Connect with us

OPINII

Remanierea, ca pedeapsă şi premiere!

Publicat

pe

PSD intră într-o altă eră. Atât în ceea ce priveşte relaţiile din interiorul formaţiunii, cât şi în planul comunicării cu exteriorul prin varii canale media sau diferiţi vectori de imagine, care, acum, la ceas de schimbare, de convulsii, au ieşit din hibernare şi slujesc interesele unuia sau altuia.

Urmărind evoluţia evenimentelor, pornind de la condamnarea lui Liviu Dragnea, schimbările de premieri, desele remanieri, excluderile unor grei din partid, este clar că PSD a apucat-o pe calea pierzaniei credibilităţii. Colosul a intrat în declin. Toate proptelele anonime puse de Dragnea prin ministre şi alte instituţii, pe motiv de loialitate, nu au puterea de a ţine PSD în picioare, ba mai mult îl zdruncină, îi estompează imaginea de partid cu oameni competenţi şi responsabili.

Astăzi, aflăm ceea ce era de aşteptat. Încă un ministru vertical, apreciat, care a performat, Mihai Fifor, a fost convins de Dragnea şi compania sa de sunet să părăsească Guvernul României. Fifor este unul dintre semnatarii scrisorii prin care i s-a cerut lui Liviu Dragnea părăsirea conduceri PSD. Acum, a fost obligat să facă un pas în spate. Excluderea din partid nu a venit. Încă.

Probabil că Fifor va urma, conform indicaţiilor CEX-lui, un program de penitenţă la sediul partidului, ocupându-se, sub supravegherea atentă a lui Codrin Ştefănescu, de unele treburi ce ţin de bucătăria formaţiunii. S-a văzut pe chipul său, din exprimarea sacadată, cu pauze impuse de situaţia nedorită, şi traducând mesajul gestual că nu este ceea ce şi-a dorit, dar era pregătit pentru acest moment.

Întrebat de ziarişti dacă a semnat sau nu scrisoarea puciştilor, ministrul demisionar a preferat să înăbuşe chestiunea şi să dea un răspuns pe altă temă, lăsând să se înţeleagă clar că da, a semnat. Şi atunci de ce ne mai mirăm că, aşa, dintr-o dată, a hotărât să plece din fruntea Apărării? Demisie prin forţare, ca şi la Ţuţuianu, anul trecut!

S-au consumat, cu miniştrii Apărării, nişte coincidenţe stranii. Adrian Ţuţuianu, dacă nu era obligat să demisioneze, urma să plece într-o vizită de lucru în Statele Unite. Fifor ar fi trebuit să îl primească la Ministerul Apărării, la începutul anului 2019, pe şeful Pentagonului. America, se vede treaba, le-a purtat ghinion celor doi miniştri ai Apărării.

Pe toţi semnatarii scrisorii îi urmăreşte până la anihilare umbra lui Dragnea. Gabriea Firea este şi ea pe eşafod. A renunţat de bună voie la conducerea interimară a PSD Bucureşti. Urmează acum să îi cadă capul în acelaşi coş în care au căzut şi căpăţânile lui Ţuţuianu şi Neacşu. Mai întâi, inchiziţia social-democrată numită CEX i-a ras întregul birou permanent de la organizaţia Ilfov. Aşa s-ar fi întâmplat şi în Dâmboviţa, dacă membrii BPJ ar fi rămas băţoşi şi nu s-ar fi aliniat în faţa doamnei Rovana Plumb.

Vasalii şi fidelii până la slugărnicie ai lui Liviu Dragnea trec la butoane. Olguţa Vasilescu devine „ministru-orchestră”, adică se pricepe la toate. De la Ministerul Muncii şi tabla cu scheme salariale şi modele de pensii de prin studiourile tv ajunge pe… autostradă. Adică, va conduce Ministerul Transporturilor. Ilan Laufer, un tip care şi-a arătat muşchii, la propriu, prin revistele mondene, un playboy, revine în forţă şi ajunge ministru la Dezvoltare, ba chiar şi vicepremier! I-a luat locul lui Paul Stănescu, un alt renegat, scos din cărţi pe bază de apartenenţă la grupul anti-Dragnea.

Forţa unei guvernări, absolut necesară când ai în mână frâiele ţării, este diluată acum până la obţinerea unei ape chioare! Actualul Cabinet Dăncilă, rezultat în urma unei remanieri tip premiere pentru loialitate în faţa înaltei porţi de pe Bulevardul Kiseleff, doar va face şi va drege…

Citește mai departe
Reclamă
1 Comentariu

1 Comment

  1. moshu49

    noiembrie 20, 2018 at 5:08 am

    remanierea ca o remaiere, se pot purta și vechiturile.
    unele chiar dacă au mai fost remaiate odată sau trei ori, halal!
    elitele, ultimii olimpici dusu-s-au și s-au tot dus, nici măcar premiile guvernamentale nu le-au mai așteptat.
    respect, copii!

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Pantoful de polițist și omul de rând…

Publicat

pe

De ieri, îmi umblă prin cap, căutând parcă un locșor de înțelegere, imaginea pantofului de polițist tânăr împins sub corpul fetiței de 13 ani rămasă fără viață pe asfalt. Caut să aflu de ce se întâmplă toate acestea? Ce schimbări se produc în comportamentul unui om care, printr-un concurs de împrejurări ale existenței sale, ajunge într-o funcție, pe o poziție care, crede el, îl situează deasupra tuturor. Se crede un buric al pământului. Își uită jurământul și menirea.

Polițistul care a produs acel accident, aflându-se la volanul mașinii de serviciu, în timpul activității sale desfășurată sub motto-ul „siguranță și încredere”, reprezintă, de fapt, imaginea actuală a sistemului. Atât însemnăm noi, cetățenii de rând pentru unii! Suntem verificați cu piciorul, nepăsător, dacă mai mișcăm, dacă mai suntem capabili să mergem mai departe, dacă avem cum.

Omul acela în uniformă reprezintă statul. Ar trebui să fie, pentru că de aceea îl plătim, pavăza cetățeanului onest în fața dezechilibrelor și abuzurilor, unda de încredere și speranță că trăim într-un stat în care are cine ne apăra drepturile și libertățile. Rolul lor este acela de a fi mai atenți la ceea ce se întâmplă în jur, mai mult decât oricine. Sunt protectori, scut în fața fărdelegii. O interfață a încrederii.

Când colo, ce vedem? Un polițist tânăr, absorbit probabil până în măduva oaselor de poziția sa, crezând-se un semizeu, cum se cred mulți dintre cei îmbrăcați în uniformă și cu pistolul la brâu, a gonit pe stradă fără să îi pese. A lovit doi copii pe trecerea de pietoni. I-a făcut praf. Scuze, speculații și alte intenții de a găsi o apărare nu există. Nu poate fi concepută. Ar fi injustă și inumană! Fetițele se aflau la jumătatea trecerii de pietoni. Nu s-au aruncat în fața mașinii de poliție! Au traversat ordonat. De unde să bănuiască bieții copii că o să apară un bolid al Poliției care o să le spulbere? Și dacă vedeau autoturismul inscripționat cu mesajul „siguranță și încredere” te gândești imediat că cei din interior ar trebui să fie primii prin care să se reflecte forța exemplului, respectul față de oameni, de lege. Ar fi oprit. Le-ar fi făcut zâmbitor semn să treacă liniștite.

Dimpotrivă, a procedat așa cum face de obicei marele stat. Trece peste noi cu șenilata. Nu are nicio reacție la păsurile și necazurile noastre. Lucrează rece, ca un soft de calculator. Indiferent cum, totul trebuie să bată la zero. Fără resentimente.

Pantoful polițistului tânăr, insist pe această caracteristică, tânăr, împins sub firavul trup al copilei zdrobite de forța impactului o să mă urmărească multă vreme ca un coșmar. Și pe mine, și pe alții! Este cel mai elocvent exemplu al nepăsării față de omul de rând al unora care reprezintă Măria Sa Statul.

Acum, se încearcă, prin orice mijloace, se coc strategii de comunicare, se caută argumente contra, pentru a se ieși din impas. Nu, oameni buni! Nu trebuie să căutăm să acoperim mizeria. Să o ștergem rapid din memoria colectivă. Normal, corect este să ne asumăm greșeala și să căutăm să îndreptăm lucrurile. Să reparăm acest sistem bolnav. Să vedem pe stradă alte tipuri de polițiști. Mai zâmbitori, comunicativi, flexibili, deschiși, atenți, nu roboței cu chipuri reci ascunse sub caschete și care trec pe lângă noi ca și cum nu am exista.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește în continuare

OPINII

Real story…

Publicat

pe

Suntem în plină pandemie. Valul cinci. Omicron, deltacron și așa mai departe. La Revelion, aveam 100 de cazuri. Astăzi, avem peste 8.000. Tare, nu?

Pe lângă această nenorocire menită să ne aplatizeze sufletele, ritmul existențial, parcă, de mână cu coronavirusul, a venit și explozia de prețuri la energie electrică și la gaze naturale.

Suntem deja amorțiți. Nu știm încotro să ne mai îndreptăm atenția. Totul lucrează împotriva noastră. Nu ne sperie infectarea cu omicron cât ne înspăimântă facturile la utilități. Așteptăm cu inima cât un purece să intre în cutia poștală factura la gaze sau să primim notificarea pe email.

Afară este ger, iar a naibii centrală termică, supărată că în curând va fi și ea în afara legii, ne face parcă în ciudă și înghite gaze în draci.

Ei, lăsă, ne ajută compensarea dată de Guvern. Glumesc! Știți cât mi-a venit pe factură reducerea mult mediatizată și cântată? 3 lei. Doi covrigi. Fără mac. Nici măcar cât o folie de aspirină. O rușine de ajutor!

Și, în tot acest timp al confuzie, pe un tărâm al supraviețuirii, guvernanții, săracii, mai au puterea să ne promită un trai mai bun. Sau au rămas așa, precum placa de vinilin, cu acul blocat într-o incrustație de refren. La, la, la…

Nici ei nu mai știu cum să reacționeze. Par depășiți de situație. Așa se întâmplă când ora exactă nu se mai dă din țară. Nu le-a mai rămas decât să se țină de scaune. Bine și cu orice preț! Și pentru asta apelează din greu la fabrica de promisiuni. Imprimă la ambalaje. Poate, odată și odată, vor avea și conținut. Până atunci, disperarea bântuie prin țară ca un vifor năprasnic…

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT