Și au fost două zile de toamnă dulce, cu adieri răcoroase, blajine, bătând dinspre coama Leaotei, cu râuri de oameni ce urcau alene, spre Vârful lui In, ca într-un ritual păstrat cu sfințenie, unde s-a consumat încă o ediție a tradiționalei sărbători pastorale „Răvășitul Oilor”. Vremea când mioarele se întorc de pe pășunile alpine și sunt pregătite pentru iernat. Vremea tocmelii între gospodar și cioban, în fața unui pahar cu răchie sau vin roșu păstrat în răcoarea pivniței căptușită cu piatră de râu.

Chiar dacă timpurile au devenit nesigure, iar existența în neprevăzut a devenit o constantă, românii țin la obiceiuri, la felul lor de a fi, la modul acesta, poate arhaic pe undeva, de a cinsti trecerea de la vară la toamnă într-un cadru de tihnă. Cu târg, de unde să-și procure cele de trebuință pentru iarna care bate la ușă, cu muzică, cu povești, cu grătare pe care să sfârâie pastrama. Și must dulce scurs din strugurii crescuți în boltă, sub streașina casei.

Nu ne-am propus să facem o statistică a celor bune și a celor poate mai puțin bune, iscate de neprevăzut, întâmplate anul acesta pe Vârful lui In. Oamenii dornici să ajungă acolo au fost răbdători și au stat, în anumite momente ale celor două zile, câteva ore blocați în trafic, de la intrare în Runcu până sus la Brebu. Doar la Runcu, la Răvășitul Oilor, vezi, o dată pe an, coloane nesfârșite de mașini, unele care urcă și altele care coboară, evident, pe un alt traseu pentru a evita ambuteiajele. S-au gândit autoritățile și la acest lucru și au mai creat și amenajat un drum de coborâre. O altă problemă pe Vârful lui In a fost praful. Seceta prelungită și lipsa ploilor au transformat stratul de sol de pe coama lui In într-un praf fin, care se depunea gros, nepăsător pe sutele de autoturisme parcate.

Poate încă un lucru nemulțumitor pentru oamenii care au luat la picior târgul de la Runcu, din curiozitate sau cu gândul de a cumpăra câte ceva folositor sau măgulitor, au fost prețurile. Mai mari ca anul trecut. Nu cu mult, dar destul cât să te determine să îți reduci cantitățile de produs achiziționat sau chiar să renunți la unele dintre ele. Brânza, în funcție de sortiment, varia ca preț între 35 și 65 de lei. Pastrama, în prima zi a târgului, a urcat, pe alocuri, până la 70 de lei kilogramul. Duminică, a doua zi a târgului, a mai scăzut la 50-60 lei/kg. În rest, tarabe cu de toate. Nenumărate standuri cu harnașamente pentru cai. Hamuri, potcoave și alte lucruri de trebuință pentru pregătirea de drum a atelajului tras de bidivii. O fi vreun semn? Pe vremurile astea, când prețurile la benzină și motorină au explodat, poate este nevoie să ne întoarcem din nou la cal și căruță? Nu cred. Nu pentru revenirea la trecut construim autostrăzi, drumuri expres și parcuri fotovoltaice enorme, ci pentru viitor, pentru speranța în mai bine, nu?

La târgul de pe Vârful lui In, am mai remarcat că a luat avânt negoțul cu îmbrăcăminte second-hand. Și, culmea, aceste raioane comerciale erau extrem de solicitate. Încă un semn al vremurilor nesigure pe care le trăim. Nostalgicii sau cei care iubesc haina militară, diferite obiecte de cazarmament, bineînțeles, de epocă, au avut la dispoziție modele și obiecte variate. Uniforme, bonete, caschete și căști, centuri, marmite, bidoane, rucsacuri, saci de hrană, de grenade, catarame cu insemne intrate în istorie, lopețele pliabile Linnemann, bocanci, ba chiar și binocluri militare. Pentru unul dintre acestea, cu lentile de sticlă, comerciantul cerea 1.100 de lei. Mai lipseau Kalașnikoavele!

Reclama

Struguri aduși din podgoriile Vrancei, Buzăului și Prahovei din belșug. Ceapă, usturoi și legume pentru preparatul conservelor din abundență, dar nu prea era înghesuială. Așa se întâmplă când găsești mai totul la supermarket. Pe scena special amenajată la Runcu, într-un spectacol organizat și plătit de administrația publică locală, au evoluat soliști de muzică populară cunoscuți și mai puțin cunoscuți, dar cu talent și hotărâți să încânte publicul prezent în număr mare pe Vârful lui In. Au evoluat pe scena de la Răvășitul Oilor 2026: Anastasia Ioana Coman, Carla Plăiașu, prof. Viorel Enache, Tina Militaru, Valentin Grigorescu, Angelica Stănescu, Manuela Porumbel, Florentina Ioniță, Ungureanu și Cristina Iordache. Au mai fost prezente ansamblurile și formațiile folclorice Bogdan Fieraru și Juniorii din Câmpulung Muscel, Doruri Muscelene și Grupul de femei din Hârtiești, dar și copiii din Moroeni, Pucheni, Bezdead, Doicești, Fieni, Bucșani și Aninoasa.

Pe la sărbătoarea de la Runcu a trecut și președintele Consiliului Județean Dâmbovița, Corneliu Ștefan. Acesta a venit însoțit de vicepreședinții Luciana Cristea și Antonel Jîjîie, de deputatul Carmen Holban, fostul secretar de stat Ionuț Săvoiu, consilieri locali și județeni, directori ai unor instituții deconcentrate. Șeful administrației publice județene a făcut o incursiune prin târg, așa cum obișnuiește și este bine, pentru a saluta oamenii, crescătorii de animale și meșteșugarii care își etalau produsele pe standuri. A mai schimbat cu ei, în fugă cum zice românul, câteva vorbe despre viață și politică. Dialoguri scurte. Corneliu Ștefan și-a cumpărat și o pălărie. Verde.

După această vizită prin târg, președintele Consiliului Județean Dâmbovița, împreună cu ceilalți invitați, au urcat pe scenă pentru a adresa salutul lor celor veniți la Răvășitul Oilor, din Dâmbovița, din județele vecine, ba chiar și din Capitală. Așa cum a spus Corneliu Ștefan, la Runcu, toamna începe prin tradiții.

„Răvășitul Oilor este despre tradiții păstrate, despre oameni care duc mai departe ceea ce au primit de la generațiile dinaintea lor și despre o comunitate care rămâne unită”, a fost mesajul transmis de președintele Consiliului Județean Dâmbovița.

După consumarea acestui moment de alocuțiuni și salut, sub acordurile melodiei „Noi suntem români” interpretate admirabil de solistul de muzică populară ardeleanul Aurel Tămaș, reprezentanții administrației publice locale și județene s-au prins alături de oameni într-o horă românească, ca semn al unității, al prosperității și speranței în mai bine pentru tot poporul român.

Reclama

Urmărește Incomod Media și pe Google News

În vara care, iată, tocmai s-a scurs, aidoma unui gând cald, la Pietroșița, pitoreasca localitate situată la poale de Bucegi, s-a organizat o adevărată cavalcadă de evenimente cultural-artistice, sociale, de suflet și minte, de regăsire și reunire, de reîmprospătare a rădăcinilor neamului, a tradițiilor și obiceiurilor populare. Toate aceste manifestări au gravitat și au fost susținute de fundațiile „Renașterea Pietroșiței Ruralia” și „Comăniță”, conduse de neobositul truditor pe acest ogor al împlinirii Daniel Comăniță.

Sâmbătă – 29 august 2026, întreaga comună a fost cuprinsă de acel zumzet emoționant până la lacrimi al Regăsirii Neamului. Totul a plecat de la o inițiativă de suflet a profesorului universitar Valeriu Banu, fiu al acestor locuri, care a vrut să-și readune acasă, la izvoare, întreg neamul risipit prin țară sau pe meridianele globului. Și nu este de colea să cauți, să alergi după informații, să afli pe unde îți sunt stabilite rudele – unchi, mătuși, veri, nepoți și strănepoți. Profesorul Banu s-a înhămat la acest efort și a reușit să-i contacteze pe toți ai săi și să îi aducă la „Reuniunea Neamului”. Descendenții Elenei Micloșanu, Popa și Bălan din Pietroșița și Dealu Frumos au venit din Austria, Elveția, Suedia, Germania, Statele Unite ale Americii și, evident, din România.

De la Conacul Manolescu, sediul celor două fundații care promovează valorile Pietroșiței, urmașii Elenei Micloșanu, Popa și Bălan, și ceilalți invitați, împreună cu profesorul Valeriu Banu și Daniel Comăniță, au pornit într-un periplu de suflet prin comună, un soi de pelerinaj la locurile sfinte ale sufletelor lor, printre amintiri, răsfoind la pas istoria. S-a mers mai întâi la „Casa preotului Gheorghe Oprea”, un adevărat sanctuar al trecutului, al statorniciei. Un loc unde rădăcinile neamului au rezistat și se văd bine înfipte în stâncă. Fiecare obiect din această locuință, oricât de mic și poate pentru unii neînsemnat, poartă în el radiațiile acelea sublime ale trecutului, ale rostului trecerii omului prin această lume. Totul este pus la loc de cinste, îngrijit și chivernisit. Oaspeții au fost conduși de Domnica Vărzaru, în postura de ilustru ghid, cuprinsă de emoție și de o ușoară bucurie pentru că poate arăta celor care poate nu mai știu să definească clar, constrânși de problematica vremurilor și de viteza epocii, ce înseamnă cu adevărat căldura termenului „acasă”, care sunt valorile unui neam, ale credinței adevărate.

Nu ne-am propus să înșiram aici și să comentăm aparte despre minunățiile văzute în locuința muzeu a preotului Gheorghe Oprea și în „Casa Generațiilor”, ai căror „paznici” demni și statornici sunt Dumitru și Domnica Vărzaru. O facem cu altă ocazie și cu multă atenție și dragoste. Am remarcat că fiecare obiect din aceste temple ale spiritualității și tradițiilor locale ascunde câte o poveste fascinantă. Dominica Vărzaru, s-a văzut, era dispusă să dezvăluie celor de față o sumedenie de istorioare, în dreptul fiecărui lucru prețios, dar timpul era comprimat, fiindcă în acea zi trebuia să se întâmple multe.

Dominica Vărzaru a avut pentru cei de față, înainte de a-i invita să viziteze casa, un discurs de suflet, emoționant, expus cu candoarea vârstei în care se simțea și durerea iscată de faptul că jumătatea sa, cu care a împărțit peste 50 de ani de viață, soțul său, Dumitru Vărzaru, un erudit și iubitor de istorie, cultură și frumos, se află în suferință pe un pat de spital din Capitală. Dar, așa cum o știm, inimoasă, Dominica Vărzaru a avut puterea să își ducă această misiune nobilă de a sufla viață peste rădăcinile neamului care, așa cum a spus, îi unește și, tot ele, îi poartă mai departe. Faptul că membrii acestei mari familii risipite pe întreg mapamondul au fost sâmbătă, 29 august 2026, aici, la Pietroșița, se datorează tocmai acestor rădăcini care încă vibrează. Frumos a mărturisit Dominica Vărzaru, strănepoata primului preot din Valea Țîții, Ion Popescu Micloșanu, aproape poetic, că ea este o ramură veche născută din aceste rădăcini și că îi mulțumește lui Dumnezeu că încă nu s-a uscat.

Reclama

A fost un discurs superb, iscat din suflet, trăire și cunoaștere, așa cum numai oamenii trecuți prin vreme și vremuri, cu spirit și credință îl pot avea. Rădăcinile neamului au menirea de a hrăni generațiile viitoare și de a le arăta drumul cel bun.

Despre „Casa Generațiilor” pe care a clădit-o împreună cu Dumitru Vărzaru, Dominica a spus că nu este a unei singure generații, ci a tuturora, și a celor care vin din trecut și poartă în spate istoria, și a celor prezente, și, mai ales, a celor viitoare, ca dovadă și îndemn al cutezanței, încrederii și statorniciei.

Într-un scurt răgaz, sub o boltă de vie umbroasă, plină de rod cum nu s-a mai văzut de mulți ani, profesorul Valeriu Banu ne-a vorbit despre acest moment unic pe care l-a creat și intitulat „Reuniunea Neamului”. Ne-a mărturisit că, prin acest eveniment major de familie, a vrut să depășească acea barieră a rutinei existențiale, când rudele, neamurile se adună, se întâlnesc, de obicei, doar la botezuri, nunți și tristele treceri spre veșnicie. A vrut profesorul Valeriu Banu să plămădească un tablou în care totul – emoția, amintirile, îmbrățișările să rezoneze într-o singură rădăcină. Să se simtă pe deplin unitatea neamului, bucuria revederii. A căutat, a creat chiar și un arbore genealogic, a luat-o din aproape în aproape, nume cu nume, an cu an, generație cu generație, și a reușit să adune la Pietroșița peste 40 de membri ai neamului său. Sunt mult mai mulți, dar unii nu au putut să vină din pricini obiective, alții nu s-au arătat prea încrezători că se poate întâmpla o asemenea minune.

Și uite că Valeriu Banu a reușit. A adus apă vie din toate colțurile lumii la rădăcinile familiei de la Pietroșița. Punctul de referință, simbolul suprem al acestei „Reuniuni a Neamului”, ne-a spus Valeriu Banu, a fost bunica sa, Elena Micloșanu, una dintre fiicele Filofteiei și a părintelui Ion Popescu Micloșanu, primul preot din satul Dealu Frumos, născut pe Valea Dâmboviței, în Micloșanii Mici, din Malu cu Flori.

Ne-a vorbit cu căldură profesorul Banu și de o altă rudă stabilită în Statele Unite ale Americii care nu a putut veni la reuniune. Preotul Mihai Cărpenișeanu, care este stabilit într-un orășel de lângă Los Angeles și care slujește în biserica ortodoxă de acolo. Este iubit și apreciat de comunitatea de români stabiliți peste Atlantic.

Reclama

De consemnat că, un rol important la reușita acestei manifestări de familie, culturale, spirituale și artistice, cu caracter de unicat la nivel județean și poate chiar național, l-au avut și Fundațiile „Renașterea Pietroșiței Ruralia” și „Comăniță”, conduse de Daniel Comăniță, care au ornat și onorat așa cum se pricep mai bine acest eveniment, cu căldură, gânduri frumoase, ospitalitate, muzică, dans și poezie.

De la „Casa Generațiilor” s-a plecat spre Dealu Frumos. O scurtă oprire în vârf, la Cruce, unde grupul de vizitatori a admirat măreția Munților Bucegi și șiragul alcătuit din casele gospodarilor din Pietroșița și Dealu Frumos, revărsat printre colinele înverzite. Fiii satului reîntorși la rădăcini au fost întâmpinați de preotul Bisericii din Dealu Frumos, Ciprian Popescu.

Părintele le-a vorbit despre biserica înălțată între anii 1876-1877, pe când românii luptau la Plevna, Grivița și Vidin, în Marele Război de Independență, despre preotul Ioan Oprea și despre Evanghelia pe care părintele a folosit-o în misiunea sa de slujire a lui Dumnezeu, despre locurile acestea încărcate de istorie, despre oameni și tradiții.

De la Dealu Frumos s-a revenit la Pietroșița, la Biserica din Joseni, unde descendenții Elenei Micloșanu, Popa și Bălan, au fost întâmpinați de părintele protopop Eugen Popescu și de fiul său, preotul paroh Alexandru Popescu. Părintele protopop a vorbit despre Biserica cu Har de la Joseni, ridicată între anii 1765-1767, pe locul unei foste bisericuțe din lemn. Ctitorii acestui lăcaș de închinăciune construit în stil brâncovenesc au fost negustorul Negoiță Fusea din Târgoviște și vătaful Plaiului, Radu Vătășescu.

