Nu am nimic împotriva domniei legii, a dreptăţii, a pedepsirii celor vinovaţi dacă ei există cu adevărat, dar nu pot înghiţi abuzul, excesul de zel, folosirea unor instituţii în scop de ameninţare şi intimidare, dosarele făcute la comandă etc.

Poate binomul a existat sau nu, statul paralel este o poveste sau fiinţează cu adevărat. Ce mai contează… Vedem cu ochii noştri cum în societatea românească, democratică, europeană, se propagă unele măsuri de forţă, aduse parcă din cine ştie ce dictaturi bananiere. Sunt români de ai noştri care, din păcate, tot fac apel la astfel de metode. Le face plăcere să timoreze, să inoculeze sentimentele de teamă şi nesiguranţă.

O ţară întreagă s-a cutremurat, s-a mâniat, s-a oripilat când a văzut, pe viu, cum o echipă de mascaţi, în frunte cu un procuror, femeie pe deasupra, a mers să ridice de la locuinţa asistentului maternal o copilă de 8 ani. Cum să nu te apuce durerile de cap când vezi ce forţe au fost implicate într-un asemenea caz…

De obicei, astfel de legiuni apar să ridice infractori periculoşi, criminali, contrabandişti, persoane impreviziblie, capabile de reacţii violente. Să duci mascaţii pentru a lua o fetiţă din cuibul în care trăiese o gramadă de ani a fost clar o greşeală, un act necalculat, care, în loc să tempereze, să bage frica în oameni, în cei care ar putea reacţiona violet, a agitat şi mi mult, a creat revoltă, proteste, a mai pus o etichetă negativă unui sistem care şi aşa nu stă prea bine la capitolul imagine, şi asta fiindcă mai sunt în el indivizi care acţionează neprofesionist, neadecvat, punând într-un con de umbră munca adevăraţilor meseriaşi.

Românul de rând, cel care nu credea în republica procurorilor, în binoame, în sisteme paralele, în subiectivitate în aplicarea legii, acum îşi pune semne de întrebare. Acel incident nefericit, petrecut la Baia de Aramă, i-a stimultat temerile, întrebările, i-a scăzut încrederea în democraţie, în puterea şi echilibrul legii, în dreptate, în oamenii care se ocupă de treburile astea.

Pe bună dreptate îţi faci probleme. Dacă un copil, într-o cauză aproape nevinovată, ce ţine mai mult de legislaţia civilă, este ridicat cu un astfel de dispozitiv, în alte situaţii, ce mai facem? Pentru orice vină, mică sau mare, te poţi trezi cu oameni înarmaţi până în dinţi, cărora li se văd doar ochii de sub cagulă, cum te ridică ca pe un colet. Mascaţii, până la urmă luptători care trebuie să intervină în condiţii de excepţie, nu aveau ce să caute acolo! Putea merge procurorul însoţit de un psiholog bun, un sociolog, un comunicator, să lanseze discuţii, să explice, să caute soluţii…

Parcă se militează în ţara asta pentru drepturile copilului, pentru protejarea integrităţii sale fizice şi psihice şi noi, slujitorii legii, ce facem, îl speriem cu mascaţii? Îl târâm pe stradă? Expunem aceste imagini publicului cu dezinvoltură, ca şi cum ar fi normal? Asta ce înseamnă, că nouă, celor aflaţi în slujba legii, apărătorii cetăţeanului nevinovat, ai statului de drept, nu de drepţi, nu ne pasă, dispunem şi procedăm aşa cum ne convine? Demonstraţiile de forţă ţin de dictaturi, de statele unde democraţia este doar mimată. Cred că, în România, nu poate fi vorba despre aceste lucruri. Sperăm…

Am trăit ieri un moment istoric în PSD Dâmbovița. Pentru prima dată în istoria organizației, un lider, în plin exercițiul funcțiunii, chiar dacă numai teoretic, fiindcă practic nu avea voie, iese public și dezvăluie mânăriile din filială, ba chiar își depune mandatul de președinte executiv.

Deputatul Corneliu Ștefan a devenit un deschizător de drumuri ale adevăratei democrații dintr-un partid, un vector al normalității. Culmea, Ștefan a luat-o înaintea altor grei din organizație, care s-au complăcut, au acceptat abuzurile, degringolada, doar pentru a nu deranja noua stăpânire și pentru a-și apăra pozițiile călduțe.

Cert este că se impun niște reguli, revenirea la o normalitate în organizația unde, după debarcarea lui Adrian Țuțuianu, tot sistemul de valori a fost dat peste cap, principiile, devotamentul, munca de ani a unora fiind transformate în otrepe cu care se ștergeau pe mâinii cei din noua grupare de conducere, alcătuită din inși care știau organizația din poze sau din luptele pe care le-au dus cu structurile ei pe când slujeau în alte formațiuni politice.

Nu vreau să îl ridic în slăvi pe Corneliu Ștefan, fiindcă am văzut că, la PSD, puterea îi ia repede de cap pe unii, dar ceea ce a întreprins ieri a dat un semnal puternic al revenirii la normalitate. Gestul lui Ștefan ar trebui urmat și de alți lideri care au făcut doar figurație prin partid de câteva luni încoace.
Probabil, Corneliu Ștefan a intuit pericolul care vine anul viitor peste organizația debusolată condusă de fiştecine. La alegerile locale, Țuțuianu, calculat, ambițios cum îl știm, i-ar putea mânca cu fulgi cu tot.

Nu o critic pe Rovana Plumb, nu am găsit elemente pentru a face acest lucru, fiindcă nu știu ce a făcut pentru organizație de când a preluat-o. Nu am schimbat niciodată vreo vorbă cu doamna de fier a PSD Dâmbovița. Auzisem și eu că devenisem subit omul lui Țuțuianu, dușmanul conducerii PSD. Aşa s-a dat tonul. Atunci când Țuțuianu conducea organizația, i-am sancționat mereu derapajele, că avea și el destule…

Dar ideea conducerii Plumb de a transforma organizația într-un castel unde se intră pe bază de legitimație specială și parolă a depășit toate limitele. Am înțeles că trebuie să existe disciplină într-un partid, dar, atenție, a nu fi confundată cu slugărnicia, cu umilirea, cu acceptul oricărei nerozii și încălcări de principii statutare, democratice și umane.

PSD-iști dâmbovițeni, hai, poate nu marea majoritate, s-au transformat într-o plantație de ghiocei. Corneliu Ștefan a băgat combina pe această tarla a supuşeniei oarbe şi a croit un drum adevărat. A dat aer organizației. Rămâne de văzut dacă ghioceii vor să iasă la lumină…