Connect with us

OPINII

De la denigrare la respect!

Publicat

pe

Premierul Viorica Dăncilă, criticată de foarte mulţi pe nedrept având în vedere că a făcut faţă cu brio multitudinilor de responsabilităţi avute în această perioadă dificilă, când România a pregătit şi a preluat Preşedinţia Consiliului Uniunii Europene, a câştigat în ultimul timp popularitate, respect şi încredere, tocmai din cauza unor articole cu tentă denigratoare. Unora nu le vine să creadă, dar acesta este adevărul!

Să porneşti un atac perfid asupra unui om de la un gest creştinesc, nobil, de suflet, acela de a adopta un copil, de a-l creşte şi educa, de a-l iubi necondiţonat, este o mizerie de nedescris. Trăim, din păcate, în România, la extreme.

Lupta politică a fost dusă în derizoriu, coborâtă într-o mocirlă infectă, de unde nu mai înţelegem nimic. În tratatele de specialitate, în discursurile unor iluştri politicieni, au fost combătute mârşăviile, loviturile sub centură, folosirea familiei ca mobil şi subiect de compromitere a adversarului politic. Confruntarea trebuie să fie bazată pe argumente, pe soluţii, pe elocinţă, pe seriozitate şi demnitate.

Nu poate fi numit politician un individ care apelează la formule suburbane, la meschinării şi lovituri pe la spate, care scormoneşte în viaţa cuiva, căutând slăbiciuni şi secvenţe nevinovate, fireşti până la urmă, ale destinului.

Premierul României merită toată stima şi aprecierea pentru faptul că a înfiat, cu mult timp în urmă, un copil dintr-o famile necăjită, pe care îl iubeşte şi îl îndrumă corespunzător. Românii sunt sensibili la astfel de gesturi, de întâmplări ale vieţii, la astfel de destine care arată până la urmă caracterul şi forţa unui om.

Cititi mai mult
Reclamă
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Feudalism… 5G!

Publicat

pe

Suntem o minune de țară. Cam fiecare cu treaba și cu interesul său. Bine că măcar vorbim aceeași limbă!

Unii stau în țară și se chinuie, săracii, să facă rost de bani de pensii. Cu riscul de a ne proțăpi pe toți la jug, cu fum de ardei iute în nări și în dos.

Alții ies la cumpărat legături de ceapă și praz din piață, purtând la mână, ostentativ, ceasuri de zeci de mii de euro și țipând în gura mare că le pasă de popor. Hai, sictir!

Și, mai avem o persoană cu responsabilitate imensă, cel puțin în teorie, care se află în safari prin Kenya. Da. Ați ghicit! Este vorba despre dezamăgitorul de la Cotroceni. Numitul Klaus Iohannis, care, de ceva vreme, în timp ce țara se zbate la marginea unei prăpastii despre al cărui fund nu știm nimic mai mult, se plimbă cu soața pe varii meridiane. Evident, cu multă cheltuială.

Concluzia ar fi că ne aflăm nu doar la granița unei crize economice, ci și într-o oribilă criză politică. Nu prea mai avem lideri. Nu știm în cine să ne mai încredem. În numele cui să ne mai amanetăm speranțele. Ascultăm de peste tot povești. Scenarii. Naivități. Extavaganțe electorale. Se dă o luptă acerbă pentru a se rămâne cu orice preț proțăpit în funcții. Pentru a se suge din seva prosperității până la capăt. Eventual, se abatorizează și vaca!

Vezi cazul mizerabil al primarului de la Crevedia, care și-a mărit salariul haotic, extrem, bolnav, nepăsându-i de comunitate. Trage omul tare. La anul poate nu mai câștigă alegerile. Așa că dă la rupere în bugetul local. Și dacă ar fi singurul…

Nu știu ce soi de stat mai suntem. Parcă trăim într-o orânduire feudală electrică și supercomputerizată, 5G, unde poporul este mințit cu televizorul.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

A zburat democrația călare pe card!

Publicat

pe

Vremea muritorilor de rând a cam trecut. Prin voia actualului Guvern, devenim cu toții persoane importante. Ne coasem buzunarele și ne agățăm de gât, eventual cu un șnur multicolor, cardul bancar. Ne pregătim să intrăm în era în care nu mai contăm nici cât o ceapă degerată. Suntem coduri de bare. Devenim ficțiuni. Nonsensuri.

Votăm ca proștii din 4 în 4 ani așa, ca o aflare în treabă. Ce este stabilit de alții, pe care îi doare în cur de voturile noastre, merge înainte. Procesul de votare, un moft al perimatei și bătrânei democrații! Sunt curios cât o mai ține așa, măcar la nivel de teorie, că practic nu mai există. S-a dus puiul cu praștia!

Dacă mâine, în numele unui concept, al unei soluții de avarii, ni se impune, prin ordonanță de urgență, să ne vopsim toți albastru în cap, o facem. Se vociferează un pic prin studiourile televiziunilor așa, de imagine, vin miniștrii și corifeii partidelor cu explicații că de ce este bine, că gestul este unul patriotic, de suflet și alte bla-bla-uri, iar noi ne cumpărăm supuși vopseaua. Ca acum, cu limitarea plăților cu bani lichizi!

Renunțarea la cash. Facem un pic de zgomot, dar ne așezăm liniștiți la cozi în fața bancomatelor sau scanăm prețurile la roșii și brânză, strângând între degete cardul cu bruma noastră de venit pe care în nici un caz nu îl mai gestionăm noi.

Și, uite așa, din necesitate în necesitate, din ordonanță în ordonanță, intrăm cu adevărat în soiul acela de comunism viclean și perfid care ne uniformizează existența.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite