Connect with us

OPINII

Anul în care nu am câștigat nimic…

Publicat

pe

A trecut un an de la primul tur al alegerilor prezidențiale. Ăla care a fost anulat. Așa, intempestiv. Ejectat din organismul social, de parcă ar fi fost un bol otrăvitor ce ar fi schimbat ordinea, sistemul, cursul firesc al lucrurilor, evident ăla care trebuie. Nu eram în țară în acel moment. Bântuiam pe undeva prin Franța. Am votat și eu odată cu Diaspora. Îmi amintesc că toată lumea care intra în acea secție era entuziasmată, deschisă, vibrantă. Toți spuneau pe acolo, că, gata, vine schimbarea! România iese din acest joc perfid de domino în care este ținută de o clasă politică și de un sistem nevăzut, bine îmbârligați, prinși cu ventuzele de resurse, care nu vor în ruptul capului să cedeze puterea.

Surpriza a venit câteva ore mai târziu. Ciucă, Ciolacu, Geoană au fost măturați. Scoși din jocul electoral pe ușa din spate. A fost cea mai cumplită lovitură pe care au primit-o partidele abonate la schimbul de putere din 1990 încoace. Ne-am trezit pe prima scenă electorală a țării cu Elena Lasconi și Călin Georgescu. O premieră pentru România. Pentru unii, amară. O resuscitare violentă! O surpriză care a bulversat sistemul, a făcut să se cutremure baronii care tot stau prin Parlament și prin guverne, ca și cum ar fi eminențe indispensabile și în țara asta nu se mai găsește nimeni ca ei.

Apoi, așa, ca o boare de toamnă căzută spre a ne măguli conștiințele pline de vomă și a ne ancora în perplex, a venit decizia Curții Constituționale de a anula alegerile. Gata. Am zis. Democrația întoarce foaia. Aia unde ne așteaptă neprevăzutul, unde totul este posibil, unde poți fi transformat, la cerere sau la comandă, într-un proscris social. Și, uite așa, nu mă mai pierd în amănunte arhicunoscute, am intrat din nou în rând, la pas cu Europa. Tonul a fost dat tot de cei de ieri, de azi și, cu siguranță, de mâine. Ce a venit după, știm.

Cum am spus, a fost anul în care nu am câștigat nimic. Reîntoarcerea la firesc. Ăla în care unii rămân „totul”, iar restul „nimic”…

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult
Reclamă
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Ei cu ei și noi cu cine?

Publicat

pe

Cabinetul Sigfriend Mureșan este gata. Ce nebunie! Este încărcat la refuz de USR-iști, asortați cu Raluca Țurcan (iar?!) și destui liberali care, sincer, au performat doar în discurs demagogic.

Rămâne guralivul și spontanul confuz Miriță la Apărare. Revine renumitul Drulă, cu abnegația lui bolnăvicioasă de a da la o parte ceea ce nu îi convine. La Mediu, vrea Sigfriend să ne ducem mai departe blestemul cu doamna Buzoianu, iar la Externe să rămânem cu aceeași imagine ștearsă, cenușie? Sebastian Burduja la Energie? Nu, zău? Omul acela plin de el, tare în teorii și alocuțiuni. Impecabil în a nu da rezultate! Și la agricultură, un român get-beget, iubitor de glie, de roade: Tánczos Barna!

Și mai sunt în Cabinetul lui Sigfriend Mureșan două rezerve de premier: Irineu Darău și Alexandru Nazare. Oameni buni, ce facem? Cine ne mânuie păgubos destinele nației din umbră? Țara ar trebui condusă de cei care au câștigat alegerile! E simplu, ca democrația! Hai, la anticipate! Este singurul rost bun!

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

De ce pierde România?

Publicat

pe

Inconsecvența politicienilor, jocurile de interese, de culise, găștile formate, fini și afini, nași, unchi, mătușe și nepoți, un cerc ciudat care se învârte nebunește, fără o țintă și nimeni nu îl mai poate opri! Un perpetuum mobile al dezastrului. Analfabetism funcțional. Posturi cheie în stat ocupate prin numiri partinice sau concursuri jalnice, în care cel bun este picat la interviul obligatoriu, la proba fizică sau la semnele de punctuație!

Dezinteresul manifestat față de țară. Colosal! Avalanșă! Totul de fațadă. Lipsa unor programe de guvernare stabile, sigure, cu rezultantă. Legislația schimbată continuu, ca la apelul bocancilor. Deloc în beneficiul românului. Întărirea statului spre absurd, cu tot tacâmul de favoruri, în detrimentul cetățeanului de rând, al mediului privat. Săracul poate să piară înăbușit în taxe, impozite și alte călușuri birocratice.

Statul a devenit ca o cetate de nepătruns, parcă nu mai contează ce se întâmplă dincolo de zidurile sale. Specialii, o clasă hrănită bine, care, în curând, își vor dori case și cartiere securizate deasupra pământului.

Demagogie crasă. Cât carul! Ăla mare, de pe cer! Politicieni orgolioși, ambiție personală. Își ascund slăbiciunea, nepriceperea și neputința în spatele unor discursuri pseudomilitante și patriotarde. Dincolo de cuvintele lor, reci, tip placă zgâriată, multe parcă create de AI, nu este nimic. Inerție!

Nu sunt capabili să facă nici un compromis dacă țara o cere, dacă este nevoie de o asemenea măsură. Nu stăpânesc această artă și nici nu vor. Pentru ei, pare mai important partidul din care fac parte decât țara! Doctrine? Care? Maculatură. Istorie. Totul are gust de ghiveci acru, din care noi suntem siliți să gustăm și să vomăm disperare.

Suntem împinși cu bună știință într-un vortex al deznădejdii, din care nu știm dacă mai scăpăm. Noi, cei de acum, și, din păcate, și generațiile viitoare.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

Cele mai citite