Este o modă, încărcată cu mult substrat politic, să dai vina pe reprezentanții unor instituții când natura deslănţuită nu poate fi stăpânită. Să acuzi că este de vină Consiliul Județean sau societățile care sunt abilitate să curețe drumurile, ba chiar și jandarmii şi pompierii, pentru faptul că, în munte, s-a pornit urgia, iar turistul, de multe ori orgolios, ambițios, falos, pleacă la drum fără să ţină cont de capriciile naturii şi de sfaturile autorităților, are iz de făcătură.

Orice neavizat știe că iarna, în special, când ninsorile nu mai contenesc, când se pornește viforul, este mai bine să stai acasă, fiindcă este greu să ții în parametrii normali de utilizare un drum de acces, mai ales pe culmile munților. Nu mai pui la socoteală faptul că pot apărea avalanșe, ruperi de arbori, căderi de stânci!

Dar, atunci când este la mijloc un mic interes de ordin politic, hai, să îndreptăm tunurile spre o țintă anume! Asa a fost luat în vizor, în aceste zile cumplite, președintele Consiliului Județean Dâmbovița, Daniel Comănescu. Omul a fost scos vinovat de toate relele întâmplate. Că nu a negociat cum trebuie cu Dumnezeu, pentru a nu mai ninge cu forță în Bucegi. Că a deschis drumul. Că l-a închis. Că nu a ținut cont de sfaturile polițiștilor, că a primit amendă, că, până la urmă, și asta-i esența problemei, nu vrea să-și dea demisia din fruntea CJ…

Zăpadă asta, intemperiile din munte, necazurile cauzate în primul rând de natură au fost exploatate politic. Acum, fie vorba între noi, drumurile care străbat Bucegii, şi dacă erau la patru benzi, tot ar fi existat probleme. Dacă suntem obiectivi și ținem cont de cum a fost vremea în Europa, în toată ţara, omul e doar o ființă neajutorată.

Dacă ar fi închis drumul, Comănescu era acuzat că distruge turismul, că falimentează hotelierii, că interzice cetățeanului să circule liber în țară. Dacă îl deschide, este incapabil, neintuitiv, conflictual cu alte instituții, pune oamenii în pericol și aşa mai departe.

Muntele a căzut mișto pentru cei care se chinuie, de câteva luni, să îl dea pe Comănescu jos din fruntea Consiliului Judeţean. A resuscitat apetitul pentru schimbare. Înțeleg, PSD-ul nu își mai vrea propriul om în fruntea instituției, i se pare că miroase prea mult a Ţuţuianu sau că e nepotrivit pentru vremurile astea, că e incompetent, prea blajin… Treaba lor!

Dacă Daniel Comănescu nu vrea să renunțe de bună voie la postul de președinte, se caută alte tipuri de mișcări pentru a-i consuma răbdarea, pentru a-l determina să plece. Toată lumea știe că a fost pus în funcție prin voia lui Ţuţuianu. Acum, când acesta a devenit istorie pentru PSD, tot ce a semănat el trebuie să dispară. Ogorul este brăzdat din nou. Nu prea adânc. O arătură de suprafață care, zic eu, nu va aduce roadă prea multă, ba, dimpotrivă, se vor înfiripa bine buruienile. Multe, aduse de vânt…

Până la urmă, Comănescu va ceda. Are și el o limită! Mulți consideră că tăria lui în aceste momente, când partidul îl vrea înlăturat, e cam forțată, își are izvorul în dorința lui Adrian Ţuţuianu de a-și tracasa foștii colegi, de a mai întârzia un pic reînscăunarea lui Sandu Oprea, de a mai știrbi imaginea partidului, a organizației, de a arăta lumii dezbinarea, conflictul.

Povestea cu muntele, zăpada și Daniel Comănescu se va reedita. E doar o filă din războiul care a început contra sa. Nu mai este în cărți! Se joacă acum pe răbdare. Până la urmă, va renunţa. Pentru toate există un sfârșit. Probabil, supărat de ceea ce i se întâmplă, nu vrea să plece acum, când vor unii, ci când va crede el de cuviință. Eu zic că va ceda curând. Furtunile de zăpadă, în ceea ce îl privește, nu s-au oprit. Şi la butoane nu mai este Dumnezeu.

Cam asta-i politica! Crudă, nedreaptă, neprincipială, pregătită să folosească orice tip de armă pentru a-și atinge scopul, chiar și biciul de la care a încasat-o ani la rândul, îi devine, la un moment dat, iubit de conjunctură, ba chiar cu pupăceala de rigoare.