Connect with us

OPINII

Spitalul Universitar, pepinieră de primari generali?

Publicat

pe

Am rămas perplex când am aflat că a fost desemnat de șefia coaliției PSD-PNL drept candidat pentru funcția de primar general al Capitalei managerul Spitalului Universitar de Urgență, medicul Cătălin Cîrstoiu. Eu unul voiam un politician. Unul cu ștaif și asumare, care să nu fie blindat în conturi în lei și euro, cu bijuterii de sute de mii. Cu case de 450 mp și alte apartamente, anexe ale prosperității.

Știu, știu, mai zice românul pierdut în iluzii: „Lasă, maică, să punem pe funcție unul cu bani, sătul, că ăsta nu mai fură, are de toate. Dacă aducem unul sărac, ăla sigur vrea să se îngrașe și băga mâna…”. Ce să mai zici? Chestia a funcționat!

Sunt adeptul unui candidat care să aibă intențiile sale de bine în sânge, nu să îi fie inoculate acum, cu pompa din dotare. Că se simte. Nu contest calitățile manageriale ale medicului Cîrstoiu, dar spitalul este una, conducerea unei metropole alta. Cu pacientul vorbești într-un fel, cu cetățeanul lovit de problemele existențiale, altfel.

Asta e! Nu a fost să fie. După lovitura cu primul candidat pe lista de europarlamentare, Ramona Chiriac, o ilustră funcționară anonimă, se vine acum la Primăria Capitalei cu doctorul Cîrstoiu. Ideea aici nu este musai de competență administrativă, de rezultate notabile în câmpul muncii, ci de adunat voturi. Totul este un calcul. Binele promis este relativ spre iluzoriu.

Am văzut că a fost potolită și doamna Firea. După ce s-au făcut valuri peste valuri, dovedite a fi create într-un lighean cu apă, aflăm că Gabriela Firea va coordona campania electorală a doctorului Cîrstoiu alături de liberalul, la fel perdant la candidatură, tânărul Sebastian Burduja. Mai mult, am regăsit-o pe Gabriela Firea pe lista de europarlamentare, pe un loc eligibil. Adică, lucrurile s-au rezolvat. Așa este în politică! Ca o joacă de copii. Plânge micuțul după o jucărie pe care o vede la prieten, îi promiți că îi cumperi una mai tare… Și o faci, că altfel nu se oprește din țipăt. Își cunoște bine interesul bebelul.

Mă întreb de unde apetența asta a medicilor pentru funcțiile politico-administrative? Și-au tocit creierii și coatele prin facultăți, laboratoare, clinici și spitale pentru a se dedica salvării de vieți și, hodoronc-tronc, nimeresc în politică. Ar fi fost mai bine dacă exista o lege ca la militari și polițiști. Să nu facă politică!

A mai fost la Primăria Capitalei un medic. Sorin Oprescu. Și el tot manager de spital. Culmea, tot la Spitalul Universitar București! Acum este prin Grecia. Un fel de exil. Ușor fugărit de autorități pentru săvârșirea unor fapte penale…

Se vede treaba că Spitalul Universitar a devenit pepinieră de primari generali ai Capitalei! Unde sunteți voi, politicieni ai României?

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult
Reclamă
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Vorbe sincere de după Paște…

Publicat

pe

Au trecut și Sfintele Sărbători de Paște. Cum trec toate, cum ne trecem noi. Rămânem, unii, o vreme, cu gândul proaspăt al credinței și al victoriei vieții asupra morții. Un fel de speranță care se subțiază pe măsură ce ne afundăm în canalele existențiale. Alții rămân cu sechele, după consumul necontrolat de mâncare și băutură. Că așa se petrece de Paște! Între câteva ritualuri bisericești, sub deviza „așa e bine”, și dezmățul bahic și culinar. Partea spirituală a fost scoasă cu totul din tomul Sărbătorii de Înviere.

Ne amintim de Dumnezeu, de Mântuitorul Iisus Hristos, doar atunci când ne lovește necazul. Schițăm atunci un fel de rugă semipură. În rest, ne amăgim. Folosim totul ca pe un afiș de spectacol. Sărbătorile sunt prilej de petrecere, de îmbuibare, de a-ți arata ostentativ roadele muncii silnice și oarbe pentru a face avere. Unii își deschid casele, nu neapărat pentru oaspeți, cu gândul și inima curate, ci pentru a arăta, arogant, celor care îi vizitează, cât au adunat ei, cât au putut să construiască. Lumânarea arde într-o odaie veche, mai în fund, să nu afume pereții tapetați cu bani grei, făcuți stând cu anii prin străinătățuri.

E liniște azi. Mâine, nu. Începe campania electorală. Blândețea va fi risipită de politicienii care își scot tunurile de sub masa plină cu ouă roșii, vin și cozonac… Lozincile sunt pregătite. Discursurile au pe ele pete de grăsime de la carnea de miel, iar flayer-le au aromele mărilor îndepărtate, pe unde și-au făcut vacanțele aleșii, în numele Paștelui, în ideea de a reveni cu bateriile încărcate pentru jocul electoral care tocmai se va încinge.

Au trecut Sfintele Sărbători de Paște. Suntem aceiași. Parcă mai schimbați un pic. Cumpărăm mai multă haleală. Mai rotunzi. Ne rugăm mai puțin. Ne amintim de Dumnezeu doar într-o doară. Ciudat! Tocmai acum când răul a prins planeta ca într-o menghină și nu este rost să îi mai dea drumul…

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

Care libertate a presei?

Publicat

pe

Astăzi, 3 mai, este ziua libertății presei. Mai știți? Vă mai aduceți aminte? Care presă? Acum, în noianul de răgălii online numite pagini, publicații, așa-zise podcasturi cu ifose de televiziuni online, cu ciurdă de influenceri plătiți la negru de politicieni cu interese, cu orgoliu sau dintre cei care vor să facă mișto chiar de colegii de partid, de prieteni, cu bezmetici care calomniază, insultă și hărțuiesc tot ce nu concordă cu gândirea lor ușor spre patologic, mai putem vorbi despre presă?

Când coțofeni și coțofene, vorba maestrului Cristoiu, se adună pe un ram, creazându-se spuma jurnalismului și cântă ode la comandă, pun întrebări năroade, comandate prin SMS, și publică aceleași partituri sub culori diferite, vorbim despre presă?

Când jurnalistul nu mai este angrenat în investigații și nu mai scrie anchete, fiindcă vrea să supraviețuiască, vorbim despre presă? Când așa-zisul ziarist lansează atacuri la adresa unora doar în campanii electorale, bazându-se doar pe zvonuri și minciuni, mai vorbim despre presă?

Ce este aia libertate a presei în epoca în care instituțiile statului nu mai dau doi bani pe acest concept, preferând să trimită, mașinal, conform legii, comunicate anoste și reci, iar alții nu îi mai înșir aici, nici nu mai bagă în seamă media, situându-se deasupra muritorului de rând?

Care presă? Aceea care abia reușește să încropească un minim pe economie din urări, felicitări, interviuri și reportaje cu dedicație, articolul vânzându-se ca o banală marfă?

Libertatea presei nu a murit, dar se târâie bolnavă, slugarnic, jos, printre cei nebăgați în seamă. Cine a adus-o aici? Ghici? Atunci când mai îmbobocește un pic, cu vervă, talent și dăruire față de adevăr, față de societate, se găsește un bocanc să o strivească. Fiindcă bocancii care nu agreează presa și libertatea ei, din păcate, s-au înmulțit.

Totuși, trăiască libertatea presei, acolo, pe unde o mai fi, ascunsă, în suflet și în conștiințe!

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite