OPINII
Doar credința păstrată în suflet rămâne a noastră!
În Evul Mediu, când se sfințeau catedrale, mojicii, plebea, sărăntocii sau, na, oamenii de rând, stăteau înghesuiți, afară, pe caldarâm, păziți de sulițași, și se închinau cu ochii spre cer, biciuiți de vânt și încercați de foame. În bisericile somptuoase intrau doar marchizii, conții și viconții, coloneii și generalii, toți unul și unul. Acum, în democrație, se întâmplă cam la fel, diferă doar rangurile, updatate de istorie, adică președinți, miniștri, secretari și subsecretari de stat, consilieri guvernamentali, parlamentari, directori, primari, dar și aceștia aleși pe sprânceană, după… descurcăreală. Orânduirile se schimbă doar în ceea ce privește civilizația, modernitatea, valurile timpului, în rest, metehnele, comportamentele sunt la fel. Ce ați fi vrut? Ca la sfințirea Catedralei Mântuirii Neamului politicienii de rang înalt să rămână afară, discreți, blajini, contopiți cu poporul, iar locurile lor, rezervate lângă altar, să fie cedate bătrânelor credincioase venite din străfundul Moldovei, coborâte din vreun cătun aflat în vârf de munte, cu gândul de a ajunge la un eveniment așa de măreț care se întâmplă o dată în viața unui om? Nu se putea. Astea sunt regulile umane, ce țin de mărire și preamărire, orgolii, ambiții, ignoranță, căci, altfel, în fața lui Dumnezeu, suntem cu toții egali, fie că stăm în jilțuri, la căldurică, fie în colbul străzii sau în bătaia rece a vântului. Se zice…
Sincer, m-am bucurat că s-a clădit și la noi un așezământ al credinței solid, trainic, măreț, care să rivalizeze cu catedralele Occidentului pe care le admirăm când plecăm prin city break-uri și care să dăinuie peste veacuri, dar m-am întristat când am văzut că la slujba de sfințire a picturii din această grandioasă Catedrală a Mântuirii Neamului au avut locuri rezervate, în interiorul bisericii, doar cei care ne conduc, din păcate, spre niciunde, lamentabil, dezastruos. Poate că era mai bine dacă sfântul lăcaș nu s-ar fi umplut doar cu ei. Nu au câștigat, cred eu, decât, dispreț și neîncredere. Au mai pus, acolo, câteva procente de lehamite… Au intrat, cu invitație specială, inclusiv urlătorii neomarxiști, care, cu ani în urmă, umpluseră rețelele de socializare cu texte și mesaje împotriva demersului de construire a Catedralei Mântuirii Neamului, că, ce, ne trebuie așa ceva. Că avem nevoie de spitale, nu de catedrale! Și acum, culmea, erau proțăpiți în frunte, aproape de altar, iar românul simplu care se lupta cu ei și îi combătea în numele credinței ortodoxe și al lui Dumnezeu, erau pe afară, pe lângă garduri. O fi drept?
Mi-ar fi plăcut să văd un ministru care să intre în catedrală ținând de după braț o bătrânică sau un moșuleț simplu, curați, veniți de departe, de acolo unde dospește și se coace credința, dar nu a fost să fie. Catedrala a fost plină de vedete, de invitați speciali, de politruci. Bine a zis, într-un comentariu, omul de televiziune, Dan Negru, că la sfințirea Catedralei Mântuirii Neamului poate că nici Iisus Hristos n-ar fi prins o invitație, printre atâtea VIP-uri…
România se află într-un blocaj politic fără de precedent. De ce? Fiindcă de la an la an, din 1990 încoace, am observat că reprezentanții clasei politice sunt din ce în ce mai slabi, fără discurs, fără esența aceea de patriotism, mai neinteresați de dezvoltarea socio-economică a țării. Au transformat o profesiune de credință, de har, de curaj, într-o banală meserie de făcut bani și de stat la adăpost!
Se vede de la o poștă că, în cei peste 35 de ani scurși de la revoluție, s-a dezvoltat minunat sistemul interesului de grup. Politicienii și acoliții, patroni de firme, o parte importantă a bugetarilor, spuma de prin ministere, agenții, companii și alte componente ale structurilor de forță, au dus-o și o duc bine. Nu au mai avut parte de convulsii sociale, mișcări de stradă, proteste și alte manifestări publice ce țin de domeniul democrației și libertății. La ce mai folosesc? Ne adunăm cu ora, scandăm și suflăm în vuvuzele și apoi plecăm acasă, că ni se face foame. Problemele rămân la fel. Nerezolvate.
Românii de rând, noroc cu aderarea la Uniunea Europeană, s-au răspândit pe Bătrânul Continent in căutarea unui trai mai bun. Unii au rămas prin Occidentul prosper, alții au trudit, au strâns ban pe ban să revină acasă pentru a-și turna în ogrăzi căsoaie, embleme ale scăpării de sărăcia materială, căci restul nu îi interesează. Cum merge țara? Cine ne sunt conducătorii? Sunt bune sau nu deciziile pe care le iau? Nu contează. „Să mai meargă afară o vreme”, îți zice românul pribeag. „Mai am de făcut un gard, o magazie și, gata, poate să se termine tot!”. La atât se oprește libertatea și democrația. Și, la umbra acestei stări, politicienii noștri, buni dar mai mult rău intenționați, reprezentanții sistemului nevăzut mereu cu mâna pe butoane, își fac de cap.
Cum este posibil să fim conduși în continuare de un guvern demis prin moțiune? Cum este posibil ca cele două mari partide care au dărâmat teoretic Guvernul Bolojan să nu își asume guvernarea din prima clipă, să iasă cu pieptul în față, să demonstreze că luptă pentru țara asta? Simulacre de politicieni. Vânduți, obișnuiți doar cu manevre de culise, cu semne, pixuri și creioane colorate, cu orgolii și ambiții, doar pentru a-și păstra jilțul, privilegiile.
Și ne-am pricopsit și cu un președinte de țară, unul din zona ONG. Ales pe criteriul „nu am avut încotro”. Fiindcă, așa suntem noi românii, nu riscăm. Preferăm apele line, fără să realizăm că sunt mai periculoase și mai adânci decât cele nărăvașe.
Acum ce facem? Așteptăm. Ce? Frământăm nedumerirea. Cel mult, înjurăm și comentăm spărgând semințe de floarea soarelui și aruncând cojile pe caldarâmul fierbinte al patriei. Oare, mai vine un mâine bun și pentru noi?
Ne îndreptăm din ce în ce mai sigur spre alegerile anticipate. Nici astăzi, la întâlnirea de la Cotroceni, nu s-a întâmplat mare brânză. Discuții. Posibile negocieri. Strângeri de mână pe fondul complezenței. Orgolii de politicieni și atât.
Criza merge mai departe, iar Bolojan și USR-iștii rămân în continuare la butoane, în ciuda câștigătorilor alegerilor parlamentare, perdanți de conjunctură, PSD și AUR. Este de noaptea minții! Numai în democrația noastră originară se poate întâmpla ca țara să fie condusă de ultimii clasați: PNL, USR și conservantul politic UDMR, aflat mereu lângă stupul cu miere.
Întâlnirea de la Cotroceni a avut, după umila mea părere, miros de aranjament meschin. Încă un fâs! Nicușor Dan, cu bagajul pregătit să plece la Paris, să sărbătorească Ziua Franței și iar cu o semipropunere de conjunctură, Alexandru Nazare, și cu încăpățânatele și de amețit poporul dorințe, PSD nu vrea să guverneze cu USR și PNL, USR și PNL nu vrea să împartă puterea cu PSD. Cu AUR nu vrea să se asocieze nimeni. UDMR prezent în tot și în toate. Minoritățile sunt în poza de grup. Ceva de vis!
Dragi politicieni, ăștia cu care, din păcate, ne-am pricopsit! Dacă aveți sânge în instalație, haideți, la anticipate! Este cel mai bun indicator al funcționării democrației în România! Simulacrele de negocieri și aranjamente de culise vă duc și mai mult în derizoriu, iar noi, poporul, avem impresia că ne desconsiderați!
Urmărește Incomod Media și pe Google News
ACTUALITATEacum 7 zilePatru alpiniști s-au prăbușit în Bucegi, după ce coarda de asigurare s-a rupt. VIDEO
- ACTUALITATEacum o săptămână
Primăria Titu: Anunț important pentru proprietarii de autovehicule
- ACTUALITATEacum 7 zile
Unul dintre alpiniștii prăbușiți în Bucegi a decedat. VIDEO
- Dâmboviţaacum 21 de ore
Bărbat de 44 de ani, lovit în plin pe trecere de pietoni în Sălcuța (Titu). VIDEO
- ACTUALITATEacum 22 de ore
Atenție! Modificări la Spitalul Județean de Urgență din Târgoviște, din 20 iulie 2026
- ACTUALITATEacum o săptămână
Primăria Dragodana a premiat-o pe absolventa care a obținut media 10 la Bacalaureat
- ACTUALITATEacum 4 zile
607 elevi, profesori și antrenori, premiați de Primăria Târgoviște la „Gala performanței în educație”
- ACTUALITATEacum o săptămână
13 iulie 2026: Începe admiterea la liceu. Repartizarea computerizată va avea loc pe 22 iulie 2026
