Modul de exprimare din politica şi viaţa socială românească nu a excelat niciodată în „artă si manieră”, aşa cum obişnuiesc să spună francezii, infinit mai cizelaţi (şi) în acest domeniu decât locuitorii trecuţi şi actuali ai spaţiului mioritic.

Dimpotrivă, limbajul utilizat adeseori, prea de multe ori, ba chiar cu precădere este unul desemnat actualmente prin termenul nemeritat de elegant de… „suburban” – adică Vezi-Doamne, lipsit de politeţe, vulgar – cu alte cuvinte, josnic, trivial, infect.

Să fie oare din vina dulcelui grai strămoşesc, incapabil să transmită altcumva stări emoţionale puternice? Nicidecum: limba română este una dintre cele mai bogate în cuvinte şi expresii, permiţând alambicarea unor sensuri de mare, mare fineţe.

Aici intervine populismul primitiv, cultivat încă de la începuturi şi continuat cu asiduitate in zilele noastre de către politicieni şi formatorii de opinie de toate categoriile, dar şi permisivitatea contemplativ-nătângă unui popor care „se râde” cu orice ocazie de prost gust, consecinţă directă a faptului că a fost şi este ţinut în mod deliberat cât mai departe de ceea ce înseamnă educaţie, minim de cultură, civilizaţie.

Cum altfel ne putem explica valul de simpatie provocat de un mârlan care vine în România, însoţit de copilul său de 8 anişori, pentru a sfida orice om de bun simţ prin obscenitatea pretinsului său „mesaj politic” arborat pe o placă de înmatriculare?

Fiecare om cu spirit civic normal dezvoltat din această ţară – printre care, cu mândrie nedisimulată, mă număr – ar dori să ştie, în primul rând, CINE sunt aceia care l-au racolat, instruit temeinic şi finanţat cu dărnicie pe acest individ (despre care se pretinde că ar face parte din ceea ce în mod uzual se numeşte „neamu’ lu’ manivelă”, deci nicidecum dintr-o pretinsă „elită” a politologiei militante) pentru a străbate ţara în lung şi-n lat cu un asemenea „mesaj” abject, de la care – aşa după cum mi s-a relatat de către oameni normali, profund scandalizaţi – mulţi au fost nevoiţi să abată atenţia copiilor. Este însă evident că respectivul „mesaj” a găsit un ecou puternic in rândurile celor insuficient instruiţi şi vădit needucaţi, dar gata întotdeauna, pe măsura mijloacelor lor intelectuale sub-precare, să se ralieze unui asemenea mârlan, devenit „lider de opinie”, racolat, instruit şi finanţat de către – se zice – duşmanii stabilităţii României.

La polul opus, un prepus al Statului Român, poliţist, plătit – presupun, foarte bine! – din banii noştri, cocoţat pe impunătorul post de purtător de cuvânt al Politiei Rutiere, îşi permite să se dedea unei obrăznicii fără margini, cerându-le celor nemulţumiţi de reacţia autorităţilor la ofensa publică a mârlanului, nici mai mult, nici mai puţin, decât să nu se mai adreseze Politiei Române atunci când au dreptul să o facă, ci… popilor!

Fără să-l numesc – fiindcă nu consider că merită să-i fie reţinut numele, ca de altfel nici acela al mârlanului – îi adresez acestei obrăznicături trei întrebări care-mi stau pe buze: Cine te crezi dumneata ca să interzici dreptul la opinie, la libera exprimare, atâta timp cât termenii utilizaţi sunt decenţi? Cine eşti dumneata să ne interzici exercitarea unor drepturi constituţionale?? Nu ţi-e ruşine, obrăznicătură???

Cu permisiunea dumneavoastră, stimaţi cititori, adresez un mesaj de indignare autorităţilor Statului: luaţi fără nicio întârziere toate masurile LEGALE pentru a opri mârlănia uneltei duşmanilor României, dar şi a sancţiona obrăznicia acestui bugetar!

Avocat Vladimir Ţunţi ŞTEFĂNESCU