Connect with us

OPINII

Gabriela Firea s-a aruncat, orgolioasă, în cuşca cu lei!

Publicat

pe

După huiduielile revărsate ieri pe Arena Naţională din Bucureşti, care au avut-o ca ţintă fixă pe Gabriela Firea, primarul general al Capitalei, spiritele s-au aprins.

Reţelele de socializare au explodat. Comentarii pro şi contra, ba chiar şi înjurături ca la uşa cortului. Ură dusă la penibilul extrem! Membrii şi simpatizanţii PSD au dat vina (nici nu se putea altfel!) pe ong-işti, soros-işti şi pe opoziţie, care ar fi pregătit din timp acest moment de dezordine şi nesupunere civică. Spun ei că Simona Halep a reprezentat doar pretextul de a mai da un recital anti PSD.

Niciunul dintre corifeii partidului de guvernământ nu a spus, pe şleau, că s-a greşit. Că Firea nu avea ce să caute în spectacolul campioanei mondiale Simona Halep. Nuanţa de infestare politică a evenimentului Halep, produs la scurtă vreme după marele miting, i-a înfuriat pe bucureşteni. Apariţia Gabrielei Firea a semănat, în opinia multora, cu o confiscare a momentului.

Subiectivi cum sunt (şi este normal să fii aşa, când eşti oştean supus al partidului!), PSD-iştii, cu mic cu mare, i-au înfierat pe gălăgioşii dezlănţuiţi pe Arena Naţională. Că ne-au făcut de râs, că au împietat evenimentul, că nu au ruşine… Dar, niciunul nu a înţeles că Firea le-a pus pe tavă povestea. Unde au fost comunicatorii PSD, vectorii de imagine ai partidului? De ce nu au intervenit din timp să-i spună Gabrielei Firea că nu este bine să se expună?

Până la urmă, trebuia să ştii că primii care umplu tribunele unui stadion sunt cei obişnuiţi să stea în stradă, plătiţi pentru a organiza mitinguri şi proteste, cum spun ei. Dacă voiai să îi acorzi „Cheia Bucureştiului” Simonei Halep, să îi oferi distincţii, puteai să o faci în cadrul solemn al Consiliului General al Capitalei sau la alt eveniment mai select. Din păcate, aici a contat mai mult orgoliul…

Să ieşi înt-un spaţiu public, greu de gestionat, cu mii de locuri, unde pot să apară nenumărate surprize din fiecare colţişor, a fost total negândit, neprofesional. Era de aşteptat reacţia publicului. Este nevoie doar de un emiţător şi mesajul se amplifică necontrolat, când este vorba despre mulţimi.

Sincer, de când am văzut-o pe primăriţa generală a Capitalei că intră pe stadion am zis, gata, se dezlănţuie furtuna. Şi aşa a fost. Nu mi-a spus nimeni că i se pregătise ceva urât Gabrielei Firea. A fost o simplă supoziţie, bazată pe ceea ce se întâmplă zi de zi pe scena politică românească, pe străzi şi în culise.

P.S. Conducătorii noştri ar trebui să înţeleagă că în societatea românească se produce o intoxicare periculoasă cu elementul politic. Sunt semne vizibile că organismul numit popor începe să aibă simptome negative, violente, critice, tocmai din cauza acestei imixtiuni forţate a politicului în tot ceea ce înseamnă obişnuit, în tot ceea ce înseamnă normalitate. Nu se mai face nimic fără prezenţa unei liote de lideri urcaţi pe piedestal, eventual, la umbră…

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Pulanul, ca remediu anticoronavirus…

Publicat

pe

Starea de alertă pe care onor Guvernul ne-o tot prelungește pe mâna lui Raed Arafat, restricțiile impuse de lege, a creat și un soi de vrajă care se pare că i-a cam luat de cap pe unii purtători de uniformă a statului. Își ies din pepeni vigilenții polițiști și jandarmi exact când și cum nu trebuie.

La orele de comunicare pe care le fac, în special cei aduși în sistem din sursă externă, nu li se spune probabil cum trebuie să poarte un dialog cu cetățeanul, cum să-i studieze comportamentul, personalitatea, obiceiurile, tarele de caracter și să acționeze diferit în funcție de situație.

Ce atâta studiu și talent! Pulanul este argumentul suprem pentru unii dintre apărătorii legii care fac dezacorduri gramaticale până și în procesele verbale de contravenție. Îl ai în mână, dai cu el. Nu contează pe cine lovești. Bărbat, femeie, bătrân. Până la urmă, au și ei dreptate.

Toți suntem egali în fața legii. Cred că așa au gândit polițiștii dintr-o comună din Ardeal când au tăbărât să bată a femeie fiindcă nu purta mască de protecție! Nu a înțeles cum stă treaba cu starea de alertă, i-au aplicat o corecție! Ca în India. Pe acolo am auzit că se mai poartă astfel de sancțiuni.

Săritul calului este cumva specific românilor, indiferent din ce castă sau grup provin, dar cred că trebuie să îi punem stop. Să lovești o femeie, tu polițist, indiferent de condiția ei socială și mentală, fiindcă nu purta obiectul care ne amărește viața de atâta timp, mi se pare o mizerie.

Polițiștii respectivi ar trebui să fie dezbrăcați de haina statului și trimiși la munca pământului. Sau la pensie, că este o modă acum ca, după ce faci o prostie, sistemul să îți propună să devii pensionar.

Citește în continuare

OPINII

Ursul Arthur și noua aristocrație…

Publicat

pe

Și au trecut și Sfintele Sărbători de Paște. Așa se întâmplă mereu. Ne revenim din vraja mai mult de sorginte alimentară, pitită și de data aceasta sub măștile de protecție, și intrăm în obișnuit.

Am început starea de normalitate în bolnăvicioasa societate românească, pentru care nu s-a găsit încă un vaccin, cu uciderea ursului Arthur, cel mai mare exemplar din specia sa, care mai hălăduia prin pădurile României. A venit un prinț de prin Austria plin de bani și l-a culcat la pământ. Așa, din pasiune pentru vânătoare.

Românii noștri, cei care ar trebui să protejeze fauna și flora care ne-au mai rămas, s-au făcut preș în fața nobilului. Așa este tradiția istorică. Nu putem face rabat în contemporaneitate de ea. Mai ales că „prinții” s-au înmulțit și în România, nu numai în Europa. Dispun de bani, putere și multă nesimțire, absolut necesară când vrei să calci pe capetele celor din jur, când vrei să acaparezi totul.

Povestea tragică a ursului Arthur este, așa, o bombonică acrișoară pe tortul a tot ceea ce se întâmplă ilegal și ciudat în țărișoara noastră. Au băieții rezervații de vânătoare întinse, nici nu se mai știe bine numărul orataniilor de pe acolo, tocmai pentru a le împușca fără probleme. Au cabane, paznici cu Rover și pistol la brâu, iar proprietățile sunt împrejmuite cu garduri electrice. Unii le-au mai desființat după ce și-au văzut atinse scopurile. Așa că drama bietului Arthur este o boare în marea de lucruri urâte care se întâmplă la noi, din păcate cu știința unor reprezentanți ai statului.

Vânarea ursului brun cel mai mare din Europa care trăise totuși liniștit prin pădurile românești vreo 17 ani arată că noi, ăștia mulți, nu prea contăm în ochii noii aristocrații, ai celor care aspiră totul și pe care, nu de puține ori, îi vezi în haită cum își etalează, zic ei, prietenia pe rețelele de socializare. Pentru acești soi de prinți, totul este de vânat. Arthur a creat acum doar un simbol.

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT