Analiza deloc discretă, dar completă și pertinentă a deputatului PSD Ionuț Vulpescu este despre ce se întâmplă astăzi și despre ce ne așteaptă mâine. Fostul ministru al Culturii, că de altfel mulți social-democrați, nu poate înțelege cum cel mai mare partid din România, care a contribuit decisiv la alinierea României la valorile europene, la aderarea în NATO și care, indiferent ce s-ar spune, a dezvoltat din punct de vedere socio-economic țara, a căzut într-un asemenea con de umbră. Într-o zonă a dezinteresului. Așa cum bine a spus Ionuț Vulpescu, PSD a pierdut bătălia ideilor. Dar, semnalul pe care îl trage parlamentarul social-democrat în acest comentariu lucid nu este musai despre PSD sau despre cei care s-au așezat cu fundul pe el înnăbușindu-l, ci despre ziua de duminică, atunci când românii trebuie să își decidă viitorul și locul pe care îl merită în lume, în Europa.

„Mă voi duce la vot duminică. Ca de fiecare dată din 1996 încoace, de când am acest drept. Toată politica pe care o faci se rezumă la o ștampilă pe un buletin de vot. Restul e comentariu. Politica e mai ales despre risc. Nu poți aștepta mereu confortabil rezultatul final de pe tabelă și apoi să îți declari ingenuu admirația față de câștigător, eventual susurând în urechile competente că ai anticipat rezultatul și ai muncit în vis pentru el.

Vrând mereu să obțină puterea, PSD și-a pierdut busola. Guvernarea prelungită i-a tocit caracterul. Bulimia puterii a înlocuit ideologia. S-a dus dupa voturi iluzorii, făcând cu ochii dreptei și a uitat cine e: partidul Revoluției, al integrării europene, al aderării la NATO și al dezvoltării României. E un paradox mare cât procentele fricii că partidul care a dus România în Uniunea Europeană e somat acum să își clameze europenitatea. Și să o probeze la urne. N-a mai fost foarte evidentă contribuția majoră a PSD la procesul integrării pentru că ultimele garnituri de lideri au șters cu buretele consultanților numele liderilor istorici. Iar în absența numelor apar abstracțiunile. Și, la urma urmei, toți suntem mai mult sau mai puțini europeni și asta o știm încă de la Caragiale. PSD a pierdut, în primul rând, bătălia ideilor. Și de aici trebuie să plece reconstrucția. Dar despre asta voi mai vorbi, în perioada următoare.

Am fost ieri la Bruxelles. Am vorbit în Parlamentul European despre cei 75 de ani care au trecut de la declarația lui Robert Schuman, considerată actul fondator al Uniunii Europene. Ministrul francez de externe vorbea atunci despre administrarea comună a cărbunilor și a oțelului, pentru că “pacea mondială nu poate fi asigurată fără a face eforturi creatoare proporţionale cu pericolele care o ameninţă.” Trei minute a fost discursul lui Schuman. Mai puțin decât durează să fierbi un ou sau să faci o cafea. Despre pericole și amenințări este vorba și duminică.

Am intrat în Partidul Social Democrat în aceeași zi în care se reînscria în partid, după ultimul mandat la Cotroceni, fondatorul său, singurul candidat al PSD care a câștigat alegerile prezidențiale după Revoluție. De trei ori. Unul singur în 35 de ani. Era la vechiul sediu al PSD Sector 1 din Piața Amzei, lângă blocul în care a locuit Nichita Stănescu. Roșu vertical.

Am fost crescut în spiritul libertății, al valorilor, spiritele mari care m-au format m-au învățat importanța nuanțelor și a spiritului critic. Răul însă nu are nuanțe. Nu sunt în conducerea PSD și votul de duminică e strict o expresie a conștiinței mele. Știu și cum e cu aplauzele și cu injuriile. Știu că spiritul românesc e o bătaie de vânt între odă și pamflet. Și știu și de la Camil, că, odată cu conștiința, sângerează luciditatea și poți lua pulsul unei drame.

Duminică nu este însă despre stânga și despre dreapta, deși de luni încolo va trebui să fie. Inegalitățile nu au dispărut în România și discuția cea mai serioasă este aceea despre un nou contract social. Nu este nici măcar o bătălie între progresiști și conservatori. Este un meci între a rămâne într-o lume în care ne-am bătut ca să fim, care ne oferă garanții de securitate și oportunități de dezvoltare economică sau a plonja într-un teritoriu al improvizației, al aventurii și al confruntării ca normalitate. România nu poate deveni un prilej de anecdotă europeană. Și mai e ceva: e despre rațiune și raționalitate în spațiul public.

PSD e în cel mai critic moment al său din istorie. Sunt însă convins că de Big Sunday, dincolo de ce cred despre el, mulți membri, lideri și simpatizanți ai Partidului Social Democrat vor vota cu primarul Capitalei. Pentru că altfel e un risc Capital pentru democrația românească. Chiar dacă, în situația în care va câștiga George Simion, vina va fi exclusiv a PSD, iar dacă va triumfa Nicușor Dan succesul va fi atribuit independenților fără frontiere care nu mai suportă vechile partide, dar n-au reușit încă să le creeze pe cele noi, mai inocente ca rețelele sociale… Dubla măsură românească pare a fi singura care nu obosește, printre atâtea patimi, lozinci și mai ales manipulări.

Identitatea noastră europeană nu este negociabilă. Fără iluzii, fără encomiasme, fără îndrăgostiri care se termină mereu rău, pentru că politica nu este despre pasiuni și instincte. România e mai polarizată ca niciodată. Iar cineva va trebui să strângă cioburile acestui maniheism din care trebuie să ieșim într-o bună zi.

Doar stânga poate lupta cu fascismul. Și mai ales doar ea poate câștiga. Să nu uităm duminică, în cabina de vot, că Bucureștiul e orașul care a dat marii literaturi a lumii două animale: Gorila și Rinocerii. Istoria ne obligă să apărăm democrația. Democrația e în acțiune în fiecare zi”, a scris deputatul Ionuț Vulpescu pe pagina sa de Facebook.

Urmărește Incomod Media și pe Google News