Aud tot mai multe voci care susțin că AUR, formațiunea politică a meganuntașului Simion, ar fi pe cai mari și că, la alegerile care or să vină ca un tăvălug peste noi, va „mușca” lacom din bucata PSD, va înghiți o halcă bună de la PNL, va lăsa fărâmături din USR și va dizolva total PRO România. Eu, unul, vreau să cred că nu va cădea pe noi o asemenea nenorocire. Adică, să scoată un scor tare în alegeri un partid care, în afară de lozinci menite să ridice tensiunea, să absoarbă naivitatea, nu are nimic. Oameni politici adevărați, spre zero.

Am auzit și am văzut că s-a umplut AUR de foști milițieni și polițiști pensionați la vârsta când unii au ajuns abia la anii de la jumătatea contribuției obligatorii, de indivizi inspirați cu portofelul plin, pariori ai momentului, pregătiți să își cumpere câte un loc în Parlament. Patrioți, ioc. Nu mai este loc! Sunt ei și atât.

Nu pot avea încredere în unul de teapa lui George Simion și nici în pajii din jurul său. Spectacolele în aer liber pe care le-a dat Simion și pe care urmează să le monteze în piețele publice, caravanele pe care le pregătește, un fel de combine de treierat voturi, nu reprezintă nimic. O mare de amăgire. AUR nu oferă soluții. Nu am auzit să aibă program, câteva idei care, materializate, ar scoate țara la liman. Se cosmetizează puțin nenorocirea. Se fardează speranța în tonuri vii. Datul din gură și cu parul nu rezolvă problemele cu care se confruntă România.

Am înțeles că această formațiune politică care stă la pândă pentru a prinde funcții și poziții publice are filială și în Dâmbovița. Nu i-am văzut, nu le cunoaștem caracterul, personalitatea și opiniile decât din auzite. Nu au organizat o conferință de presă, o masă rotundă la care să invite media. Să știm și noi cine sunt cu adevărat, de ce vor votul nostru, ce apucături politice au, planuri, proiecte. Nimic!

Păi, așa se face politică, fraților? Să aștepți valul, orb, ca la revoluție, să ocupăm niște birouri prin varii instituții, să prindem funcții și demnități pescuind în ape tulburi? Și apoi, ce facem? Încotro? Schimbăm ce? Cu cine și cum?

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Primele zile ale lunii martie s-au consumat într-un ritm pseudo-poetic, cu flori, urări de tot soiul, gingășie, jocuri de imagine și multe, multe petreceri. Îngrozitor de dese și toate după un stas. Politica a fost puțin pitită printre buchețele de lalele. Dar tot se simțea mirosul său înțepător. La ce ar mai fi bună acum?

Coaliția funcționează. După principiul unui perpetum mobile. Nici nu mai este nevoie de vreun combustibil, de vreo energie anume, de vreun braț de idei, de proiecte, lideri de anvergură, ceva. Merge din inerție. Se rostogolește precum bolovanul. Sfarmă tot în calea lui.

În Ucraina se mai trage cu tunul. Facturile la electricitate nu au sosit. De prin supermarketuri, încep să dispară casierițele. A apărut și carnea de plastic. Grâul românesc zace în hambare. Pensiile speciale respiră profund și prosper. Schengen nu mai contează. Harul și profesionalismul în politică, nici atât! Cravată, costum și funcție. Suficient. Iohannis, în Japonia. Ciucă cu roboțelul Ion. Dâncu s-a împăcat cu ucrainenii. Oprea, achitat. Iliescu a trecut de 93 de ani. Ponta bocește prin televiziuni. Țuțuianu, stins pe culoarele meschine ale puterii. Cotinescu plânge hectarele date cadou de Primăria Târgoviște italienilor. Milițienii se pensionează și intră în politică. Poate mai e rost de vreun ciugulit… Putin amenință cu nucleara. Ciolacu mai este?

Revin… la florile noastre. Într-un fel, mă bucur că mai este de făcut un pas și se duc aceste zile în care frumusețea, simbolul și gestul de politețe s-au transformat în intoxicație acută. Toată lumea a dăruit flori, mărțișoare, ieftine, scumpe, la kil sau la karate, bomboane… Totul în flux continuu. Ca un reflex condiționat.

Au ieșit în stradă și polițiștii, și jandarmii. Cu flori! Nu știu dacă și pompierii… Ar fi fost culmea! Politicienii, în lungi cohorte, au împărțit pe străzi, prin piețe, parcuri, gări, flori și ce mai au prin sublimul lor bagaj. Un spectacol plin de emoție și interes. S-a umplut Facebook-ul de fotografii de grup, cu flori, cu mese printre mese, cu fripturi și zâmbete de toate tipurile. Sincere. False. Sătule. Plictisite. De complezență. Ironice. Dezinteresate. Obosite. De conjunctură. Degeaba…

Între 1 și 8 martie, ne-am aflat în cea mai catifelată campanie de imagine. Totul, sub platoșa tare de cap a normalității. Ce nu știu unii este că, pe dedesubt, pe sub frunza uscată a țării, au răsărit în pâlcuri repulsia, revolta, mâhnirea și nemulțumirea. Și toate aceste plăntuțe, cam nebăgate în seamă de autorități, au prins rădăcini chiar în mijlocul lanului de ghiocei.

Urmărește Incomod Media și pe Google News