Connect with us

OPINII

Înapoi la pupat de mână!

Publicat

pe

Ptiuu! A apărut Iohannis. Cel de după ejectarea noastră aproape mișelească de pe nava Europei unde avem oricum și noi un loc, așa, de silă, în codirlă. Credeți că omul „step by step” este altul? Același, fraților! Iohannis! În carne și oase! Cel cu care, cel puțin oficial, ne-am păcălit de două ori. Spun asta că, poate, și dacă nu l-am fi votat noi, tot ar fi ieșit. Așa sunt jocurile în „new democracy”. Sincere la suprafață și planificate în compoziție.

Așa, să revenim la subiect. Iohannis. Ne-am depărtat și nu prea de acest personaj care, după ce ne-au tras-o europenii, folosind unealta numită Austria, a ieșit în cele din urmă din vizuină. Nu pentru a se alătura mâniei populare, dezamăgirii nației în fața unui partener european căruia i-am dat tot ce am avut mai bun prin țara asta, iar el tot ne-a dat cu flit. Nu! A apărut Iohannis tocmai pentru a ne stopa avântul. Pentru a ne răni mândria. Pentru a ne împinge, din nou, spre pământ capul pe care îl ridicasem. Și asta o facem rar!

A fost un joc. Frumos. Ascultându-l vorbind în parabole, într-o română forțată, ai fi zis că nu este președintele nostru. Că l-a trimis cancelarul austriac. Lucra din vorbe și pe față și pe dos. Odată spunea cu tonalitate scăzută că a fost nedrept ce ni s-a întâmplat și alte de-astea de păreri de rău, bune de băgat la dicționarul de expresii demagogice uzuale, iar apoi, aproape scrâșnind, rece, ca de obicei, ne avertiza că nu vom lua nicio poziție oficială împotriva Austriei. Pupăm mână în continuare. Ce dacă ne-au tras-o! Noi, istoric, suntem obișnuiți. Putem să stăm de mai multe ori. Sincer, ăsta nu este președintele pe care mi l-am dorit. Nu mă reprezintă. Este ceva de decor. Ales de noi, dar parcă întreținut de alții.

Cel mai nimerit, după acest eșec al deceniului, ar fi fost ca Iohannis și întreaga garnitură diplomatică – ministru de externe, ambasador, bașca ceva europarlamentari, să-și dea demisiile. Să iasă în față, cu capul plecat cum le place, și să le spună românilor: Fraților, nu am fost în stare să vă băgăm în Schengen, noi plecăm acasă. Nu are rost să ne mai irosim nepriceperea în fruntea țării. De unde! Ei sunt tot pe cai. Stau țanțoși și ne dau sfaturi, îndemnuri. Păi, voi, cei care v-ați dovedit incapabili, nepricepuți, veniți acum să ne mai spuneți ce să facem? Ori eu nu mai înțeleg nimic din democrație, ori acest concept, ca substanță, ca valoare, nu mai există.

Niciodată nu am ascultat un sfat de la nepricepuți și timorați. M-am așezat, când voiam să aflu ceva bun, lângă omul deștept, adevărat, curajos.Dar, acum bag de seamă că ăștia care nu știu să facă nimic au un tupeu fantastic. Se cred buricul pământului. Poate chiar s-au inventat asemenea funcții și nu știm noi.

Reclama

Oricum, ieșirea întârziată, ca și graiul său, a președintelui Iohannis, discursul uzitat, stilul, forma și conținutul mi-au lăsat un gust amar, de slugărnice perpetuă. Poate cineva ne-a condamnat să nu avem conducătorii care trebuie și noi nu știm. Doar votăm.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult
Reclamă
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Oare, mai vine un mâine bun și pentru noi?

Publicat

pe

România se află într-un blocaj politic fără de precedent. De ce? Fiindcă de la an la an, din 1990 încoace, am observat că reprezentanții clasei politice sunt din ce în ce mai slabi, fără discurs, fără esența aceea de patriotism, mai neinteresați de dezvoltarea socio-economică a țării. Au transformat o profesiune de credință, de har, de curaj, într-o banală meserie de făcut bani și de stat la adăpost!

Se vede de la o poștă că, în cei peste 35 de ani scurși de la revoluție, s-a dezvoltat minunat sistemul interesului de grup. Politicienii și acoliții, patroni de firme, o parte importantă a bugetarilor, spuma de prin ministere, agenții, companii și alte componente ale structurilor de forță, au dus-o și o duc bine. Nu au mai avut parte de convulsii sociale, mișcări de stradă, proteste și alte manifestări publice ce țin de domeniul democrației și libertății. La ce mai folosesc? Ne adunăm cu ora, scandăm și suflăm în vuvuzele și apoi plecăm acasă, că ni se face foame. Problemele rămân la fel. Nerezolvate.

Românii de rând, noroc cu aderarea la Uniunea Europeană, s-au răspândit pe Bătrânul Continent in căutarea unui trai mai bun. Unii au rămas prin Occidentul prosper, alții au trudit, au strâns ban pe ban să revină acasă pentru a-și turna în ogrăzi căsoaie, embleme ale scăpării de sărăcia materială, căci restul nu îi interesează. Cum merge țara? Cine ne sunt conducătorii? Sunt bune sau nu deciziile pe care le iau? Nu contează. „Să mai meargă afară o vreme”, îți zice românul pribeag. „Mai am de făcut un gard, o magazie și, gata, poate să se termine tot!”. La atât se oprește libertatea și democrația. Și, la umbra acestei stări, politicienii noștri, buni dar mai mult rău intenționați, reprezentanții sistemului nevăzut mereu cu mâna pe butoane, își fac de cap.

Cum este posibil să fim conduși în continuare de un guvern demis prin moțiune? Cum este posibil ca cele două mari partide care au dărâmat teoretic Guvernul Bolojan să nu își asume guvernarea din prima clipă, să iasă cu pieptul în față, să demonstreze că luptă pentru țara asta? Simulacre de politicieni. Vânduți, obișnuiți doar cu manevre de culise, cu semne, pixuri și creioane colorate, cu orgolii și ambiții, doar pentru a-și păstra jilțul, privilegiile.

Și ne-am pricopsit și cu un președinte de țară, unul din zona ONG. Ales pe criteriul „nu am avut încotro”. Fiindcă, așa suntem noi românii, nu riscăm. Preferăm apele line, fără să realizăm că sunt mai periculoase și mai adânci decât cele nărăvașe.

Reclama

Acum ce facem? Așteptăm. Ce? Frământăm nedumerirea. Cel mult, înjurăm și comentăm spărgând semințe de floarea soarelui și aruncând cojile pe caldarâmul fierbinte al patriei. Oare, mai vine un mâine bun și pentru noi?

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

Încă un fâs de negociere la Cotroceni!

Publicat

pe

Ne îndreptăm din ce în ce mai sigur spre alegerile anticipate. Nici astăzi, la întâlnirea de la Cotroceni, nu s-a întâmplat mare brânză. Discuții. Posibile negocieri. Strângeri de mână pe fondul complezenței. Orgolii de politicieni și atât.

Criza merge mai departe, iar Bolojan și USR-iștii rămân în continuare la butoane, în ciuda câștigătorilor alegerilor parlamentare, perdanți de conjunctură, PSD și AUR. Este de noaptea minții! Numai în democrația noastră originară se poate întâmpla ca țara să fie condusă de ultimii clasați: PNL, USR și conservantul politic UDMR, aflat mereu lângă stupul cu miere.

Întâlnirea de la Cotroceni a avut, după umila mea părere, miros de aranjament meschin. Încă un fâs! Nicușor Dan, cu bagajul pregătit să plece la Paris, să sărbătorească Ziua Franței și iar cu o semipropunere de conjunctură, Alexandru Nazare, și cu încăpățânatele și de amețit poporul dorințe, PSD nu vrea să guverneze cu USR și PNL, USR și PNL nu vrea să împartă puterea cu PSD. Cu AUR nu vrea să se asocieze nimeni. UDMR prezent în tot și în toate. Minoritățile sunt în poza de grup. Ceva de vis!

Dragi politicieni, ăștia cu care, din păcate, ne-am pricopsit! Dacă aveți sânge în instalație, haideți, la anticipate! Este cel mai bun indicator al funcționării democrației în România! Simulacrele de negocieri și aranjamente de culise vă duc și mai mult în derizoriu, iar noi, poporul, avem impresia că ne desconsiderați!

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Reclama
Cititi mai mult

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite