Connect with us

OPINII

Necunoscute sunt căile lumii…

Publicat

pe

Se simte că ne apropiem de declanșarea campaniilor electorale 2024. S-au înmulțit sondajele. Fiecare cu statistica sa. Plătești și obți ceea ce vrei. Induci cu cifrele în public impresia că tu ești cel mai bun, cel mai frumos, cel mai cel. Îți confecționezi afișe.

Avem sondaje pentru candidații la președinție sprijiniți de un partid, două, trei și pentru independenți. Nu îi mai punem la socoteală pe cei care nici măcar nu au ieșit pe piață ca speculație. Poporul, în anumite procente și în funcția de casa de sondaj, îl vrea la conducere fie pe Ciucă, pe Ciolacu, Simion, Șoșoacă, mai este și Geoană… Se mai vorbește despre Laura Codruța Kovesi, despre Maia Sandu.

A intrat pe valul sondajelor și ideea de candidat independent. Unii dau cu rezultate bune participarea unui independent pentru funcția supremă în stat. Probabil, pe undeva, s-a luat în calcul și această variantă.

Se testează terenul ceva de speriat. Poporul, deocamdată, nu pare a se lăsa antrenat în jocurile politice. Mai este timp. Prin partide se vede treaba că nu sunt decizii clare cu privire la candidați, la jocurile… foamei de voturi.

Reprezentanții coaliției aflate la putere vorbesc de comasarea alegerilor locale cu cele europarlamentare. Calcul bun. Se pasează o parte din responsabilitățile euro pe cârca primarilor și președinților de consilii județene.

Se vorbește chiar și de continuarea alternanței la putere. Adică, Marcel Ciolacu – un mandat președinte, iar Ciucă – unul de premier. Și nu este totul! Surprize vor mai apărea. Deocamdată, se lansează pe piața informației anumite idei pentru a se urmări reacția cetățeanului, dar mai ales pentru a se vedea cum privește activul posibilele variante de lucru. Studiu de laborator.

Pe la UE este agitație. Celor care conduc acum destinele Europei, cu un soi de moderație și aplecare pe problemele Ucrainei, le este frică de curentul de dreapta care prinde forță. Probabil se caută toate formele legale și ușor pe lângă pentru a opri ascensiunea formațiunilor considerate de extremă dreapta. Treaba este încurcată, mai ales acum când, în Vest, protestele fermierilor au luat amploare și nu este rost să se stingă cu una cu două. Nu mai sunt acceptate de fermieri, de transportatori, nici favorurile acordate Ucrainei. Zic cu toții: ajunge!

Evident, când lucrurile se complică, se lucrează rapid la fabricarea unor calmante de tipul cu mai răul înfrângi răul. Așa că se vorbește tot mai mult de escaladarea războiului din Ucraina, de cuprinderea întregului spațiu european în această confruntare cu Rusia. Și nu o spun oamenii simpli, ci ditamai generalii, conducători de Armate, strategi, analiști de marcă. Tocmai când fermierii francezi au intrat cu tractoarele în Paris se răspândesc informațiile că ar trebui să ne pregătim de război cu Rusia. Suntem atenționați la ore de maximă audiență că, dacă Ucraina pierde războiul, rușii nu se vor opri și vor ataca alte state. Așa că, fermieri și transportatori, după ce ați receptat aceste informații grele, opriți protestele și mergeți acasă! Ceea ce vi se întâmplă nu este mai rău decât ceea ce ar putea urma.

Într-un cuvânt, democrația a intrat într-o fază în care nu își mai găsește rostul pe lumea asta. Va trebui să se ascundă stingheră într-un colț și să privească în tăcere la ceea ce se hotărăște prin cancelariile lumii unde ea, săraca democrație, are rol de bibelou de birou. Cu cât sistemele sunt mai puternice, mai consolidate, cu atât democrația devine doar element de decor. Mă mir că în actualele conjuncturi socio-politice, cu atâtea legi, ordonanțe, ordine, hotărâri, directive, mai avem alegeri. Ele au rămas singura gustare a democrației și din această porție primește, săraca, doar cât hotărăsc unii să-i dea. În ritmul actual, nu o să mai fie sătulă niciodată. Va fi din ce în ce mai plăpândă și palidă…

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult
Reclamă
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Rutina planetară…

Publicat

pe

Se mișcă lumea. Rău de tot. Și, totuși, este atâta nepăsare în jur. O acalmie prevestitoare de furtuni. Ceva ce parcă nu definește construcția umană. Suntem cu toții plafonați. Privim spre viitorul incert, așteptând sigur un eveniment groaznic. Dar nu facem nimic. Este ca o proorocire divină. Ne supunem în tăcere. Ne amăgim sedați de disperare și pseudotihnă.

În Orientul Apropiat, lucrurile se agită. Americanii își retrag diplomații din Israel. Iranul, din ce în ce mai nervos, pare că deschide trapele silozurilor cu rachete. China rânjește din ce în ce mai cald la Taiwan. În Mediterană, francezii își duc mândria, cel mai tare portavion. O avea vreo legătură cu dorința lui Macron? În Ucraina, dronele și rachetele rusești cad continuu, precum ploile. Războiul s-a așezat la masa obișnuinței. Fiecare este pregătit să-și primească rația de moarte.

Spun unii că rușii se pregătesc ca, la toamnă, să ia din nou în vizor Kievul. Iar un convoi? Demonstrațiile de forță trebuie să fie vizibile și crâncene.

Gripa aviară, cel puțin la nivel informațional, devine periculoasă. Privim spre găină, ca spre o posibilă bombă. Se pregătește o altă pandemie. Cineva pare să se ocupe de treaba asta. Este în precampanie acum.

Primăvara este deja vară, iar la vară nu știm ce mai avem. Trăim într-un ciudat imprevizibil. Gândim pentru azi, iar pentru mâine șovăim. Ni se epuizează răbdarea.

La noi se face politică. Pe toate șanțurile. În fânețe și grădini. Ritm intensiv. Mașinal. Candidați, de serie. Adică, nu spun mare lucru. Bibelouri prinse în niște bule. Mesajele de campanie sunt din ce în ce mai scurte. Reduse la un cuvânt, două, maxim trei. Contează ce rămâne pe retină, nu ce se spune. Nu mai este timp nici să promiți, nici să te amăgești că se întâmplă. Probabil, în anii care vin, o să vedem doar poze și un pic de gestică sculpturală. Uitați-vă la mâini! Au început să spună mai mult decât buzele și ochii. Atenție la degete! De multe ori, conțin mesaje mai tari decât șapte poezii electorale. Ne desconsideră discret…

Ne întoarcem la lumea mare. Ați văzut pe undeva vreun miting în favoarea păcii? Paris, Londra, Bruxelles? Doar tractoare și bălegar. Se mai cere pe undeva, așa, în piețele publice, dreptul la viață, la liniște, la tihnă mondială, la viitor pentru copii? Nu. Omenirea trăiește dur. Se pliază la destin. Părem obosiți cu toții…

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

Identitatea politică, o poveste din UE…

Publicat

pe

În România nu mai există politică, s-au înfiripat doar conceptele de închinare, de supunere, de respectare a unor ordine de la centru. Cei care ne conduc, și nu prea mai putem spune vremelnic, nu mai creează idei, opinii… Proiecte mărețe, nici atât! Doar se așteaptă. Administrativ. Ordine. Decrete. Hotărâri. Lupta politică este simulată. Chestii de suprafață. Ceea ce odată era considerat rău acum reprezintă un bine suprem. O cale pavată cu bune intenții. Un sens unic.

Țara este guvernată de coaliție. Și va mai fi. Unitatea dintre două doctrine total diferite creează un suc dulce, dar otrăvitor. O combinație ce hrănește doar orgoliile și ambiția. Pune democrația în laț și stimulează intens pupilele gustative ale puterii. În situația de amestec incert, politicianul își pierde identitatea. Nu are ce să îți mai spună. Discursul său pare banal, nesincer. Nu mai poate susține un plan, un proiect, un concept. Se abține. Tace. Construcția trebuie protejată. Și nu o poți face decât ignorând realitatea. Susținând cu tărie ceea ce nu pare corect.

Dramul de opoziție care mai există este aur curat în perioadele de dezmăț majoritar. Menține pseudo-exercițiul democratic, ajută la eliminarea toxinelor adunate în organismul politic viciat de confuzii doctrinare și interes.

Ce ar mai urma rău, da bun? O fuziune între PSD și PNL. Apariția monstrului numit Partidul Social Liberal. Conturul unei asemenea construcții năuce s-a dat. Comasarea alegerilor. Liste comune la europarlamentare. Posibil, continuarea metodei la parlamentare și prezidențiale. Scoaterea din jocul politic a celor care nu se supun noii ordini. Aici nu vor fi mari probleme. Deocamdată, dorința de a te menține pe poziție, pe funcție, este mai intensă decât lupta pentru identitate politică. Și chiar dacă nu ar fi așa, cine are curajul să iasă din rând?

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite