Connect with us

OPINII

Prins sub avalanşă!

Publicat

pe

Este o modă, încărcată cu mult substrat politic, să dai vina pe reprezentanții unor instituții când natura deslănţuită nu poate fi stăpânită. Să acuzi că este de vină Consiliul Județean sau societățile care sunt abilitate să curețe drumurile, ba chiar și jandarmii şi pompierii, pentru faptul că, în munte, s-a pornit urgia, iar turistul, de multe ori orgolios, ambițios, falos, pleacă la drum fără să ţină cont de capriciile naturii şi de sfaturile autorităților, are iz de făcătură.

Orice neavizat știe că iarna, în special, când ninsorile nu mai contenesc, când se pornește viforul, este mai bine să stai acasă, fiindcă este greu să ții în parametrii normali de utilizare un drum de acces, mai ales pe culmile munților. Nu mai pui la socoteală faptul că pot apărea avalanșe, ruperi de arbori, căderi de stânci!

Dar, atunci când este la mijloc un mic interes de ordin politic, hai, să îndreptăm tunurile spre o țintă anume! Asa a fost luat în vizor, în aceste zile cumplite, președintele Consiliului Județean Dâmbovița, Daniel Comănescu. Omul a fost scos vinovat de toate relele întâmplate. Că nu a negociat cum trebuie cu Dumnezeu, pentru a nu mai ninge cu forță în Bucegi. Că a deschis drumul. Că l-a închis. Că nu a ținut cont de sfaturile polițiștilor, că a primit amendă, că, până la urmă, și asta-i esența problemei, nu vrea să-și dea demisia din fruntea CJ…

Zăpadă asta, intemperiile din munte, necazurile cauzate în primul rând de natură au fost exploatate politic. Acum, fie vorba între noi, drumurile care străbat Bucegii, şi dacă erau la patru benzi, tot ar fi existat probleme. Dacă suntem obiectivi și ținem cont de cum a fost vremea în Europa, în toată ţara, omul e doar o ființă neajutorată.

Dacă ar fi închis drumul, Comănescu era acuzat că distruge turismul, că falimentează hotelierii, că interzice cetățeanului să circule liber în țară. Dacă îl deschide, este incapabil, neintuitiv, conflictual cu alte instituții, pune oamenii în pericol și aşa mai departe.

Muntele a căzut mișto pentru cei care se chinuie, de câteva luni, să îl dea pe Comănescu jos din fruntea Consiliului Judeţean. A resuscitat apetitul pentru schimbare. Înțeleg, PSD-ul nu își mai vrea propriul om în fruntea instituției, i se pare că miroase prea mult a Ţuţuianu sau că e nepotrivit pentru vremurile astea, că e incompetent, prea blajin… Treaba lor!

Dacă Daniel Comănescu nu vrea să renunțe de bună voie la postul de președinte, se caută alte tipuri de mișcări pentru a-i consuma răbdarea, pentru a-l determina să plece. Toată lumea știe că a fost pus în funcție prin voia lui Ţuţuianu. Acum, când acesta a devenit istorie pentru PSD, tot ce a semănat el trebuie să dispară. Ogorul este brăzdat din nou. Nu prea adânc. O arătură de suprafață care, zic eu, nu va aduce roadă prea multă, ba, dimpotrivă, se vor înfiripa bine buruienile. Multe, aduse de vânt…

Până la urmă, Comănescu va ceda. Are și el o limită! Mulți consideră că tăria lui în aceste momente, când partidul îl vrea înlăturat, e cam forțată, își are izvorul în dorința lui Adrian Ţuţuianu de a-și tracasa foștii colegi, de a mai întârzia un pic reînscăunarea lui Sandu Oprea, de a mai știrbi imaginea partidului, a organizației, de a arăta lumii dezbinarea, conflictul.

Povestea cu muntele, zăpada și Daniel Comănescu se va reedita. E doar o filă din războiul care a început contra sa. Nu mai este în cărți! Se joacă acum pe răbdare. Până la urmă, va renunţa. Pentru toate există un sfârșit. Probabil, supărat de ceea ce i se întâmplă, nu vrea să plece acum, când vor unii, ci când va crede el de cuviință. Eu zic că va ceda curând. Furtunile de zăpadă, în ceea ce îl privește, nu s-au oprit. Şi la butoane nu mai este Dumnezeu.

Cam asta-i politica! Crudă, nedreaptă, neprincipială, pregătită să folosească orice tip de armă pentru a-și atinge scopul, chiar și biciul de la care a încasat-o ani la rândul, îi devine, la un moment dat, iubit de conjunctură, ba chiar cu pupăceala de rigoare.

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Omul… golit de om!

Publicat

pe

Am urmărit și eu, dintr-o curiozitate de cinefil, filmul Teambuilding. O capodoperă, cu ghilimele de rigoare, a prezentului absurd în care trăim. Ghidușeala vulgară pe care o numim în viața reală socializare, stare de bine, plăcere, transpusă cinematografic. Un pic din noi se regăsește acolo. Nu râdem pentru că nu pare a fi vorba de o comedie, ci de realitate. Mai de grabă ar trebui să plângem că trăim în acest secol atât de crud, de goi, de instinctual. Ne înroșim și ne amuzăm discret. Feriți copiii! Cât puteți. Oricum, sunt deștepți și o să caute ei singuri să vadă despre ce este vorba.

Ne deranjează probabil că s-a vrut musai (nu mai este deloc greu în ziua de azi!) să se expună la vedere tarele de caracter ale unor oameni, modul în care pricep viața, structura dezbrăcată a unei organizații care se vrea a fi antemergător social, modelator de opinii și viziune, chiar și doar de natură comercială. Jocuri de societate fără prejudecăți!

Substanța acestui film nu există. Este diluată în vulgar, în replici de care ți se face rușine dacă le auzi chiar fiind singur în fața ecranului. Un fel de pornografie verbală. Totul curge din inerție. Este drept, realitatea bate filmul! Comportamentul de acolo există în toată splendoarea lui. Se manifestă. Nu are grade, trepte. Dar, parcă nu trebuie musai să îl ambalăm în lux și să îl lansăm pe piață la nivel de element cultural. Vulgarul nu ar trebui multiplicat.

Am înțeles. Ce se întâmplă în film, cu tot cu replici, cu acțiune, situații, întâlnim la nivel de obișnuit pe rețelele de socializare. Este plin TikTok-ul de filmulețe grotești, penibile aduse parcă din preistoria instinctului sexual. Asta se cere. Asta se dă. Mintea nu mai trebuie bruscată, ci relaxată până la nivelul de nimic.

Filmul a fost turnat, culmea, într-o zonă montană din Dâmbovița, la un hotel select din Bucegi. Nu prea se potrivește peisajul cu scenariul, dar trebuia realizat undeva. Trebuia să apară și un indiciu publicitar de acest tip pe cârca județului. Parcă a mai fost odată un pitic porno…

Filmul a prins. Nici nu avea cum. Era în care trăim este plină de superficialitate, de iluzii și instinct, iar profundul spiritual a devenit o anexă existențială de care ne aducem aminte doar la greu, când avem un vis urât. Atunci, încercăm din răsputeri să restabilim sistemul care ne deosebește de celelalte viețuitoare de pe pământ, dar, din păcate, nu prea mai merge, rămânem prinși într-un perpetuu… teambuilding instinctual.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește în continuare

OPINII

Liniștea, ca formă de resemnare și supraviețuire

Publicat

pe

Am intrat în noul an. Sătui. De orice! Cu speranțe, mai ba! Suntem deciși să luptăm mai mult pentru supraviețuire. De la începutul pandemiei și până astăzi, cam ăsta ne-a fost principalul deziderat. Criza economică continuă, ascunsă deocamdată sub dulcegăriile politicii de moment. Războiul din Ucraina nu s-a încheiat și nu se știe când se va termina. Findcă nu se vrea. Omenirea trebuie să fie ținută într-un soi de laț. Să nu zburdăm prea mult.

Privind semnele, nu pe cele cerești, de care ținem tot mai puțin cont în această orbecăială numită existență, 2023 va fi un an dificil și plin de încercări. Pe undeva, se va încerca o resetare a politicii mondiale. Manipularea grosolană și liniile de uniformizare vor continua. Discursul lui Putin va fi tot mai acid. Zelensky va rămâne în continuare un erou, dar trecut în planul secund al scenei. S-a instalat deja pe glob rutina, obișnuitul. Războiul din Ucraina a intrat parcă într-un peisaj al normalității. Nu ne mai sperie bombele, rachetele, parcă nici amenințarea nucleară. Privim la ceasul istoriei și ne vedem fiecare de viețile noastre. Nici oribila și subita remodelare prin explozie a prețurilor la energie electrică și la gaze naturale nu ne mai macină prea mult. După atâta bombardeală cu informații și ordonanțe, au intrat și ele în obișnuit. Suntem atenți doar la ceea ce se întâmplă în imediata noastră apropiere. Supuși unei așteptări oarbe.

Trăim într-un spațiu tot mai redus, deși unii încercă să spună că este larg. Ne îmbătăm parcă mai mult ca niciodată cu apă rece, fiindcă așa lucrează imprevizibilul. Parcă am ajuns în faza în care nu ne mai interesează viitorul, ci doar clipa. Mergem înainte instinctual. Simțim doar atunci când ne doare. Bucuria este pavată cu calcule exacte. Fericirea se măsoară în bani. Tristețea a devenit apanajul celor corecți. Sărăcia, la fel. În rest, politică. De nevoie. Țintuită și ea de interese și împopoțonată cu țoalele vechi numite democrație și libertate numai în zilele mari. În rest, la naftalină.

Revenim. Suntem intrați în noul an. Și soarele de afară spune multe. Ne așteaptă o droaie de încercări. Probabil le vom ambala frumos în indiferență și vom merge mai departe. Liniștea, ca formă de resemnare și supraviețuire.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește în continuare

PUBLICITATE

 

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT

Web Analytics
View My Stats