Fideli tradiției, patru montaniarzi dâmbovițeni din cadrul Asociației Chindia Jurasic Park au dus la înălțime, în pragul „Zilelor Cetății Târgoviște”, simbolurile orașului, alături de cele ale României și Uniunii Europene. Anul acesta, Ileana Bocanciu, Nicu Posta, Nini Stan și Vali Stan au ajuns pe cel mai înalt vârf din Portugalia, care se regăsește, ca și în cazul Spaniei, în afara zonei continentale, respectiv în arhipelagul Azore, pe insula Pico sau A Ilha Preta – Insula Neagră, datorită solului vulcanic. Expediția a fost finanțată de Primăria Târgoviște.

„Deși pare un vârf mic („numai” 2351 m, puțin mai mare decât vârful Baba Mare din Bucegii noștri), vârful Pico este un con vulcanic cvasi-activ, situat pe „dorsala atlantică”. Logistica alocată cuceririi acestui vârf a fost destul de complicată, cauzată atât de efectele post-pandemice (curse interne de avion mult mai rare, curse de ferry-boat anulate), cât și de potențiala schimbare a vremii de la o zi la alta.

După o primă aterizare la Ponta Delgada, capitală a Regiunii Autonome Azore și alocarea unei zile pentru acomodare, a urmat transferul, cu o cursă aeriană internă, spre insula Pico, insulă ce poartă numele acestui munte, a acestui con vulcanic. Ascensiunea propriu-zisă a început de la altitudinea de 1231 m, unde există Centrul de informații turistice (Casa da Montanha), loc unde, contra unei taxe de 25 euro, se obține permisul de escaladare și se primește un locator GPS care trebuie folosit pe poteca spre vârf. În același timp, suntem avertizați asupra pericolelor din zonă și asupra obligativității respectării potecii (altfel, în cazul unui posibil accident, responsabilitatea rangerilor este minimă!).

Ascensiunea pare ușoară, trece prin zone cu vegetație mixtă (arbuști montani-pajiște alpină), urcușul este plăcut în răcoarea dimineții. De pe la 1500 m în sus se intră în golul alpin, iar poteca urcă, fie sinuos, fie abrupt, pe clinuri de lavă întărită sau pe filoane de zgură vulcanică. Vremea este oscilantă, fie căldură uscată, fie cu stropi ușori de ploaie aduși de norii care se plimbă de pe o coastă pe alta a muntelui. La urcare ne întâlnim cu zeci de montaniarzi (de toate naționalitățile) care coboară deja de pe vârf. Urcaseră cu o seară înainte, au înnoptat în crater (verry cold by the night, ne-au spus ei!), iar în zorii zilei au urcat pe micuța platformă de pe vârf pentru a vedea răsăritul de soare și, implicit, umbra uriașă pe care conul vulcanic o lasă pe apele relativ liniștitului Atlantic.

După aproximativ 5 ore de ascensiune, ajungem la marginea craterului vulcanic, iar imaginea pare una din clasicul film numit „Întâlnire de gradul 3” – vârful conului ne apare brusc, ireal, aparent inaccesibil. Practic, în porțiunea superioară este un crater vulcanic cu diametru de aprox. 500 m și adâncime de aprox. 30 metri, iar în mijlocul acestuia, ridicându-se la 70 metri, este Piquinho sau Pico Pequeno (ambele nume înseamnă „vârf mic” în portugheză).

Experiența căpătată de-a lungul timpului își arată roadele și, cu atenția necesară, reușim atingerea vârfului. Poze multe, gânduri către cei dragi și prudență maximă de-a lungul obositoarei coborâri (fiind zonă cu ceva grohotiș vulcanic, zgura respectivă era extrem de periculoasă pe pantele accentuate). La coborâre, reușita noastră a fost confirmată printr-o diplomă înmânată de rangerii Parcului Natural Pico”, povestește Nicu Posta – președintele Asociației Chindia Jurasic Park.

Reamintim că „dinozaurii” au inițiat în 2007, odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, Top 27 – topul cuceririi celui mai înalt vârf sau cotă din fiecare ţară UE. În 2013, după intrarea Croației în Uniune, Top 27 a devenit Top 28. Până acum, montaniarzii Dâmbovița au cucerit cele mai înalte vârfuri din 21 de țări.

Urmărește Incomod Media și pe Google News