Connect with us

OPINII

În 2024 vom afla ce ne așteaptă… mâine!

Publicat

pe

2023 este aproape încheiat. Mai sunt de consumat clipele de tatonare a speranțelor, a optimismului prudent, a semnelor și acceptării viitorului șchiop și imprevizibil.

2023 nu a fost tocmai o secvență din evoluția umanității și din trecerea ireversibilă a timpului derulată pe modul moderat, relaxant, plăcut. Deloc! Mult stres. Incertitudini. Iluzii. A continuat un război. Cel din Ucraina. A început altul. În Gaza. Agitația nu ia sfârșit. Se simte la tot pasul mirosul dulceag pornit din cuptoarele unde se coc tot soiul de scenarii. Delicatese pentru cei care conduc și pentru care democrația, libertățile au devenit mofturi de care te poți debarasa prin decrete, ordonanțe, stări de urgență și alte tipuri de amenințări apocaliptice.

Lumea este împărțită, mai mult ca niciodată, între indivizii care supraviețuiesc din inerție și care se amăgesc în ghiveciul unei false prosperități și cei care au totul și își încarcă conturile doar din trei respirații, două zâmbete și trei strângeri de mână.

În țară, lucrurile au stat în firescul confuz, după rosturile și ritmurile lumii, la care s-a adăugat bagajul nostru ancestral, tarele noastre cele de toate zilele.

Am avut și avem Guvern de Coaliție.Făcut, nu dorit. De nevoie. Instinctul de conservare al politicianului care vrea stabilitate. Pentru el, mai multă și, dacă mai rămâne, și pentru restul. Acest tip de guvernare este bun când nu ai încotro, dar prejudiciază grav organismul democratic. Reduce libertățile, prin anihilarea și ducerea în derizoriu a conceptului de opoziție. A fost la cârmă generalul Ciucă. Acum, este Ciolacu. Unul vorbea prea puțin și stătea mai mult prin culise, gătea prin studiouri tv, militărește, celălalt, în metrou, în avionul de linie, cu pufuleți și alte elemente ce țin de imaginea brută cu care este obișnuit poporul și pe care o înghite cu lingura de lemn între două episoade de telenovelă.

Reclama

Ne pregătim să încheiem anul dând vârtos cu cremă pe bocancii pe care o să îi încălțăm pe câmpurile nesfârșitelor campanii electorale. Avem patru tipuri de alegeri. Patru festivaluri ale discursului și subtilei manipulări, pe ale căror scene vor presta, după posibilități, talent și interes, aceiași actori. O să fie plicticos! Probabil madam Șoșoacă și George Simion, cărora li se vor mai alătura câteva duzine de figuranți politici, vor mai încinge atmosfera, vor mai schimba ritmul…

În 2024, vom avea ocazia să vedem, să ne mirăm și poate să îi votăm pe liderii providențiali. Pe cei care, deocamdată, stau feriți de ochii lumii sau care nu au completat încă certificatul cu avize ce trebuie să poarte ștampilele celor care dirijează planeta. Faptul că, până acum, nu s-a ridicat în picioare niciun prezidențiabil, ci doar se aruncă fumigene, așa, de test, denotă clar că zarurile nu au fost aruncate. Nu se vrea la noroc, ci la sigur. Nu se știe. Poate, așa cum anticipează maestrul Cristoiu, vom avea o Evita Peron a noastră. Sau a lor?

Lăsând la o parte speculațiile pe care le facem pe malul concretului anost, cert este că 2024 va fi un an dificil. Se simte de pe acum. Ușoara acalmie de sărbători când, cu toții, vrem să fim altfel, să mimăm binele, dacă nu reușim să îl construim, să forțăm și să întindem până la rupere tihna, nu poate ascunde ceea ce vine. Valuri de amăgiri, și lațul parcă din ce în ce mai strâns. În 2024, cu siguranță, vom ști ce ne așteaptă în noianul viitorului…

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Reclama
Cititi mai mult
Reclamă
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Oare, mai vine un mâine bun și pentru noi?

Publicat

pe

România se află într-un blocaj politic fără de precedent. De ce? Fiindcă de la an la an, din 1990 încoace, am observat că reprezentanții clasei politice sunt din ce în ce mai slabi, fără discurs, fără esența aceea de patriotism, mai neinteresați de dezvoltarea socio-economică a țării. Au transformat o profesiune de credință, de har, de curaj, într-o banală meserie de făcut bani și de stat la adăpost!

Se vede de la o poștă că, în cei peste 35 de ani scurși de la revoluție, s-a dezvoltat minunat sistemul interesului de grup. Politicienii și acoliții, patroni de firme, o parte importantă a bugetarilor, spuma de prin ministere, agenții, companii și alte componente ale structurilor de forță, au dus-o și o duc bine. Nu au mai avut parte de convulsii sociale, mișcări de stradă, proteste și alte manifestări publice ce țin de domeniul democrației și libertății. La ce mai folosesc? Ne adunăm cu ora, scandăm și suflăm în vuvuzele și apoi plecăm acasă, că ni se face foame. Problemele rămân la fel. Nerezolvate.

Românii de rând, noroc cu aderarea la Uniunea Europeană, s-au răspândit pe Bătrânul Continent in căutarea unui trai mai bun. Unii au rămas prin Occidentul prosper, alții au trudit, au strâns ban pe ban să revină acasă pentru a-și turna în ogrăzi căsoaie, embleme ale scăpării de sărăcia materială, căci restul nu îi interesează. Cum merge țara? Cine ne sunt conducătorii? Sunt bune sau nu deciziile pe care le iau? Nu contează. „Să mai meargă afară o vreme”, îți zice românul pribeag. „Mai am de făcut un gard, o magazie și, gata, poate să se termine tot!”. La atât se oprește libertatea și democrația. Și, la umbra acestei stări, politicienii noștri, buni dar mai mult rău intenționați, reprezentanții sistemului nevăzut mereu cu mâna pe butoane, își fac de cap.

Cum este posibil să fim conduși în continuare de un guvern demis prin moțiune? Cum este posibil ca cele două mari partide care au dărâmat teoretic Guvernul Bolojan să nu își asume guvernarea din prima clipă, să iasă cu pieptul în față, să demonstreze că luptă pentru țara asta? Simulacre de politicieni. Vânduți, obișnuiți doar cu manevre de culise, cu semne, pixuri și creioane colorate, cu orgolii și ambiții, doar pentru a-și păstra jilțul, privilegiile.

Și ne-am pricopsit și cu un președinte de țară, unul din zona ONG. Ales pe criteriul „nu am avut încotro”. Fiindcă, așa suntem noi românii, nu riscăm. Preferăm apele line, fără să realizăm că sunt mai periculoase și mai adânci decât cele nărăvașe.

Reclama

Acum ce facem? Așteptăm. Ce? Frământăm nedumerirea. Cel mult, înjurăm și comentăm spărgând semințe de floarea soarelui și aruncând cojile pe caldarâmul fierbinte al patriei. Oare, mai vine un mâine bun și pentru noi?

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

Încă un fâs de negociere la Cotroceni!

Publicat

pe

Ne îndreptăm din ce în ce mai sigur spre alegerile anticipate. Nici astăzi, la întâlnirea de la Cotroceni, nu s-a întâmplat mare brânză. Discuții. Posibile negocieri. Strângeri de mână pe fondul complezenței. Orgolii de politicieni și atât.

Criza merge mai departe, iar Bolojan și USR-iștii rămân în continuare la butoane, în ciuda câștigătorilor alegerilor parlamentare, perdanți de conjunctură, PSD și AUR. Este de noaptea minții! Numai în democrația noastră originară se poate întâmpla ca țara să fie condusă de ultimii clasați: PNL, USR și conservantul politic UDMR, aflat mereu lângă stupul cu miere.

Întâlnirea de la Cotroceni a avut, după umila mea părere, miros de aranjament meschin. Încă un fâs! Nicușor Dan, cu bagajul pregătit să plece la Paris, să sărbătorească Ziua Franței și iar cu o semipropunere de conjunctură, Alexandru Nazare, și cu încăpățânatele și de amețit poporul dorințe, PSD nu vrea să guverneze cu USR și PNL, USR și PNL nu vrea să împartă puterea cu PSD. Cu AUR nu vrea să se asocieze nimeni. UDMR prezent în tot și în toate. Minoritățile sunt în poza de grup. Ceva de vis!

Dragi politicieni, ăștia cu care, din păcate, ne-am pricopsit! Dacă aveți sânge în instalație, haideți, la anticipate! Este cel mai bun indicator al funcționării democrației în România! Simulacrele de negocieri și aranjamente de culise vă duc și mai mult în derizoriu, iar noi, poporul, avem impresia că ne desconsiderați!

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Reclama
Cititi mai mult

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite