă casă și să șteargă praful de pe lucrurile inutile, poate pierde credibilitatea de partid social-democrat. Liberalii o țin pe a lor. Să lăsăm lupii să zburde în voie. Cine este în stare va scăpa, cine nu, va fi sfâșiat.

Fac asta tocmai ei care, în prima serie a coaliției, când au guvernat un an și șase luni alături de USR-PLUS, au pus pe butuci România și, pe deasupra, au dat și drumul din lanț câinilor flămânzi ai liberalizării pieței de energie.

Coaliția PSD-PNL-UDMR nu se va rupe. Europa se află în război, iar ordinele vin din altă parte. Este acum un fel de zvârcolire, de manevre și luări de poziție ale liderilor PSD, dar totul se va liniști. În perioade dificile l, ca cele de acum, cu criză economică mondială și război în coasta nației, ori ești la putere, ori nu mai exiști. Opoziția, în altfel de vremuri, după părerea mea, este o glumă bună. Nu mai contează.

Din manevrele politice din ultimele zile, deosebit de interesante, am reținut două declarații vizibile. Prima aparține secretarului general al PSD, Paul Stănescu. Un text bine ticluit, patriotard, cu vână proletara, esență, cel puțin la nivel de teorie, de social-democrație. Tema de la care s-a plecat, sistemul fiscal care, în opinia PSD, trebuie modificat, adaptat la vremuri, la nevoile celor mulți.

„Cine nu vrea să audă de o reechilibrare a priorităţilor înseamnă că se ascunde de marile probleme şi frici ale românilor. Riscăm ca, în acest context inflaţionist, care se anunţă de durată, munca prestată de angajaţi să devină doar o povară, nu şi o recompensă. Dacă salariul este înghiţit de marile creşteri de preţuri, atunci sensul lui se pierde. Iar acest lucru nu este corect. Suntem într-un context când trebuie să refacem echilibrul intereselor din societate. Nu mai este vorba doar de inegalitate, ci mai degrabă de multă nedreptate. Nu putem să nu vedem că unii se zbat în sărăcie, iar alţii se lăfăie în bogăţie acumulată necinstit. Propunerea pe care o face PSD este clară: să reaşezăm sistemul fiscal pe fundamente mult mai corecte. Nu înseamnă o abdicare de la parteneriatul cu mediul de afaceri. Dimpotrivă! Înseamnă că trebuie să fim conştienţi cu toţii că suntem în situaţia în care nemulţumirile sociale nu vor afecta profund doar sistemul politic, ci şi climatul de afaceri. Neliniştile sociale nu vor crea avantaje decât pentru populişti şi speculatori. Suntem angajaţi pentru o guvernare responsabilă, iar PSD invită partenerii de guvernare, cei economici şi sociali la dialog pentru o viziune mai corectă şi mai solidară pentru România”, au fost vorbele lui Paul Stănescu.

Liberalii, prin vocea generalului Ciucă, pe post de premier și șef de partid, au spus pas! La sistemul fiscal nu trebuie umblat. Mediul de afaceri nu trebuie gripat, sufocat. Mergem înainte cu bune și mai ales cu rele. Cine rezistă, bine. Cine nu, treaba lui. Asta este o altă față a capitalismului pe care românul, până acum, nu prea a cunoscut-o. Cam dintr-un asemenea aluat s-a născut comunismul.

„Vedem cu toţii în această perioadă ştiri şi tot felul de declaraţii despre efectele crizei economice care se desfăşoară acum la nivel global. Sunt câteva precizări, ca să fie foarte clar despre ce discutăm şi să înţeleagă toată lumea. Nu este sănătos şi responsabil să te joci cu sistemul fiscal în perioade de instabilitate. Riscăm să avem, într-un an sau doi, probleme de două ori mai mari decât avem astăzi. Avem, în istorie, precedente de măsuri strâmbe, venite în momente prielnice unora din punct de vedere electoral, pentru care, mai târziu, au plătit tot românii. Avem aproximativ 96 de miliarde de euro alocaţi pentru dezvoltare şi misiunea de a direcţiona aceşti bani spre toate domeniile cheie, în mod inteligent. Altfel, ne vom trezi într-un colaps financiar de nereparat”, a comunicat, pe Facebook, Nicolae Ciucă.

