Connect with us

OPINII

Se rupe… nu se rupe coaliția?

Publicat

pe

Situația socio-economică din România se complică de la o zi la alta. Politica, la fel. Vezi cum funcționează coaliția de la putere! Sunt fierberi mari acolo. Comasăm alegerile locale cu europarlamentarele sau nu? Cine câștigă din treaba asta? PSD, nu. PNL, puțin. Restul de partide, pe fondul comasării, se strecoară acolo, în urnă. Și rămân. Înfundă canaua celor care vor fi la putere. Le fac viața amară celor care vor mai încropi o alianță sau, cel mai probabil, pun și ei condiții contra vot. Cer ceva funcții, poziții, schimbă barca. Se practică. Vezi partidul lui Dan Diaconescu și micul ALDE. Cum s-au afluit membri acestor formațiuni de studio TV prin cuiburi mai călduțe… Au dat votul, au pus picătura lor, urma de udătură, pentru a umple paharul majorității și au fost răsplătiți. Le-a mers bine. O vreme.

Cam așa funcționează politica în România. Este vorba doar despre privilegii. Restul înseamnă inerție. Așa trăim noi. Ăștia mulți și proști. Așa se dezvoltă țara. Deloc! Vi se pare că în această perioadă preelectorală îi mai interesează pe politicieni de țară? Se zvârcolesc noaptea căutând soluții de mai bine pentru popor? De unde! Altele sunt prioritățile. Este vremea când se coc discursurile. Demagogia începe să curgă șiroaie. Este neagră și pute a minciună.

Ne afundăm din nou piciorele în mocirla creată de promisiuni, speranțe și deziluzii. Or mai avea curajul să apară cu platforme program amăgitoare, cu biblii false? Trec peste micuța barieră a bunului simț? O sar? Ca peste un pârleaz la tinerețe! Altfel nu ar mai funcționa ca lumea politica asta de doi bani. Acum ni se servește o porție de așa zisă neînțelegere dintre PSD și PNL. Se aruncă în eter ideea că se destramă coaliția. Că liberalii, dezamăgiți, cu orgoliul bulit, ar cauta să se apropie de frații vitregi adunați și ei într-un mic pol. Cred că sunt povești. Basme. Social-democrații și liberalii abia au învățat cum pot conviețui, cum o duci bine la putere fără să știe stânga ce face dreapta. Să ignori normalitatea în numele binelui comun…

Dacă nu se mai face comasarea, altele sunt cauzele. Au înțeles ei că măsura asta are efect de bumerang. Vezi discursurile celor doi lideri supremi. Parcă ar interpreta niște roluri dintr-o piesă proastă. Vedem mâine, poimâine. Hopa Mitică nu se poate balansa, nesigur, prea mult timp…

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult
Reclamă
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Rutina planetară…

Publicat

pe

Se mișcă lumea. Rău de tot. Și, totuși, este atâta nepăsare în jur. O acalmie prevestitoare de furtuni. Ceva ce parcă nu definește construcția umană. Suntem cu toții plafonați. Privim spre viitorul incert, așteptând sigur un eveniment groaznic. Dar nu facem nimic. Este ca o proorocire divină. Ne supunem în tăcere. Ne amăgim sedați de disperare și pseudotihnă.

În Orientul Apropiat, lucrurile se agită. Americanii își retrag diplomații din Israel. Iranul, din ce în ce mai nervos, pare că deschide trapele silozurilor cu rachete. China rânjește din ce în ce mai cald la Taiwan. În Mediterană, francezii își duc mândria, cel mai tare portavion. O avea vreo legătură cu dorința lui Macron? În Ucraina, dronele și rachetele rusești cad continuu, precum ploile. Războiul s-a așezat la masa obișnuinței. Fiecare este pregătit să-și primească rația de moarte.

Spun unii că rușii se pregătesc ca, la toamnă, să ia din nou în vizor Kievul. Iar un convoi? Demonstrațiile de forță trebuie să fie vizibile și crâncene.

Gripa aviară, cel puțin la nivel informațional, devine periculoasă. Privim spre găină, ca spre o posibilă bombă. Se pregătește o altă pandemie. Cineva pare să se ocupe de treaba asta. Este în precampanie acum.

Primăvara este deja vară, iar la vară nu știm ce mai avem. Trăim într-un ciudat imprevizibil. Gândim pentru azi, iar pentru mâine șovăim. Ni se epuizează răbdarea.

La noi se face politică. Pe toate șanțurile. În fânețe și grădini. Ritm intensiv. Mașinal. Candidați, de serie. Adică, nu spun mare lucru. Bibelouri prinse în niște bule. Mesajele de campanie sunt din ce în ce mai scurte. Reduse la un cuvânt, două, maxim trei. Contează ce rămâne pe retină, nu ce se spune. Nu mai este timp nici să promiți, nici să te amăgești că se întâmplă. Probabil, în anii care vin, o să vedem doar poze și un pic de gestică sculpturală. Uitați-vă la mâini! Au început să spună mai mult decât buzele și ochii. Atenție la degete! De multe ori, conțin mesaje mai tari decât șapte poezii electorale. Ne desconsideră discret…

Ne întoarcem la lumea mare. Ați văzut pe undeva vreun miting în favoarea păcii? Paris, Londra, Bruxelles? Doar tractoare și bălegar. Se mai cere pe undeva, așa, în piețele publice, dreptul la viață, la liniște, la tihnă mondială, la viitor pentru copii? Nu. Omenirea trăiește dur. Se pliază la destin. Părem obosiți cu toții…

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

Identitatea politică, o poveste din UE…

Publicat

pe

În România nu mai există politică, s-au înfiripat doar conceptele de închinare, de supunere, de respectare a unor ordine de la centru. Cei care ne conduc, și nu prea mai putem spune vremelnic, nu mai creează idei, opinii… Proiecte mărețe, nici atât! Doar se așteaptă. Administrativ. Ordine. Decrete. Hotărâri. Lupta politică este simulată. Chestii de suprafață. Ceea ce odată era considerat rău acum reprezintă un bine suprem. O cale pavată cu bune intenții. Un sens unic.

Țara este guvernată de coaliție. Și va mai fi. Unitatea dintre două doctrine total diferite creează un suc dulce, dar otrăvitor. O combinație ce hrănește doar orgoliile și ambiția. Pune democrația în laț și stimulează intens pupilele gustative ale puterii. În situația de amestec incert, politicianul își pierde identitatea. Nu are ce să îți mai spună. Discursul său pare banal, nesincer. Nu mai poate susține un plan, un proiect, un concept. Se abține. Tace. Construcția trebuie protejată. Și nu o poți face decât ignorând realitatea. Susținând cu tărie ceea ce nu pare corect.

Dramul de opoziție care mai există este aur curat în perioadele de dezmăț majoritar. Menține pseudo-exercițiul democratic, ajută la eliminarea toxinelor adunate în organismul politic viciat de confuzii doctrinare și interes.

Ce ar mai urma rău, da bun? O fuziune între PSD și PNL. Apariția monstrului numit Partidul Social Liberal. Conturul unei asemenea construcții năuce s-a dat. Comasarea alegerilor. Liste comune la europarlamentare. Posibil, continuarea metodei la parlamentare și prezidențiale. Scoaterea din jocul politic a celor care nu se supun noii ordini. Aici nu vor fi mari probleme. Deocamdată, dorința de a te menține pe poziție, pe funcție, este mai intensă decât lupta pentru identitate politică. Și chiar dacă nu ar fi așa, cine are curajul să iasă din rând?

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite