Se miră unii care stau la butoane de o veșnicie și nu fac nimic, doar le șterg de praf și încasează salarii barosane, cum de a putut independentul Călin Georgescu să intre în turul doi al alegerilor prezidențiale. Uite că a intrat! Adus de voi, politicienii de mucava, cei care ați creat dezechilibru, care ați împărțit țara între clasa care consideră că i se cuvine totul, folosind democrația, alegerile pentru a-și atinge acest scop, și restul poporului, considerat servant umil. Nu ați schimbat atitudinea, mesajul, comportamentul și am ajuns aici, la momentul în care un individ apărut din neant, din nimic, cu un limbaj aforistic bine pus la punct, cu replici aproape hipnotice, calculate, cucerește internetul și, implicit, pe românul care aștepta să apară cineva care să îi aprindă fitilul nemulțumirilor și al neîmplinirilor. Călin Georgescu l-a aprins. Și așa a pornit tăvălugul care a strivit sondajele plătite cu milioane de euro, campaniile făcute cu vagoane de materiale de propagandă și spațiile de emisie cumpărate, la fel, cu alte sume cu multe zerouri în spate.

Călin Georgescu este produsul unui sistem arogant, prosper, care iubește democrația fiindcă, prin ea, se menține perpetuu la putere. Nu se aștepta Marcel Ciolacu să iasă din cursa prezidențială. El care avea în spate un un complex politic bine pus la punct. Ba chiar destule realizări în plan politic și guvernamental. Uite că întreaga mașinărie s-a împotmolit în terenul electoral fertil, propice dezvoltării sintagmelor patriotarde și exaltării create de Călin Georgescu. La fel a pățit-o și George Simion. Discursul său a fost palid pe lângă divagațiile subtile, dar simple ale lui Georgescu.

Verbul, intuiția, siguranța, plasticitatea cuvântului vorbit, au prins viață la Calin Georgescu. Au pătruns nu în conștiințe, ci, aproape orbește, direct în inimi. De acolo a pornit acest val pe care încearcă acum unii să-l oprească cu Curtea Constituțională, sporind astfel cota de imagine și simpatie a candidatului Călin Georgescu. Chiar dacă acesta dispare, urma rămâne, iar actuala clasă politică, dacă nu se resetează, se va mai împedica de ea. Și există riscul să nu se mai poată ridica! Dramul de echilibru politic rătăcit acum într-o ceață densă a neîncrederii îl poate aduce doar alegerile parlamentare. Dar și aici sunt probleme, fiindcă distanța dintre primul tur al prezidențialelor și scrutinul general este prea mică și omul încă nu s-a dezmeticit. Efectul Georgescu încă lucrează…

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Duminică – 1 decembrie 2024, vom avea alegeri parlamentare. Cred că sunt cele mai importante din 1990 încoace. De rezultatul acestui scrutin depinde viitorul României. Democrația, libertatea, dezvoltarea socio-economică, drumul nostru alături de Marea Familie Europeană, sunt legate de alegerile parlamentare de duminică.

Nu iau apărarea nimănui, dar partidele care au ținut țara în echilibru în toți acești ani, mai bine, mai rău, cu critici, cu greșeli, cu lucruri care trebuiau sau nu făcute, cu succese și insuccese, sunt acum în pericol. PSD și PNL. Cele două formațiuni, vrem nu vrem să auzim, au fost coloana vertebrală a politicii românești. Singure sau în conjuncturale coaliții, au făcut istorie, au ținut țara pe linia de plutire. PSD și PNL au dispus de structuri profesioniste în teritoriu, de cadre pregătite să se înhame la treburile țării, de administrații locale și județene, de programe, proiecte, de mari decizii.

Au ajuns aici, în acest vid al incertitudinii, fiindcă au sorbit prea mult din sucul dulce al puterii, pierzând o parte din capacitatea de a percepe, de a comunica cu țara, de a empatiza cu omul simplu, cu probleme sale. Erau, parcă prea des și vizibil, doar ei cu ei!

Acum, după scuturătura dură de la primul tur al alegerilor prezidențiale, pare că s-au trezit, că și-au dat seama că au acționat greșit, că au pierdut contactul cu realitatea. Că s-au îmbătat cu apă rece, că s-au lăsat amețiți de corifeii sondajelor și analiștii de duzină, care le ungeau urechile cu mierea textelor false despre cât de bine se prezintă în fața poporului. Nu aș fi fost de acord cu demisiile din funcțiile de conducere a celor două partide a lui Nicolae Ciucă și Marcel Ciolacu. Nu este abandonul, excomunicarea politică, o soluție de rezolvare a crizei apărute! Nu Ciucă și Ciolacu sunt singurii vinovați de dezastrul de la prezidențiale. Vina este una comună. A tuturor celor care compun conducerile partidelor, ba chiar și a membrilor simpli.

Pleacă Ciolacu. Și ce câștigăm? Vine alt lider mai bun? Nu este timpul pentru experiențe de manageriat politic. Este nevoie, zic eu, de asumare și resetare. Au crezut că rezultatele obținute în guvernarea țării și în cea locală, obiectivele duse la capăt, proiectele ce urmează a fi materializate, sunt suficiente, contează, explică și exprimă. Uite că nu au fost! A lipsit ceva. Dacă își dau seama ce, este bine. Își pot reveni. Dacă nu și persistă în greșeli, se duc mai jos. Pierd și ei, pierdem și noi. Țara are nevoie de guvernare, de stabilitate și asta nu o poți face cu ceva care vine din neant, din neprevăzut.

Urmărește Incomod Media și pe Google News