Deputatul PSD Radu Popa este printre puținii politicieni din România care a privit cu suspiciune, ba chiar a criticat condamnarea la 10 ani și 8 luni a primarului Cristian Popescu, zis Piedone, în dosarul Colectiv.

Parlamentarul este alături de părinții, frații și prietenii îndurerați, greu încercați care, acum 5 ani, în acea noapte fatidică, i-au pierdut pe cei dragi, dar nu înțelege de ce edilul a fost judecat? De ce primit o pedeapsă așa de mare? Care a fost vina lui Piedone?

„Împărtășesc durerea familiilor care și-au pierdut copiii la Colectiv. E devastatoare! Cumplită! Teribilă! Ireparabilă! Dar pe Piedone l-au condamnat nevinovat. E trist că o înaltă instanță de judecată din România asta consideră, că un primar e vinovat când arde un club din UAT-ul său. Nu spun că nu există vinovați. Ei sunt administratorii clubului și pompierii care au dat avize.

Dar primarul nu poate verifica mii de locații unde se adună oamenii ca să se distreze, să bea o bere sau să mănânce o ciorbă. E aberant să-i ceri asta! Așa cum e aberant să-l condamni că a semnat autorizația de funcționare, după ce pompierii și celalate instituții cu atribuții în securitatea spațiilor comune deja își dăduseră acordul. Și, totuși, de ce a cerut Klaus Werner Iohanis demisia primului-ministru de atunci pe motiv că tinerii muriseseră într-un club? De ce Ponta era ținta acuzațiilor lansate de șeful CSAT” se întreabă deputatul PSD Radu Popa.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Nu știu dacă a observat toată lumea. Sunt unii conducători ai neamului, pornind de la simple primării de comună și până hăt, departe, la Banca Națională, unde vreau să fac astăzi capăt de linie, care au uitat care este principala lor menire. Oamenii ăștia nu se mai confundă cu poporul, sunt deja sus, sus, plutesc în alte sfere și sunt susținuți, nu neapărat de votul democratic, ci de calculele partinice sau de alte structuri îmbârligate din țară sau de aiurea. Se cred un soi de semizei indispensabili, stăpâni ai adevărului absolut, corifei ai lui Dumnezeu pe pământ. Nu au treabă decât cu ei sau cu cei din lojele misterioase care le trasează sarcini. Noi, supuși de rând, suntem masa care nu contează. Pământul pe care ară fără frică pentru a semăna orice, după dorințele lor, acești nababi ai interesului.

Revin. Am avut o ușoară durere în suflet, generatoare de lehamite, când l-am auzit pe Mugur Isărescu, înrădăcinatul de mai bine de 30 de ani peste Banca Națională a României, cum recomanda celor care privesc cu teamă spre acest tzunami al crizei economice pe cale să ne radă de pe fața pământului să bea un ceai de tei. Un sfat sfidător și arogant de la un ilustru guvernator care, fie vorba între noi, nu a suferit și nu va suferi vreodată de sărăcie! Pentru un asemenea personaj, viața muritorului de rând reprezintă o cifră, un element banal de statistică. Păi, când stai de 30 de ani în fruntea unei instituții esențiale a statului român, când deții proprietăți și venituri pe care alții nici în cel mai frumos vis nu și le permit, te ia capul. Le recomanzi celor pe care de obicei îi ignori și poate în sinea ta îi și disprețuiești, ceaiuri. Replică amară, domnule Isărescu! Un semn care arată că nu mai sunteți din filmul nostru. Universul în care trăiți acum este diferit de cel al românului de rând.

Urmărește Incomod Media și pe Google News