Conectați-vă cu noi

OPINII

Gabriela Firea s-a aruncat, orgolioasă, în cuşca cu lei!

Publicat

pe

După huiduielile revărsate ieri pe Arena Naţională din Bucureşti, care au avut-o ca ţintă fixă pe Gabriela Firea, primarul general al Capitalei, spiritele s-au aprins.

Reţelele de socializare au explodat. Comentarii pro şi contra, ba chiar şi înjurături ca la uşa cortului. Ură dusă la penibilul extrem! Membrii şi simpatizanţii PSD au dat vina (nici nu se putea altfel!) pe ong-işti, soros-işti şi pe opoziţie, care ar fi pregătit din timp acest moment de dezordine şi nesupunere civică. Spun ei că Simona Halep a reprezentat doar pretextul de a mai da un recital anti PSD.

Niciunul dintre corifeii partidului de guvernământ nu a spus, pe şleau, că s-a greşit. Că Firea nu avea ce să caute în spectacolul campioanei mondiale Simona Halep. Nuanţa de infestare politică a evenimentului Halep, produs la scurtă vreme după marele miting, i-a înfuriat pe bucureşteni. Apariţia Gabrielei Firea a semănat, în opinia multora, cu o confiscare a momentului.

Subiectivi cum sunt (şi este normal să fii aşa, când eşti oştean supus al partidului!), PSD-iştii, cu mic cu mare, i-au înfierat pe gălăgioşii dezlănţuiţi pe Arena Naţională. Că ne-au făcut de râs, că au împietat evenimentul, că nu au ruşine… Dar, niciunul nu a înţeles că Firea le-a pus pe tavă povestea. Unde au fost comunicatorii PSD, vectorii de imagine ai partidului? De ce nu au intervenit din timp să-i spună Gabrielei Firea că nu este bine să se expună?

Până la urmă, trebuia să ştii că primii care umplu tribunele unui stadion sunt cei obişnuiţi să stea în stradă, plătiţi pentru a organiza mitinguri şi proteste, cum spun ei. Dacă voiai să îi acorzi „Cheia Bucureştiului” Simonei Halep, să îi oferi distincţii, puteai să o faci în cadrul solemn al Consiliului General al Capitalei sau la alt eveniment mai select. Din păcate, aici a contat mai mult orgoliul…

Să ieşi înt-un spaţiu public, greu de gestionat, cu mii de locuri, unde pot să apară nenumărate surprize din fiecare colţişor, a fost total negândit, neprofesional. Era de aşteptat reacţia publicului. Este nevoie doar de un emiţător şi mesajul se amplifică necontrolat, când este vorba despre mulţimi.

Sincer, de când am văzut-o pe primăriţa generală a Capitalei că intră pe stadion am zis, gata, se dezlănţuie furtuna. Şi aşa a fost. Nu mi-a spus nimeni că i se pregătise ceva urât Gabrielei Firea. A fost o simplă supoziţie, bazată pe ceea ce se întâmplă zi de zi pe scena politică românească, pe străzi şi în culise.

P.S. Conducătorii noştri ar trebui să înţeleagă că în societatea românească se produce o intoxicare periculoasă cu elementul politic. Sunt semne vizibile că organismul numit popor începe să aibă simptome negative, violente, critice, tocmai din cauza acestei imixtiuni forţate a politicului în tot ceea ce înseamnă obişnuit, în tot ceea ce înseamnă normalitate. Nu se mai face nimic fără prezenţa unei liote de lideri urcaţi pe piedestal, eventual, la umbră…

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Permutări în cadență!

Publicat

pe

Nu am reușit până acum să vorbesc despre marea mișcare făcută de PSD. Aducerea lui Vasile Dâncu, un personaj destul de controversat, în structurile de conducere ale social-democraților. O fac acum, cu părere de rău, văzând că noul, mentalitățile proaspete nu prea reușesc să își facă loc în PSD. Consiliul Național al acestui partid era condus, evident interimar, de senatorul Ionuț Vulpescu, dâmbovițean de al nostru. Vulpescu a fost puternic sprijinit de-a lungul timpului, de tătucul social-democrației, Ion Iliescu. A rezistat destul datorită acestei susțineri, dar și datorită capacității sale intelectuale, artei politice pe care a transpus-o în practică, datorită consecvenței sale. Au fost momente când, prin cuvântul tăios, sincer, a deranjat liderii partidului. Vulpescu nu a pierdut niciodată ocazia de a spune lucrurilor pe nume. Textele sale, nu de puține ori, au fost dure la adresa colegilor sau a unor situații care au generat crize în partid.

Uite că, până la urmă, a fost pus pe liber. Scos din funcțiile de conducere și trimis să petreacă mai mult prin biblioteci, seminarii, ca președinte al Institutului pentru Studii Social Democrate. Nu am auzit ca în CEX-ul respectiv Ionuț Vulpescu să se fii opus acestei decizii. Probabil că i-a convenit ideea de a se retrage din cloaca politică unde, urmărindu-i reacțiile anterioare, nu prea se mai regăsea. Și, dacă nu accepta acest post, ce s-ar fi întâmplat? Probabil nimic.

S-a trecut prea repede peste acest episod în care un tânăr a fost dat jos dintr-o funcție pentru a fi instalat un greu și ciudat și perfid politician, prin acțiune și comportament, numit Vasile Dâncu. Știu, sunt mulți prin PSD care îl venerează și spun pe toate drumurile că este o achiziție bună, un câștig imens pentru partid. Și câte bla-bla-uri din astea… Dâncu vine din Ardeal, din zona Clujului, unde PSD nu a excelat niciodată. Grupul din care a făcut parte nu a adus cine știe ce lauri PSD. Parcă de asta era acolo! Faptul că acum a fost reactivat, pus pe față la butoane, trebuie să ne dea de gândit. Să urmărim mai cu atenție pe mâna cui intră social-democrația din România. Ce se va întâmpla mai departe cu acest partid, considerat odată pavăza celor mulți și asupriți.

Am înțeles că a fost ceva rumoare în sală, la întâlnirea CEX când a fost înscăunat Vasile Dâncu, dar s-a pierdut repede în undele disciplinei de partid.

Citește în continuare

OPINII

Mândrie și prejudecată în politică

Publicat

pe

Asistăm la o ciudățenie pe scena politică românească. Partidele cu structură doctrinară de stânga sau, hai să zicem, doar cu sânge socialist nu reușesc deloc să facă un dram de alianță, să lupte împotriva formațiunilor de dreapta, care uite că, acum, la ceas de alegeri, reușesc să se unească, să cânte aceeași melodie. Vorbim aici de PNL, USR și PMP.

Mai mârâie ei prin culise unii la alții, dar își cunosc interesul, dușmanul, adică PSD și PRO România, partide care se trag din aceeași vână și care, culmea, vedem că se dușmănesc de moarte. Și o fac public, spre disperarea și debusolarea electoratului statornic stângii.

Mă uit mirat că, atât social-democrații cât și reprezentanții PRO România, par să nu aibă treabă cu liberalii. Sunt preocupați să-și dea la gioale între ei. E o râcă, o dihonie, o aromă de răzbunare de mai mare frumusețea. La București, unde Gabriela Firea tot spunea pe toate drumurile că ține la prietenia cu Victor Ponta, ba chiar la convenția națională a PRO România, dacă îmi aduc bine aminte, pleda pentru unitate, pentru alianță, pentru colaborare, insistând pe faptul că numai așa Primăria Capitalei va rămâne sub conducerea stângii.

Victor Ponta nu a plusat atunci prea mult. A zâmbit în stilu-i caracteristic, nesigur, ușor duplicitar, nefiind convins că PSD și PRO România vor fi aliați. Firea a spus: ”PSD și PRO România ori pierd separat, ori câștigă împreună”. Uite că ceea ce a zis atunci prinde acum, deocamdată, doar jumătate de concretețe. Ponta s-a delimitat de Gabriela Firea. Preferă să meargă separat, spre mâhnirea primăriței generale care, deși s-a simțit trădată, a spus că va lupta până la capăt. Oricum, are o undă de îndoială că lucrurile vor ieși așa cum și-a propus.

Marcel Ciolacu, care a avut un discurs remarcabil la aceeași întâlnire, nu a dat ca sigură alianța cu PRO România. Nici nu avea cum. Sunt prea multe orgolii în PSD, destui oameni care îi consideră pe actualii reprezentanți ai PRO România trădători, dornici de funcții, de poziții, unelte ale serviciilor și câte altele. În partidul lui Ponta, alte motivații, alte obstacole. „Nu putem să mai stăm alături de cei care ne-au jucat cum au vrut, care ne-au folosit și apoi ne-au aruncat afară” și lista e lungă cu astfel de reproșuri și păreri de rău.

Așa că, nu avem decât să asistăm, în aceste două campanii electorale care urmează, cu destulă mâhnire, la o luptă între PSD și PRO România, iar cei de pe partea dreaptă își vor vedea de treabă. Dacă la București confruntarea dintre cele două formațiuni de stânga este un pic mai voalată, mai cu stil, mai în surdină, în teritoriu, unde orgoliile par mai mari, abia a început să se dezlănțuie. Cele două formațiuni politice, pornite din același sâmbure, vor probabil, la risc, să își testeze capacitățile, să arate care este mai faină, mai pe picioare. Un experiment al mândriei, al orgoliilor care poate avea ca rezultantă victoria Dreptei.

Un joc care, din punctul meu de vedere, nu are deloc treabă cu politica, cu interesul comun, cu agenda cetățeanului. Sunt simple mofturi. Refulări ale unora cărora le este greu să înțeleagă ce li s-a întâmplat, care nu vor să ierte, care nu vor să priceapă că trebuie să fii mereu pregătit pentru un nou început, mai ales în politică, unde apele sunt mereu învolburate și nici nu știi când te apucă un vârtej. Așa că stânga românească, chiar dacă acum este reprezentată de două partide, ar trebui să fie unită, dacă nu cumva vrea să fie ținută pe bara opoziției câțiva ani buni. Dar poate le-o veni mintea la cap și, în ultimul ceas, vor ajunge la un consens. Ar fi spre binele țării. Vremurile sunt grele, iar cei de la putere dezamăgesc.

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT



error: Conținutul este protejat!!