Connect with us

OPINII

Strigătul disperării, oprit cu pulanul la margine de București!

Publicat

pe

Nu vi se pare ciudat? Protestul agricultorilor și transportatorilor nu prea a fost băgat în seamă. Cam de nimeni. Doar presa, o mică parte, a băgat degetul, ușor-ușor, dar nu prea mult, să nu creeze deranj la nivel înalt.

Nu prea au contat revendicările manifestanților! S-a urmărit doza de scandal. Dacă polițiștii și jandarmii folosesc pulanele din dotare, lacrimogene, dube. S-a pedalat mult pe prezența acolo, printre protestatari, a senatoarei Șoșoacă și a lui Simion. Că au fost huiduiți, trimiși acasă. Unii, prin studiourile tv, și-au dat repede cu părerea, spunând că este USR-ul în spate. Neomarxiștii.

Reprezentanții asociațiilor fermierilor, ca răspuns de solidaritate (sic!), au trimis repede un comunicat să anunțe că nu ei au organizat protestul. Deh, nu au vrut să supere puterea! Și, uite așa, cade în derizoriu, în anonimat, unul dintre cele mai adevărate și importante proteste ale românilor din ultimii mulți, mulți ani. Transportatorii și fermierii, câți au fost, nu au cerut salarii mărite, sporuri și alte ghișefturi, ci doar să fie sprijiniți cum se cuvine să poată munci, să poată ține pe picioare exploatațiile agricole și firmele de transport pe care le au.

Culmea, ca o încununare a democrației în care trăim, coloanele de tractoare și autocamioane au fost oprite la intrare în București de organele de forță. De ce? Fiindcă așa funcționează democrația în România!

Domnul Ciolacu altădată se deplasa cu metroul, cumpăra pufuleți, aștepta refugiații români în Egipt. Cine l-o fi sfătuit să nu meargă să vorbească cu românașii noștri truditori la marginea Capitalei? Greșită alegere. Mai ales acum, în an electoral.

Am văzut cum au decurs protestele agricultorilor prin Franța, Germania. Au intrat cu tractoarele și utilajele în marile orașe. Au aruncat cu dejecții de animale pe clădirile guvernamentale. Nu i-a oprit nimeni. Nu am văzut cordoane de jandarmi, scuturi… Protestele de genul acesta au fost privite altfel pe acolo. Era vorba de țară. De truditori. De cei care aduc plus valoare în economie, în viața de zi cu zi.

Noi, mai moț, mai la Răsărit, i-am oprit la intrare în Cetate! De ce să strice bruma de liniște cu protestele lor? Ce dacă sunt adevărate? Să stea acasă! Vin tocmai acum, când rulează filmul Ferrari?

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult
Reclamă
1 Comment

1 Comment

  1. George Mihai

    12 ianuarie 2024 at 18:19

    Cum să fie organizat de USR? Doar pentru că cel mai vocal dintre protestatari, cel mai invitat să vorbească la televiziuni este consilier județean USR?

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Vântul prosperității vine și din Qatar! Când?

Publicat

pe

Ajuns în Qatar, premierul Marcel Ciolacu, cu o țâră de populism ieftin, s-a adresat, apelând la puterea sa de convingere care, fie vorba între noi, după o analiză sumară, nu este una de top, românilor plecați în pribegie după un trai mai bun în acest stat arab. A încercat să le spună Ciolacu românașilor că este mai bine acasă. Că ne dezvoltăm și noi. Cu PNRR, cu una, cu alta. E bine. A mai scăzut un pic inflația. E ceva secetă, da’ trece.

Sunt sigur că nu a dat rezultate sistemul său persuasiv. Și poate că nici nu voia. Era vorba doar de un exercițiu politic, un joc de imagine vechi de când lumea și care mai ține. Păi, de ce să vină acasă românii din Qatar? Să vadă cum crește prețul la benzină? Că laptele este mai scump decât în Orientul Mijlociu, pâinea la fel? Că în spitalele noastre se moare pe capete și nimeni nu răspunde, se caută doar scuze? Că se trăiește bine tot la stat, că în privat faci foamea și te înăbușă taxele și impozitele? Că pensiile speciale sunt în floare?

Și au mai remarcat cu siguranță ceva românii stabiliți prin Qatar, dar și noi, uitându-ne la televizor. Premierul Ciolacu a fost însoțit de aproape tot Cabinetul, bașca câțiva șefi de agenții, plus nesuferitul de Zgonea și șeful de la Agenția Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor. De ce s-o fi dus și dumnealui? O fi ceva stricat pe acolo?

Nici un om de afaceri, vreun manager al vreunei firme serioase. Nimic. La ce bun să ducem antreprenorii în bogata țară arabă? Ajung politicienii. Barbu de la Agricultură care, uneori, nu știe pe ce lume trăiește, și alții tari în teorii. Mă mir că nu au fost și ministrele de la Justiție și Cultură, să știm o treabă!

A spus Marcel Ciolacu că vrea să atragă în România investiții de peste 15 miliarde de euro. Când? Cum? Se vor înghesui în România șeicii din Qatar să deschidă la afaceri? Până acum arabii nu au fost interesați decât de ovinele de pe la noi și de cumpărarea de terenuri mănoase. Mii de hectare! Atât.

Poate premierul Marcel Ciolacu are mână mai bună. Cine știe! Se întâmplă atâtea minuni în vremurile astea… De la zi la zi.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

Rutina planetară…

Publicat

pe

Se mișcă lumea. Rău de tot. Și, totuși, este atâta nepăsare în jur. O acalmie prevestitoare de furtuni. Ceva ce parcă nu definește construcția umană. Suntem cu toții plafonați. Privim spre viitorul incert, așteptând sigur un eveniment groaznic. Dar nu facem nimic. Este ca o proorocire divină. Ne supunem în tăcere. Ne amăgim sedați de disperare și pseudotihnă.

În Orientul Apropiat, lucrurile se agită. Americanii își retrag diplomații din Israel. Iranul, din ce în ce mai nervos, pare că deschide trapele silozurilor cu rachete. China rânjește din ce în ce mai cald la Taiwan. În Mediterană, francezii își duc mândria, cel mai tare portavion. O avea vreo legătură cu dorința lui Macron? În Ucraina, dronele și rachetele rusești cad continuu, precum ploile. Războiul s-a așezat la masa obișnuinței. Fiecare este pregătit să-și primească rația de moarte.

Spun unii că rușii se pregătesc ca, la toamnă, să ia din nou în vizor Kievul. Iar un convoi? Demonstrațiile de forță trebuie să fie vizibile și crâncene.

Gripa aviară, cel puțin la nivel informațional, devine periculoasă. Privim spre găină, ca spre o posibilă bombă. Se pregătește o altă pandemie. Cineva pare să se ocupe de treaba asta. Este în precampanie acum.

Primăvara este deja vară, iar la vară nu știm ce mai avem. Trăim într-un ciudat imprevizibil. Gândim pentru azi, iar pentru mâine șovăim. Ni se epuizează răbdarea.

La noi se face politică. Pe toate șanțurile. În fânețe și grădini. Ritm intensiv. Mașinal. Candidați, de serie. Adică, nu spun mare lucru. Bibelouri prinse în niște bule. Mesajele de campanie sunt din ce în ce mai scurte. Reduse la un cuvânt, două, maxim trei. Contează ce rămâne pe retină, nu ce se spune. Nu mai este timp nici să promiți, nici să te amăgești că se întâmplă. Probabil, în anii care vin, o să vedem doar poze și un pic de gestică sculpturală. Uitați-vă la mâini! Au început să spună mai mult decât buzele și ochii. Atenție la degete! De multe ori, conțin mesaje mai tari decât șapte poezii electorale. Ne desconsideră discret…

Ne întoarcem la lumea mare. Ați văzut pe undeva vreun miting în favoarea păcii? Paris, Londra, Bruxelles? Doar tractoare și bălegar. Se mai cere pe undeva, așa, în piețele publice, dreptul la viață, la liniște, la tihnă mondială, la viitor pentru copii? Nu. Omenirea trăiește dur. Se pliază la destin. Părem obosiți cu toții…

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite