Lansare de carte, aseară, în sala de conferințe a Inspectoratului Școlar Județean Dâmbovița. Profesorul Honorius Moțoc a adus în fața foștilor colegi, veniți pentru acest eveniment editorial din toate colțurile județului, cele mai inedite întâmplări din activitatea sa profesională adunate în volumul „Din jurnalul unui inspector școlar”.

Coadă la autografe. Nu am mai văzut demult așa ceva. Profesori, învățători, directori de școli, inspectori au stat mai bine de o oră, la rând, pentru a obține, pe coperta interioară a cărții, câteva rânduri scrise din suflet de Honorius Moțoc. Unii, mai în glumă, mai în serios, au mărturisit că momentul de stat la coadă, în alte condiții plicticos, le-a plăcut. A reprezentat un exercițiu deosebit de comunicare, ba chiar, spuneau dascălii, până au ajuns în fața autorului, au reușit să parcurgă cartea, să-i dibuie esența.

Profesorul Honorius Moțoc, același cum îl știm de zeci de ani. Serios, dar purtând pe chip zâmbetul său inconfundabil de om atent la toate, deslușitor priceput al naturii umane, cu umorul său fin, dar bine țintuit și nederanjator, dialoga plăcut, în limita rezonabilă a timpului, cu toată lumea. Pentru toți avea câte o secvență de remember adusă din timp.

Evenimentul la care au participat zeci de cadre didactice a semănat mai mult cu o revedere, cu un moment de respiro, de întâlnire cu trecutul, apreciat de toți cei de față, amestecat puțin cu prezentul oarecum confuz și cu viitorul încă nedefinit.

Reclama

Amintirile adunate într-un jurnal de profesorul Honorius Moțoc au fost un pretext bun, poate întâlnit destul de rar în mediile profesionale, de a introspecta existența, activitatea depusă, cu tot ce a avut bun sau rău.

Amfitrionul acestei lansări de carte a fost scriitorul Sorin Diaconescu, priceput la vorbe, la gestionat și modelat astfel de evenimente unde se adună lumea bună pe care, fie vorba între noi, nu o impresionezi cu una cu două. Dar, Diaconescu, hârșit și prin studiourile de televiziune, prin alte soiuri de manifestări politico-culturale, are darul de a capacita audiența și de a se plia pe nivelurile sale de percepție și atenție.

Nu mi-am propus acum să fac o cronică a cărții fostului inspector școlar dâmbovițean și politician blajin Honorius Moțoc. Cu altă ocazie. Acum, vreau să pedalez pe întâmplarea culturală consumată aseară, care a fost una emoționantă, captivantă și cu care, așa cum am mai spus, te întâlnești rar într-o viață, într-un an nici atât.

Deschiderea de după maratonul dedicațiilor a aparținut inspectorului școlar general adjunct Alexandru Mitru. Profesorul a marșat, în scurtul său discurs, pe ideea de revedere, de bucurie. Inspectorul școlar adjunct a mulțumit profesorului Honorius Moțoc pentru această carte, care aduce în fața tuturor momente și întâmplări unice din spatele imaginii oficiale, secvențe vesele sau triste care, până la urmă, compun istoria unei instituții, a unor personalități.

Sorin Diaconescu a avut un expozeu de suflet, profesionist, îmbrăcat cald, în ton literar, împărțit judicios, fără a se simți deloc improvizația, despre omul, profesorul, inspectorul, scriitorul Honorius Moțoc și al său jurnal.

Reclama

„O carte cu mult umor. Dar, așa cum îl știți, Honorius Moțoc nu râde niciodată cu gura până la urechi și se distrează pe măsură. O carte și cu note tragice, dar autorul nu își propune în nici un caz să vă întristeze”, a spus Sorin Diaconescu.

A mai vorbit despre „Din jurnalul unui inspector școlar”, despre autor și facerea acestei cărți și puțin despre soarta învățământul românesc, nu neapărat bună, directorul editurii Bibliotheca – Mihail Stan. Crede acesta că sistemul educațional se mai poate vindeca, dar trebuie început cu miniștri. Nu poți să ajungi la performanță, să reformezi învățământul având 32 de ani 32 de miniștri puși în funcții pe criterii politice. Dar mă opresc aici. A spus multe lucruri interesante profesorul Mihail Stan, dar ne abatem de la tematica articolului. Intrăm prea mult în politică!

Celelalte alocuțiuni nu au fost despre carte, despre tematica abordată, ci au curs în valuri plăcute de amintiri, expuse liber și poate multe mărturisite pentru prima dată în fața publicului.

Profesorul Gabriela Istrate, fost inspector școlar general adjunct, a adus în fața celor prezenți câteva lucruri din tolba cu taine ale trecerii sale prin Inspectorat, prin școlile pe care le-a coordonat. Amintiri ușoare, la vremea respectivă, demne de a crea o știre de senzație, dar acum rămase ca niște întâmplări haioase și atât. A povestit Gabriela Istrate despre întâmplarea cu un șoricel care, în timpul unei vizite întreprinse de un ministru la Liceul Bălașa Doamna Târgoviște, a țâșnit dintr-un pian vechi aflat ca decor pe un coridor. Micuța vietate care a traversat culoarul, din fericire, nu a fost văzută de nimeni din delegația ministerială.

A mai vorbit la lansare și secretarul de stat Sorin Ion, și domnia sa fost inspector școlar general la Dâmbovița. A ieșit tot cu o poveste frumoasă, o experiență de viață din care, bineînțeles, nu lipsea profesorul Honorius Moțoc. A mărturisit Sorin Ion că „generalul” Moțoc a fost modelul său în relația cu oamenii cu care lucrează.

Reclama

Și așa a decurs lansarea ”Din jurnalul unui inspector școlar” până la capăt. Cu depănări de amintiri, cu note de nostalgie și umor, îmbrăcate, fin dar riguros, cu notele de prietenie și colegialitate.

Profesorul Nicolae Halmaghi a citit un catren dedicat momentului lansării și, evident, profesorului Honorius Moțoc. „Sigur va veni o zi când cartea nu e pe stoc. Și, se strigă în librării: Vrem Jurnalul lui Moțoc!”

Și cum de obicei finalul la astfel de evenimente literare aparține autorului, evident, a luat microfonul, pentru a împărtăși celor de față gândurile sale, profesorul Honorius Moțoc. A vorbit fostul inspector școlar general despre generația pe care o reprezintă, născută în focurile celui de-al Doilea Război Mondial, activă profesional și în perioada comunistă și după căderea regimului Ceaușescu, în decembrie 1989. Ca profesor de istorie, a analizat cu subtilitate sensurile și abordarea domeniului, în funcție de vremuri, conjuncturi, etape socio-politice.

Despre cartea sa – „Din jurnalul unui inspector școlar”, a mărturisit că reprezintă o istorie trăită, ceea ce i s-a întâmplat domniei sale, selectând momentele esențiale. Nu a vrut să scrie sute de pagini, pentru că nu ar mai fi citit nimeni când ar fi văzut o carte așa de voluminoasă. Timpul care curge cu viteză ne subjugă și anulează multe dintre dorințe. Totul se consumă scurt. Rezumat.

Reclama

„Am ajuns la concluzia ca dimensiunea lucrării să fie pentru o lectură rezonabilă. Într-o formulă pe care, dacă omul se apucă să o citească, să nu o lase din mână până ce nu o parcurge. Eu prezint istoria învățământului dâmbovițean. Etapa comunistă, cu tot ceea ce însemna societatea atunci, și ce s-a întâmplat după 1990”, a spus Honorius Moțoc.

A mai făcut profesorul o incursiune în istoria inspectoratului școlar. Cum erau recrutate cadrele, ce conta mai mult în vremurile acelea, cum funcționa sistemul educațional, politică, personalități, comportamente, caractere etc. Fostul inspector general a narat sincer despre cum ajungi într-o funcție, așa cum se obișnuiește, pe filiera politică. Alte talente, chiar dacă le ai, contează mai puțin.

„Povestesc în carte despre întâlnirea cu Dinu Patriciu. Omul era o personalitate. Tipul era o demonstrație a succesului în afaceri. El, normal, mă caută pentru a mă convinge să mă înscriu în PNL. Reușesc într-o formă elegantă să îl refuz și gata. Ulterior, m-am înscris în Partidul Democrat și, deci, Honorius Moțoc a devenit pentru mai mulți ani persoana pe care partidul o recomanda pentru funcția de conducere. Asta era esența. Normal că nu pot să spun eu alt lucru, că eram recrutat pe alt considerent. Nu. Pentru că partidul în momentul în care intra la guvernare în teritoriu erau formate echipele pentru instituțiile deconcentrate. Iar eu eram la Inspectoratul Școlar. Am rezistat până într-un moment în care partidele aflate la putere se ceartă și eu renunț la funcție”, a mărturisit Honorius Moțoc.

A mai povestit scriitorul și despre incompetenții care ne macină existența. A vorbit despre miniștrii meritoși, dar și despre cei din categoria vai de ei. Despre cum zburdă incompetența la vârf și profesioniștii și dedicații se târăsc nebăgați în seamă pe coridoarele de jos ale concretului.

Și a așa a trecut seara dedicată scriitorului Honorius Moțoc, cu mărturisiri inedite, un amestec suportabil de umor și amar, în ton cu o carte sinceră despre cele nevăzute de ochiul de rând, din culisele unor vremuri, ale unei instituții și profesiuni.

Reclama

Urmărește Incomod Media și pe Google News