De la Biserica din Joseni s-a mai făcut o scurtă oprire de suflet la Casa Memorială „Preot Ioan Oprea”, al cărui nume, ca dovadă a prețuirii, a fost dat anul acesta Școlii de Vară „Pietroșița Renaște”, organizată de Fundațiile „Renașterea Pietroșiței Ruralia” și „Comăniță”. În curtea casei, la umbra unui măr bătrân, dar încărcat de fructe, toți cei prezenți l-au ascultat pe profesorul de istorie Adrian Ciorbă, cel care a pornit pe urmele preotului Ioan Oprea, a scotocit prin lăzi ale timpului, prin arhive sofisticate și a reușit să scoată la lumină date și informații relevante despre acesta. Practic, profesorul Ciorbă a deschis o poartă în timp, printr-o primă carte despre viața și opera preotului Ioan Oprea, alcătuită din note, pagini de jurnale din locurile pe unde a slujit, la Măgureni – Prahova, Nucșoara și Dealu Frumos, Pietroșița, documente din arhiva fostei Securității a Statului și fotodocumente. Daniel Comăniță, președintele Fundației „Renașterea Pietroșiței Ruralia”, unul dintre principalii inițiatori ai acestui demers de a scoate la lumină opera și personalitatea preotului Ioan Oprea, a spus că a găsit manuscrise, scrieri ale părintelui Oprea de o rară valoare culturală, filozofică și literară, care ar duce la apariția a peste zece volume.

Reclama

S-a ajuns în cele din urmă la Conacul Manolescu, unde s-a împlinit și desăvârșit acest mare eveniment intitulat „Reuniunea Neamului”. Așa cum se cade, oaspeții au fost întâmpinați cu pâine și sare oferite de copiii Pietroșiței, cu chipuri limpezi și îmbrăcați în straie populare autentice, de reprezentanții celor două fundații și de membrii familiei Comăniță, puternic angrenați în reușita unor astfel de manifestări ale spiritului și tradiției.

Amfitrionul manifestărilor derulate la Conacul Manolescu a fost Daniel Comăniță. Curtea acestui edificiu cultural, întotdeauna decorată ca de sărbătoare, a fost neîncăpătoare pentru numărul mare de participanți, veniți cu inima deschisă la această „Reuniune a Neamului”.

Primarul comunei Pietroșița, Leonard Dicu, a mulțumit reprezentanților Fundațiilor „Renașterea Pietroșiței Ruralia” și „Comăniță”, familiilor Banu, Comăniță și Vărzaru, pentru evenimentul creat. A spus Leonard Dicu că Pietroșița este o localitate binecuvântată de Dumnezeu și de istorie, iar înaintașii familiilor elogiate aici, rădăcinile unui neam, au reprezentat cu cinste comuna și au lăsat în localitate urme și vlăstari valoroși.

Despre legea strămoșească a românilor, factor de promovare a identității și continuității acestei valori de-a lungul istoriei, a vorbit profesorul universitar Ion Marin Croitoru, de la Universitatea „Valahia” din Târgoviște. Legea strămoșească a românilor, a spus profesorul Croitoru, este identică cu credința creștin-ortodoxă. A mai precizat acesta că noi, ca popor, suntem unici în Europa. Ne-am născut în lumina Evangheliei și purtăm acest mare dar de popor nou, creat în Lumina Evangheliei.

„Am purtat de-a lungul celor două milenii sămânța Evangheliei pe aceste meleaguri. Noi, ca români, avem și o vocație în istoria universală. Chiar dacă au fost perioade în care ne-am făcut mai puțin auziți, am fost mereu prezenți. Noi am oprit Imperiul Otoman pe Dunăre 500 de ani. Ce ar fi fost Europa Apuseană dacă nu ar fi fost vărsarea de sânge a acestui neam?”, a spus profesorul Ion Marin Croitoru, care a susținut în fața pietroșițenilor veniți de peste mări și țări o lecție scurtă, dar profundă despre credință, despre limbă, cultură și neam.

Reclama

A mai luat cuvântul și profesorul Valeriu Banu, cel care a migălit intens și cu încredere la crearea evenimentului „Reuniunea Neamului”. A mărturisit profesorul Banu că a ținut să organizeze această întâlnire, ca pe o sărbătoare a bucuriei, a revederii. A vorbit apoi despre tot ceea ce a întreprins pentru a duce la capăt acest proiect de suflet. A făcut o incursiune sintetică prin istoria familiei sale, a celor realizate de aceasta pentru țară, pentru meleagurile Pietroșiței. Profesorul și-a încheiat alocuțiunea cu un mesaj către tânăra generație, afirmând că ei reprezintă viitorul, următorii pași, și că trebuie să aibă încredere în forțele lor, să profite din plin de tot ceea ce se întâmplă la școlile de vară organizate. Le-a mai spus profesorul Valeriu Banu copiilor și tinerilor de față, să nu se considere în nici un fel inferiori celor de la oraș sau din alte zone „pentru că sămânța este bună și solul este bun și, deci, și recolta va fi bună”.

A venit rândul să încânte auditoriul cu mărturisirile sale fiul profesorului Valeriu Banu, Bogdan – președintele Asociației Românilor din zona Washington DC, Statele Unite ale Americii. Bogdan Banu, un împătimit al portului tradițional românesc, a venit îmbarcat într-un costum de țăran autentic, cu cămașa albă, lungă, de in, cu ițari, iar în picioare cu opinci. Trebuie să precizăm că Bogdan Banu deține în colecția sa de straie populare românești peste 120 de piese din toate zonele țării, inclusiv din Republica Moldova. Spunem și Republica Moldova pentru că… mai facem o dezvăluire: soția lui Bogdan este moldoveancă de dincolo de Prut. Povestea lor de dragoste și destin a pornit în America, unde s-au cunoscut.

Pietroșița, pentru românul american Bogdan Banu, înseamnă, cum bine a zis, să vină înapoi la leagănul copilăriei. Aici și la Pucioasa, și-a petrecut cei mai fragezi și frumoși ani ai vieții.

Costumele pe care le-a expus la Conacul Manolescu le are de la bunica sa. A mai vorbit Bogdan celor de față despre covoarele cu motive tradiționale țesute la Pietroșița și care au fost expuse în fața Congresului Statelor Unite ale Americii, în 2013, când, acolo, peste Ocean, au sărbătorit pentru prima dată „Ziua Universală a Iei”. Și încă o dezvăluire cu valoare de știre a făcut Bogdan Banu. Primăria Capitalei Statelor Unite, Washington, a recunoscut oficial „Ziua Costumului Popular Românesc în SUA”. Se întâmpla în 2015. Piesele de vestimentație tradiționale românești din colecția lui Bogdan Banu au fost expuse inclusiv în casa unui fost președinte al Statelor Unite, Woodrow Wilson. Și încă o informație de suflet, dar și cu valoare patriotică, de luat aminte. La nunta pe care a avut-o, el, românul cu rădăcini în Pietroșița, și soția sa, moldoveanca Oxana, au îmbrăcat tricouri care purtau mesajul „Noi am făcut Unirea, voi când?”.

Costumele populare românești au fost duse de soții Bogdan și Oxana Banu și în Alaska, la Cercul Polar. Și ar mai fi multe de spus despre bijuteriile cu motive tradiționale pe care le confecționează cu migală și dragoste Oxana Banu, dar și asta și altele sunt lucruri pe care le vom dezvolta în amănunt cu altă ocazie, în primul rând pentru că cei doi sunt români de-ai noștri, din Dâmbovița și din Republica Moldova, adevărați soli, ambasadori sinceri ai culturii și tradițiilor populare românești.

Reclama

Amfitrionul acestei întâlniri de la Conacul Manolescu, Daniel Comăniță, și-a făcut datoria cu prisosință. Chiar dacă timpul a curs cu atâta repeziciune, Daniel nu a vrut să scape nimic, nici un capitol cu valoare de inedit, de autentic, de exclusivitate. A prezentat celor de față, ca element de legătură pentru ce urma, o imagine de epocă, reprezentând vizita Principelui Carol I la Pietroșița, în 1867, când a intrat chiar și în Biserica din Joseni. Pe atunci, viitorul Rege al României călătorea prin țară pentru a cunoaște locurile și oamenii.

Nea Fane Gâlmeanu, de 93 de ani, a povestit că bunica tatălui său lucra costume populare românești. Despre îndemânarea ei în a țese și decora ii și fote a aflat și Regina Maria, care, pe când se afla la Castelul Peleș, din Sinaia, s-a urcat în trăsură și a venit la Pietroșița, pentru a vedea și comanda la străbunica lui nea Fane costume populare destinate femeilor.

A mai luat cuvântul profesorul Diana Chițescu, acum directorul Școlii de Vară de la Pietroșița. A povestit despre cele întâmplate în vară, despre cei peste 180 de copii din Bezdead, Moroeni, Buciumeni, Runcu și Pietroșița, despre zumzetul acelor zile și despre cele deprinse de micuți în cadrul atelierelor organizate la Conacul Manolescu. A vorbit Diana Chițescu despre conceptul de familie și forța pe care o emană. A spus că o familie care reușește să își adune ramurile, rămurelele, rădăcinile și trunchiul este ceva deosebit, măreț, puternic. Copacul pe care îl formează va da roade bogate și va rezista peste vremuri.

Un pic mai târziu, profesorul Diana Chițescu, îmbrăcată într-un frumos costum popular, i-a încântat pe cei prezenți cu interpretarea, cu talent, a unei piese muzicale: Ulciorul.

Au mai adresat celor de față câteva cuvinte de suflet profesorul Mădălina Mocanu, directorul Liceului „Aurel Rainu” din Fieni și profesorul de istorie Mihai Dumitrescu, care a făcut câteva dezvăluiri interesante. Dascălul a precizat că nu este fiu al acestor locuri, este născut în Ialomița, dar s-a legat puternic de meleagurile dâmbovițene. A vorbit despre scriitorul și revoluționarul Ion Heliade Rădulescu, care a fost adăpostit în casa familiei Vătășescu din Pietroșița. I-a mai îndemnat profesorul Dumitrescu pe cei de față, în special pe copii, să trăiască istoria.

Reclama

Poetul și publicistul Constantin Voicu, întotdeauna așezat pe malul izvorului nesecat al poeziei, a prezentat un adevărat eseu literar în versuri despre Pietroșița, despre oamenii locului, despre oaspeți și rădăcini, sub titulatura inspirată „Se întoarce acasă neamul românesc”!

Au urmat momente artistice prezentate de Corul „Pietroșița Renaște”, de copiii ansamblurilor folclorice din Buciumeni, Runcu, Bezdead, Moroeni și Pietroșița. Au recitat din creația proprie Dominica Varzaru, prof. Nicolae Chițescu, prof. Ion Sorin Ivașcu și George Piteș. Acesta din urmă a oferit celor prezenți, cu dedicație, plachete cu versurile sale.

Artiștii de la Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian” din București, Orest Pîslariu Ranghilof și Monica Ranghilof au încântat publicul cu interpretarea unor fragmente din opere celebre. La fel și studenta la Conservator Eliana Cristina Hâncu și artistul liric Andrei Hâncu, de la Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian”.

A fost o zi perfectă cum ar trebui să se întâmple în multe localități ale județului, ale țării. O zi în care, din rădăcini, a erupt seva prezentului și viitorului, iar pe ramurile acestui copac al neamului au înverzit frunzele trăiniciei. Totul la nivel de căldură și spiritualitate.

Ferice de oamenii Pietroșiței, unde, pe lângă rădăcinile adânci ale neamurilor zămislitoare de istorie, înfipte în stâncile de la poalele Bucegiului, există și Fundațiile „Renașterea Pietroșiței Ruralia” și „Comăniță”, care țin vie, nestinsă, această flacără a Renașterii și Mântuirii prin credință, cultură și istorie. Și ca noutate, Daniel Comăniță, cel care coordonează cu sufletul și pricepere cele două fundații, și-a propus să lupte pentru includerea Pietroșiței și a valorilor sale în Patrimoniul Universal UNESCO.

Reclama

Urmărește Incomod Media și pe Google News