Ne-am propus să facem turul insulei. Și l-am realizat. Ușor. Fără să întâmpinăm niciun obstacol. La ora 09:00, eram în fața centrului de închiriat autoturisme „Marathon”, aflat peste drum de hotelul „Nafsika” unde suntem cazați. Despre serviciile oferite de această unitate ce ne este „casa” voi povesti, sincer, mai târziu. Cu multă plăcere! Unii, pe forumurile de turism, pe Facebook, o tot dau înainte cu ghinioanele pe care le-au avut în Grecia. Noi am fost de multe, multe ori și niciodată nu ne-am confruntat cu vreo problemă, oricât de mică. Nici acum.

Revin la turul insulei. Autoturism Citroen C3, cu toate dotările, închiriat cu 45 de euro pentru întreaga zi. O fată drăguță foc ne-a pus în temă cu toate obligațiile. Totul a durat sub 10 minute. Fără nicio garanție, fără alte chichițe comerciale ascunse. Ne-am urcat în mașină și am plecat. Turul insulei Rhodos, de la nord la sud, pe coasta de est, apoi, de la sud la nord pe coasta de vest. Distanța parcursă: circa 230 km. 12 litri de benzină consumați. Trafic aglomerat, în zona orașului. Apoi, pe măsură ce ne-am îndepărtat de zona urbană, se circula lejer, cu un deosebit respect pentru regulile rutiere.

Prima oprire, la plaja Anthony Quinn. Un golf minunat, cu ape liniștite și de o limpezime ca de cristal. În zonă, mulți turiști. Se făcea plajă, dar și scufundări. Doritorii puteau îmbrăca, contra cost, costumele de scafandru și erau inițiați în tainele coborâtului în liniștea adâncurilor mării.

În zonă, câteva taverne. Să nu vă speriați! Prețurile la preparatele culinare și băuturi erau acceptabile. Nu am servit masa aici, dar le-am consemnat statistic. Gyros plate – 14 euro, souvlaki – 13 euro. Bere între 3,5 și 6 euro. Cine voia fructe de mare sau alte delicatese cu iz exotic, plătea mai mult, dar nu peste 22-23 euro porția. Asta pentru cine se teme de prețuri!

Povestea spune că renumitul actor Anthony Quinn s-ar fi îndrăgostit de această zonă. Intenția lui era să cumpere o porțiune de teren în frumosul golf, dar cererea nu i-a fost satisfăcută de reprezentanții insulei și s-ar fi supărat. Da. Povești. Poate adevărate… Poate, nu.

Ne-am urcat în autoturism și am pornit din nou la drum. Următoarea țintă a itinerarului nostru: „Seven Springs” (Șapte Izvoare). Avem și noi în România, în Bucegii din Dâmbovița, 7 izvoare , poate mai adevărate și mult mai impresionante decât cele de pe Rhodos. Diferența este că grecii știu să își vândă marfa, să atragă, să ia ochii turistului și noi, nu. Zona acestor izvoare plăpânde este curată. Amenajată simplu, dar practic.

În perimetru, câteva spații comerciale și un restaurant. De asemenea,  toalete publice îngrijite și cu zero taxă. Deși te aflai oarecum în pustietate, prețurile la taverna de la „Seven Springs” erau mai mici ca la orice terasă din centrul Bucureștiului sau, de ce nu, de la Târgoviște. Le înșir, fiindcă rostul acestui jurnal nu este să facem doar literatură, ci să venim cu argumente, cu elemente care să îi ajute și pe alții care își propun să ajungă în Rhodos. Coffee frappe: 2,5 euro, frappe ice cream: 4 euro, fresh juice: 3 euro, expresso: 1,5 euro, cappuccino: 2,5 euro, draught beer, 400 ml: 3 euro. Cocktail-uri de toate combinațiile până în 7 euro.

Turiști, cu nemiluita. Coadă la făcut poze la un soi de cascadă. De fapt, era vorba despre o amenajare hidrotehnică. Un mic baraj, la un lac care acumula apele din zonă. A, și un tunel de peste 100 m, pe care îl parcurgi dacă vrei să eviți urcușul prin pădure!

Asta este, grecii știu să pună în valoare orice colțișor care are un element de inedit! Și ține. Dacă ai până acolo drumuri bune, ceva servicii, nu multe, dar cele esențiale, și ospitalitate, reușești.

Am plecat mulțumiți de la cele „7 izvoare” grecești, gândindu-ne, amar, la ale noastre, care cam zac în nepăsare, cu tot cu apa lor nemuritoare.

Am pornit spre Lindos, perla Rhodosului. Traseu de circa 20 de kilometri. Drumul șerpuiește pe înălțimile munților străjuiți de mare. Din loc în loc, taverne, resorturi turistice, stații peco.

Am ajuns la Lindos. De departe, pe vârful colinei în jurul căreia se desfășoară așezarea cu case albe, se află încă o cetatea a cavalerilor ioaniți. În Lindos, nu poți intra cu mașina. O lași în parcarea special amenajată, la circa 300 de metri de sat, și coborî cu piciorul sau cu autobuzul pus special la dispoziție pentru turiști. Prețul călătoriei pe traseul de câteva sute de metri este 0,50 euro. De cum intri, ești întâmpinat de un bazar în toată regula, șerpuind pe toate străduțele de la baza dealului. Efigia de bază a zonei: măgărușul. Imaginea blândă a animalului folosit de greci într-o serie de activități trona pe mai toate tipurile de suvenire, de la ceșcuțe și pahare până la tricouri și prosoape.

Într-un loc special amenajat, localnicii așteptau lângă măgarii lor, care aveau șeile puse în spate, turiștii. Pe cei mai comozi sau doritori de alte tipuri de senzații! Contra cost, te urcai pe măgăruș și puteai face turul așezării până la cetate. Nu prea era aglomerație. Mulți turiști spuneau din start că măgărușii nu ar trebui să fie exploatați în acest mod.

Da. Mergem mai departe! Prasonisi. În sudul insulei Rhodos. Aici, se produce un spectacol natural facscinant. Este locul în care Marea Egee și Marea Mediterană se îmbrățișează. Se contopesc. Este minunat. Stai pe o fâșie de nisip între cele două mări. Una – liniștită. Mediterana. Cealaltă – agitată. Egeea. Aici se adună pasionații sporturilor nautice. Din toată Europa șinu numai! Curenții de aer, valurile sunt propice pentru ski nautic cu parapanta, veliere etc.

Spectacolul sărutului dintre cele două mări poate fi văzut mai bine de pe o colină aflată mai în sud. Spre regretul nostru, nu am mai ajuns acolo. Timpul nu ne-a permis. Poate altă dată! Și aici sunt câteva restaurante, taverne. Grecii exploatează orice oportunitate. Prețuri în sudul insulei, acolo unde se unesc marile, aproape la fel ca în exemplificările de mai sus. Tare, nu?

Am plecat de la Prasonisi, promițând celor două impresionante și frumoase mări că vom reveni. Pe traseu, am oprit la taraba unui producător local. Avea frumos etalate la șosea, miere la 3 euro borcanul, dulcețuri din citrice, plante medicinale, condimente, legume, fructe și soumo, un fel de palincă grecească. 5 euro sticla de 200 ml. Am cumpărat un pepene. 1 euro kilogramul. Mulțumit, bătrânul grec ne-a omenit cu un păhărel de soumo.

Încă o cetate a Ioaniților. Monolithos. Impresionant. Să construiești o asemenea citadelă în vârful unei stânci. Asta cu o 1.000 de ani în urmă! Cine ar mai face așa ceva în lumea comodă și superficială din ziua de azi? Nimeni. Am admirat edificiul de la distanță și am plecat spre Embonas. Ne era foame. Am auzit că în acest sătuc se mănâncă bine. Încă 25 de kilometri parcurși. Am servit masa la taverna „Maroullakis”, considerată de turiști intre cele mai bune din localitate.

Am mâncat friptură de miel cu garnitura aferentă: 14 euro și am băut o bere la 500 ml cu 3,5 euro. De asemenea, am mai comandat paste bolognese – 8,5 euro și souvlaki, la fel, cu garnitură – 9,5 euro. Ne-a rămas și pentru cățelușul patroanei unui magazin de suvenire din apropiere, care își făcea veacul pe sub mesele restaurantului, și pentru o pisică… ceva mai mofturoasă.

După masă, am plecat spre Rhodos. Vreo 40 de kilometri, parcurși în liniște, echilibrat, fără evenimente. A fost o călătorie plăcută. O experiență inedită. Am parcurs o insulă încărcată de istorie, de tradiții, cu oameni senini, primitori și interesați ca despre ei să rămână amintiri plăcute.

Mulțumim „Marathon” pentru promptitudine, seriozitate, simplitatea procedurilor și excelentul parc de autovehicule din dotare!

Urmărește Incomod Media și pe Google News