Connect with us

OPINII

Mitingul, ca o speranţă şi atât!

Publicat

pe

Mitingul împotriva abuzurilor din justiţie, împotriva statului paralel, este o manifestaţie fără de precedent în istoria post decembristă. A adus în inima Capitalei peste 200.000 de cetăţeni săturaţi de nedreptate.

S-a ajuns la abuz, la apariţia statului paralel, a opresorilor plătiţi din bani publici, la transformarea românului în carne de tun de către SRI, parchete, ba chiar şi de către unele instanţe judecătoreşti aflate în câmpul tactic, tot din cauza ineficienţei clasei politice, din cauza coabitării cu aceşti monştri rămaşi de pe vremea stalinismului.

Cine le-a mărit bugetele an de an serviciilor secrete şi parchetelor? Cine le-a dublat, triplat, multiplicat, salariile încât ofiţerii de informaţii, procurorii, judecătorii sunt acum adevăraţi nababi bugetari? Cine i-a transformat în persoane intangibile, de care nu se poate atinge decât Dumnezeu (nu se ştie dacă poate chiar şi Divinitatea)? Cine se întâlnea prin tot soiul de case conspirative, la chefuri, tăieri de porci, prin vii sau alte soiuri de vile protocolare? Iubiţii noştri politicieni! Ei au creat PNA-ul, pe vremea lui Năstase Adrian, ca apoi echipele tactice să-i ridice pe rând şi cu surle şi trâmbiţe…

Politicienii ştiau că sunt ascultaţi, îşi cumpărau telefoane mai greu interceptabile, montau aparate de bruiaj prin birouri, când
aveau discuţii cu orişicine, dădeau drumul la televizoare şi aparatele de radio să facă zgomot. Ştiau că se exercită un abuz, dar au tăcut. Au tolerat ilegalitatea. Acum, când cuţitul nu numai că a ajuns la os, dar l-a şi crestat, au hotărât să iasă în stradă.

Mitingul împotriva abuzurilor din justiţie, împotriva noii securităţii, rămâne vânt, dacă cei vinovaţi de crearea şi menţinerea acestui coşmar nu vor plăti. Procurorii, judecătorii, ofiţerii de informaţii, poliţiştii cu aere de miliţieni aroganţi trebuie să înţeleagă că nu mai sunt Dumnezei, sunt oameni ca şi noi, plătiţi din taxe şi impozite pentru a ne apăra democraţia şi libertăţile, pentru a proteja adevărul şi dreptatea. Dacă au uitat, este vina celor pe care i-am împuternicit, prin vot, să ne reprezinte în Parlament şi în Guvern. E vina noastră, că ne coplacem în umilinţă!

Citește mai departe
Reclamă
1 Comentariu

1 Comment

  1. moshu49

    iunie 10, 2018 at 7:46 am

    parcă la zoologie am învățat că dacă a=b și b=c, rezultă că c=a
    deci: dacă „statul paralel” este acela pentru care Dragnea hăcuia porcul, iar populația pesedistă a venit în piață să-l aclameze pe cel mai iubit dintre pesediști, îmi este clar, dar ea nu știe, că populația pesedistă aplauda/ovaționa „statul paralel”
    trezește-te, române! 🙁

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Pulanul, ca remediu anticoronavirus…

Publicat

pe

Starea de alertă pe care onor Guvernul ne-o tot prelungește pe mâna lui Raed Arafat, restricțiile impuse de lege, a creat și un soi de vrajă care se pare că i-a cam luat de cap pe unii purtători de uniformă a statului. Își ies din pepeni vigilenții polițiști și jandarmi exact când și cum nu trebuie.

La orele de comunicare pe care le fac, în special cei aduși în sistem din sursă externă, nu li se spune probabil cum trebuie să poarte un dialog cu cetățeanul, cum să-i studieze comportamentul, personalitatea, obiceiurile, tarele de caracter și să acționeze diferit în funcție de situație.

Ce atâta studiu și talent! Pulanul este argumentul suprem pentru unii dintre apărătorii legii care fac dezacorduri gramaticale până și în procesele verbale de contravenție. Îl ai în mână, dai cu el. Nu contează pe cine lovești. Bărbat, femeie, bătrân. Până la urmă, au și ei dreptate.

Toți suntem egali în fața legii. Cred că așa au gândit polițiștii dintr-o comună din Ardeal când au tăbărât să bată a femeie fiindcă nu purta mască de protecție! Nu a înțeles cum stă treaba cu starea de alertă, i-au aplicat o corecție! Ca în India. Pe acolo am auzit că se mai poartă astfel de sancțiuni.

Săritul calului este cumva specific românilor, indiferent din ce castă sau grup provin, dar cred că trebuie să îi punem stop. Să lovești o femeie, tu polițist, indiferent de condiția ei socială și mentală, fiindcă nu purta obiectul care ne amărește viața de atâta timp, mi se pare o mizerie.

Polițiștii respectivi ar trebui să fie dezbrăcați de haina statului și trimiși la munca pământului. Sau la pensie, că este o modă acum ca, după ce faci o prostie, sistemul să îți propună să devii pensionar.

Citește în continuare

OPINII

Ursul Arthur și noua aristocrație…

Publicat

pe

Și au trecut și Sfintele Sărbători de Paște. Așa se întâmplă mereu. Ne revenim din vraja mai mult de sorginte alimentară, pitită și de data aceasta sub măștile de protecție, și intrăm în obișnuit.

Am început starea de normalitate în bolnăvicioasa societate românească, pentru care nu s-a găsit încă un vaccin, cu uciderea ursului Arthur, cel mai mare exemplar din specia sa, care mai hălăduia prin pădurile României. A venit un prinț de prin Austria plin de bani și l-a culcat la pământ. Așa, din pasiune pentru vânătoare.

Românii noștri, cei care ar trebui să protejeze fauna și flora care ne-au mai rămas, s-au făcut preș în fața nobilului. Așa este tradiția istorică. Nu putem face rabat în contemporaneitate de ea. Mai ales că „prinții” s-au înmulțit și în România, nu numai în Europa. Dispun de bani, putere și multă nesimțire, absolut necesară când vrei să calci pe capetele celor din jur, când vrei să acaparezi totul.

Povestea tragică a ursului Arthur este, așa, o bombonică acrișoară pe tortul a tot ceea ce se întâmplă ilegal și ciudat în țărișoara noastră. Au băieții rezervații de vânătoare întinse, nici nu se mai știe bine numărul orataniilor de pe acolo, tocmai pentru a le împușca fără probleme. Au cabane, paznici cu Rover și pistol la brâu, iar proprietățile sunt împrejmuite cu garduri electrice. Unii le-au mai desființat după ce și-au văzut atinse scopurile. Așa că drama bietului Arthur este o boare în marea de lucruri urâte care se întâmplă la noi, din păcate cu știința unor reprezentanți ai statului.

Vânarea ursului brun cel mai mare din Europa care trăise totuși liniștit prin pădurile românești vreo 17 ani arată că noi, ăștia mulți, nu prea contăm în ochii noii aristocrații, ai celor care aspiră totul și pe care, nu de puține ori, îi vezi în haită cum își etalează, zic ei, prietenia pe rețelele de socializare. Pentru acești soi de prinți, totul este de vânat. Arthur a creat acum doar un simbol.

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT