Conectați-vă cu noi

OPINII

Destin… la comandă!

Publicat

pe

Într-un material bine documentat, dar care nu cuprinde toată enciclopedia problemei, Evenimentul Zilei a publicat o listă cu copiii, nepoţii şi alte tipuri de rubedenii ale potentaţilor din politica de ieri şi de azi, care slujesc ţara prin cancelariile europene, ambasade, consulate, misiuni economice şi culturale, la Bruxelles sau Strasbourg, evident, pe bani grei.

Nu trebuie să ne mire prea tare dezvăluirile jurnaliştilor de la Evenimentul Zilei. Metoda asta, de a-ţi plasa fiul, fiica sau nepotul într-o instituţie de lux, este veche de când lumea. Noi ne oprim doar la anii de după 1990, de când avem şi noi politică simandicoasă.

Ce, nu aţi văzut că doar copiii politicienilor de orice rang, nu contează culoarea politică, fie miniştri, secretari de stat, preşedinţi de consilii judeţene, primari, deputaţi şi senatori, pot accede la posturi călduţe şi bine remunerate prin varii instituţii ale statului sau prin străinătăţuri, departe de ochiul lumii? Că aşa este lumea, prost croită! Doar din aceste categorii socio-profesionale să se facă selecţia valorilor, pe culoare nevăzute şi, de multe ori, pe neştiute.

E ceva ce seamănă cu Evul Mediu. Atunci, ca şi acum, rangurile erau moştenite din tată-n fiu sau cumpărate cu săcuţii de galbeni!

De câte ori aţi auzit vreun politician, ba chiar şi pe amărâtul de primar din cine ştie ce cătun, că are copilul angajat la privat, că munceşte din zori şi până-n noapte, că e şomer sau alte din astea pentru lumea de jos? Vă spun eu. Rar sau deloc! Notabilităţile au găsit, tot timpul, loc bun pentru odrasle şi, eventual, la stat, unde există siguranţă, remuneraţie şi program la categoria confort.

Înţelegem nevoile, problemele, situaţia. Sunt buni copiii, deştepţi, pregătiţi, dotaţi. Dar chiar numai ai lor? Amărâtul care studiază pe brânci, cu efort, sârguincios, talentat, dar care nu o are pe mămica sau pe tăticul mai la vârf, de ce nu prinde un post de consilier sau consultant pe la Bruxelles, prin ambasade, consulate sau prin cine ştie ce minister? Simplu. Sunt departe de uşi, de informaţie, de interes…

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Sfidarea, ca normă a democraţiei!

Publicat

pe

Mă cuprinde lehamitea, scârba, când văd cum ne sfidează unii oameni, care trăiesc ca nababii din banul public, cu maşină la scară, cu conturile grase, cu tot soiul de facilităţi, stăpâni, de cele mai multe ori, pe viaţa muritorului de rând.

Nu vrea burghezul comunist aflat la cârma unor instituţii de forţă, păstrat în jilţuri de pe vremea lui Ceauşeacu, să se retragă când i se găsesc diferite vine, când se află că nu a fost tocmai uşă de biserică, aşa cum se credea.

Mentalitatea celor care au impresia că li se cuvine totul, caracterul unor indivizi care şi-au făcut un ideal din a-i timora pe alţi, din a-i abuza şi persecuta, de a răspunde unor comenzi venite prin varii canale, de a te executa când i se cere fără milă şi remuşcări, încă rezistă, ba chiar înfloreşte în România!

Asistăm, de mai multe zile, la un spectacol grotesc, pe care ni-l oferă procurorul general al României, Augustin Lazăr, acest înalt funcţionar al statului, care nu ştie ce înseamnă cum este să trăieşti de azi pe mâine, care de-o viaţă s-a adăpat la găleata de aur a banului public, acum, când s-a demonstrat, cu martori, că, în perioada comunistă, ca tânăr procuror, a dat dovadă de un comportament inuman vizavi de unii români care luptau împotriva regimului comunist. Un procuror care a slujit Aiudul, una dintre cele mai groaznice închisori din România, nu vrea să se retragă din funcţie. Ţine cu dinţii de scaun. Cineva îi spune să nu cedeze, să stea acolo, să agite spiritele, să arate că sistemul este încă în forţă. Ce atâta democraţie!

Comportamentul discreţionar, la ordin, este încă tare prin instituţiile de forţă ale statului, de parcă nu am şti. Avem exemple nenumărate. Şi, din păcate, unii nu se sfiesc să o arate. Augustin Lazăr nu vrea să facă un pas înapoi. Merge înainte. Sfidează. Ne consideră proşti, pigmei, neînsemnaţi, neputincioşi. Ba chiar se crede el victima unor comploturi politice!

Nu-ţi vine să crezi că tocmai apărătorii democraţiei şi libertăţii, aceia care reprezintă partidele istorice a-i căror înaintaşi au pătimit şi au pierit în închisorile comuniste, care au trăit şi s-au confruntat cu cerberii sistemului stalinist, tac şi fac pe mieluşeii. Ruşinos!

Citește în continuare

OPINII

Incursiune prin… obişnuit!

Publicat

pe

Vedem cum ministrul Sănătăţii, Sorina Pintea, a început să umble prin lume, precum o făcea odată Vodă Cuza, pentru a vedea cum stau lucrurile şi pentru a-i prinde pe cei care umblau cu ocaua mică.

Metoda doamnei Pintea de a realiza vizite neanunţate, la ore când, tu, cadru medical, nu te mai aştepţi să vină vreun ministru peste tine în spital, este arhaică, rudimentară şi dovedeşte că nu suntem serioşi. Nu ar trebui ca un demnitar să facă acest lucru, adică să descindă noaptea pe nepusă masă într-un spital. Ar trebui să aibă încredere în sistemul pe care îl coordonează, în oamenii care îl alcătuiesc, în principii. Dar se vede treaba că, la noi, mai durează cu alinierea la standardele normalităţii occidentale, suntem mai balcanici, mai delăsători… Carenţe venite din istorie până la urmă!

Totuşi, metoda Pintea a dat roade! A găsit foarte multe lucruri în neregulă. Ce bucurie. Ce recoltă… S-a lăsat cu demisii, cu sancţiuni, cu, cu… Şefa peste sănătatea naţiei a văzut că prin spitalele patriei este încă degringoladă. Şi asta după ce salariile mediciilor şi asistenţilor le-au prins din urmă pe cele ale confraţilor din Occident, fără să mai punem la socoteală tradiţia valahă, respectiv, nelipsita şpagă numită, politicos, atenţie pentru promtitudine şi profesionalism!

A putut să vadă doamna Pintea, cu ochii ei, de parcă nu ştia, că treburile nu merg deloc bine prin unităţile noastre medicale, nici măcar după normative, că nu punem la socoteală picurii de umanitate şi responsabilitate. A putut să constate doamna Pintea că bietul pacient, când se plânge la presă sau pe reţelele de socializare, nu o face de dragul de a ieşi în faţă, de a capta atenţia şi like-urile după care aleargă în general internauţii, ci se confruntă cu închistarea unui sistem bolnav, care ştie să se autoconserve, să se autoprotejeze, indiferent de împrejurările politice şi sociale…

A mers Sorina Pintea, la ceas de noapte, prin câteva spitale şi, spre tristeţea noastră, nu a găsit în niciunul oaza mult dorită a încrederii şi speranţei, nu a găsit treburile desfăşurându-se ceas. Peste tot probleme, dezordine, sfidare, apatie, rutină.

Vestea că ministra Sănătăţii nu are somn şi pleacă prin spitale i-a pus în stare de alarmă pe managerii de unităţi medicale, care au dat, pe aici, pe colea, ordine cu „aveţi grijă, puneţi-vă la punct, să nu aud de necazuri” şi alte d’astea care se practică la noi doar când se porneşte ceva neprevăzut, că, în rest, curgem malcom, ca dintotdeauna, fără să ne pese de conceputul de bine comun. Trece şi asta. Ne revenim. Normalitatea e plicticoasă.

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Servicii Web Florin Web



error: Conținutul este protejat!!