Cam așa stau lucrurile. O mică furtună nu strică. Era prea multă liniște curioasă. Ca într-o căsnicie ciudată, pe interes, când vecinii se tot uită peste gard la doi parteneri uniți de conjuncturi și înțelegeri ascunse, în nici un caz de dragoste: „Ce fac, bă, ăștia nu se mai bat? Înseamnă că o duc bine, chiar se iubesc de nu mai pot”.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult
Reclamă
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Frate, ăștia vor să se salveze doar pe ei!

Publicat

pe

Politicienii sunt de mucava? Nu toți, dar destui. Sunt prea mulți cei care aleg acest domeniu de activitate pentru a-și satisface orgoliile, ambițiile, pentru a dovedi că sunt tari. Vor totul. Sunt măcinați de putere. Suferă dacă nu sunt în prima linie. Dacă nu gustă primii pâinea, sarea și cârnații. Și, pe lângă toate aceste tare, se mai alătură una care, de fapt, le îmbrățișează pe toate. Interesul material și financiar, dorința de a se îmbogăți rapid, folosindu-se de influență și posesia la primă mână a informației. În rest, nimic. Pârjol!

Chiar credeți că sunt mulți aceia pe care îi mistuie, îi consumă focul de a face bine țării, poporului, comunităților? Nu. Sunt povești. Basme. Narațiuni.Texte de manuale, eseuri politice, definiții doctrinare pe care nu se mai uită nimeni de foarte mult timp. Teoria politică nu mai are nicio conexiune cu realitatea. Indiferent de culoarea partidului. De substanța lui, rămasă, din păcate în colecții, în istorie, în tomuri aforistice. Vezi unde trăiesc politicienii! Ce acoperișuri au deasupra capetelor lor luminate. Cu ce limuzine se plimbă, ce ceasuri au la mână, în ce cercuri gravitează.

Priviți doar ce se întâmplă de câțiva ani în România. Se conduce în coaliții. Stânga împreună cu dreapta, altoiți și cu niscaiva revizioniști, duplicitari, ventuze prinse mereu de nădragii guvernării. Ghiveci cu care nu te îngrași, doar supraviețuiești. O duci de pe o zi pe alta. Și când s-a terminat, se vede. Devălmășie. Nici un partid nu își mai găsește azimutul.

Vi s-a părut că în existența de zi cu zi se mai aplică legi, politici care se scurg din platformele și programele politice? Nu. Dictează doar interesul. Se acoperă, la nevoie, și de nevoie, spărturile din carena corabiei. Cu ce se poate! Cu multă cheltuială! Calculele sunt făcute la rece, european, fără să se țină cont de prejudiciile aduse românului de rând. În toată această ecuație, s-a văzut, omul de jos contează mai puțin. Cetățeanul punctează liber, se manifestă democratic, țintuit în cușca online. Refulează acolo. În rest, mielușel.

Important este să nu fie deranjate prea mult structurile organizate, puternice, cu reprezentativitate. Cei care ar putea să pună în pericol mecanismul politic, să gripeze interesele dacă ei blochează un segment al sistemului. Cine mai iese la greve și proteste în România? Răspunsul e foarte ușor. Polițiștii, gardienii, cadrele didactice și cele medicale, funcționarii din administrație și finanțe și cam atât. Restul. Suportă. La minim pe economie!

Au fost două încercări ale președintelui Nicușor Dan de a numi premier. Nu am aflat până acum pe ce considerente. Ce caută Eugen Tomac în acest film. De unde a fost adus Adrian Veștea? Cine dorește ruperea în două, trei, sau chiar patru a PNL? De ce adoptă PSD-ul, ditamai partidul, politica melcului și a țestoasei, cu capul sub carapace? De cine îi este frică? Ce jocuri face până la urmă AUR și pentru cine ? Poziția oscilantă a liderilor acestui partid în aceste zile de criză te face să crezi că în spate este un păpușar. Nu vreau să cred că au transformat demagogia în artă. Nu văd că există coeziune, dorința clasei politice de a scoate țara din criză. Frate, ăștia vor să se salveze doar pe ei! Nu vi se pare?

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

De la Tomac la Veștea sau cronica unor eșecuri anunțate

Publicat

pe

Guvernul Veștea a căzut. Era previzibil. La un simplu calcul matematic, nu avea cum să fie validat. Nimic nu bătea bine. Ca să iasă, ar fi fost nevoie de trădare în ecuație. Nu că nu ar exista, dar acum ar fi fost nevoie de prea multă. Interesul național contează mai puțin.

Am discutat în aceste zile cu mulți politicieni locali. Am observat că nu mai trăiesc în realitate, sunt într-o bulă a lor, tihnită, și ceea ce se întâmplă dincolo nu îi interesează sau nu mai înțeleg cum stau lucrurile. Erau siguri că, gata, vom avea guvern, și unul bun. Șnur l. Fără USR, fără minorități și, mai ales, fără Bolojan. AUR ignorat în totalitate! Păi, cu cine să treacă? Doar cu PSD, niscaiva minorități și câțiva din gașca celor declarați trădători de Bolojan?

Și, uite așa, se pavează drumul către anticipate. Ar mai fi o șansă, două. Guvern AUR-PSD sau unul minoritar, PNL- USR. Se pare că se înțeleg cel mai bine. Frământă acum același aluat. Rămâne de văzut ce mișcare va face președintele Nicușor Dan, oricum depășit de situație. Obosit. Inert politic. Poate se enervează și dizolvă Parlamentul. Am zis și eu. Nu o va face. Știe că unele partide s-ar duce în cap.

Cum va juca în continuare PSD? Până acum, Sorin Grindeanu a fost perdant. Nu i-a ieșit nimic. Din aproape în aproape, au ajuns tot la mâna AUR! Veștea a mers cu solie de pace la ușă lui George Simion. Cam târziu. Determinat de conjunctură. I-ați văzut fața lui Adrian Veștea când a ieșit din sediul AUR? Părea umilit. Abătut. Îngândurat. Înecat. Nu își găsea cuvintele. Nu îi convenea situația. Nici cei din preajmă nu arătau mai bine. Puternic răniți în orgoliu. Obligați să facă o altfel de politică față de cochetareala și jocurile de culise pe care le știau. Parcă trecuseră de la costum la salopetă! S-a văzut că nu l-au convins pe liderul AUR. Și așa a fost. Guvernul Veștea a picat. Din patriotism, orgoliu, din dorința de a arăta că sunt tari, indispensabili, parlamentarii AUR îl mai țin la putere pe Ilie Bolojan, dar și compania USR. Poate până la toamnă. O fi ceva bine calculat și nu știm noi? Acum politica se face mai abitir ca pe tabla de șah. Sunt mutări de care nu avem habar.

Ce va face PSD în acest răstimp? Probabil nimic. Taurul, pe care ar fi trebuit să îl ia de coarne încă de la început, a mai crescut, este mai vânjos, greu de îngenuncheat. Împreună cu AUR, ar reuși. Până acum,0c au evitat. Să nu se supere Europa. Poate își asumă guvernarea până la urmă. Ar ieși onorabil din tot acest circ. Posibil un pic șifonați.

Discursuri de pus în ramă. Kelemen Hunor, argumentat, la obiect, sincer. George Simion, tăios, militant, patriotard, dătător de emoții și speranțe, dar, cred eu, încă deșarte. În rest, nimic. Vezi fața lui Sorin Grindeanu când și-a terminat Simion alocuțiunea. Întreg cerul era căzut peste el.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite