OPINII
După 30 de ani…

Celebrarea celor 30 de ani de la Revoluția din Decembrie 1989 ne-a prins în Europa, integrați la multe capitole, ținuți pe la ușă la altele destul de importante. 30 de ani de visuri, de speranțe, de idealuri propuse și parțial sfărâmate. După atâția amar de ani de tranziție, constatăm că avem o clasă politică slăbuță, cu partide rămase încă fără azimut, bazate nu pe doctrină, pe programe și platforme bine elaborate și susținute, ci pe interesul de grup și parvenitism.
În 30 de ani, nu am putut construi o autostradă care să taie România de la nord la sud. Peticim la șosele naționale și mai avem drumuri de pământ. Cu educația încă se experimentează. Copiii au ajuns să-și ducă ghiozdanele la școală pe minitrolere. Profesorii neperformanți iau salarii de merit, iar doctoratele, în orice domeniu, au devenit o rutină. Sănătatea nevolnică și îndărătnică la schimbare, cu un personal bine plătit, dar pentru care pacientul nu este decât un cod de bare, un element triat pe banda rulantă a vieții.
În 30 de ani de democrație îmbrăcată în toate zorzoanele pe care alții ne-au obligat să le purtăm, constatăm că instituțiile de forță sunt deservite de mulți indivizi cu metehne de securiști, de tătici, de infailibil, de tipi care cred că lor li se cuvine totul.
După 30 de ani de la sângerosul decembrie 1989, bugetarii așteaptă să le fie mărite salariile, magistrații, polițiștii și alte tipuri de funcționari speciali – să nu le fie tăiate pensiile speciale, iar angajatul de la privat, cu minimul pe economie, să nu fie dat afară.
După 30 de ani de la căderea lui Ceaușescu, ne este frică să mai vorbim la telefon cu prietenii, să glumim pe diverse teme cu rudele, dialogăm în șoaptă prin birouri sau acasă, pentru a nu fi înregistrați ambiental și transformați ulterior în carne de tun… democratic.
După 30 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, constatăm că țara este împărțită în bogați și săraci. În ștabii de la stat și amărâții din privat. Democrația, libertatea sunt respectate atâta timp cât nu deranjezi.
După 30 de ani de la execuția la Târgoviște a celebrului cuplu, am constatat, trist, că cinstea și corectitudinea sunt izvoare de sărăcie și de nebăgare în seamă.
OPINII
Oare, mai vine un mâine bun și pentru noi?

România se află într-un blocaj politic fără de precedent. De ce? Fiindcă de la an la an, din 1990 încoace, am observat că reprezentanții clasei politice sunt din ce în ce mai slabi, fără discurs, fără esența aceea de patriotism, mai neinteresați de dezvoltarea socio-economică a țării. Au transformat o profesiune de credință, de har, de curaj, într-o banală meserie de făcut bani și de stat la adăpost!
Se vede de la o poștă că, în cei peste 35 de ani scurși de la revoluție, s-a dezvoltat minunat sistemul interesului de grup. Politicienii și acoliții, patroni de firme, o parte importantă a bugetarilor, spuma de prin ministere, agenții, companii și alte componente ale structurilor de forță, au dus-o și o duc bine. Nu au mai avut parte de convulsii sociale, mișcări de stradă, proteste și alte manifestări publice ce țin de domeniul democrației și libertății. La ce mai folosesc? Ne adunăm cu ora, scandăm și suflăm în vuvuzele și apoi plecăm acasă, că ni se face foame. Problemele rămân la fel. Nerezolvate.
Românii de rând, noroc cu aderarea la Uniunea Europeană, s-au răspândit pe Bătrânul Continent in căutarea unui trai mai bun. Unii au rămas prin Occidentul prosper, alții au trudit, au strâns ban pe ban să revină acasă pentru a-și turna în ogrăzi căsoaie, embleme ale scăpării de sărăcia materială, căci restul nu îi interesează. Cum merge țara? Cine ne sunt conducătorii? Sunt bune sau nu deciziile pe care le iau? Nu contează. „Să mai meargă afară o vreme”, îți zice românul pribeag. „Mai am de făcut un gard, o magazie și, gata, poate să se termine tot!”. La atât se oprește libertatea și democrația. Și, la umbra acestei stări, politicienii noștri, buni dar mai mult rău intenționați, reprezentanții sistemului nevăzut mereu cu mâna pe butoane, își fac de cap.
Cum este posibil să fim conduși în continuare de un guvern demis prin moțiune? Cum este posibil ca cele două mari partide care au dărâmat teoretic Guvernul Bolojan să nu își asume guvernarea din prima clipă, să iasă cu pieptul în față, să demonstreze că luptă pentru țara asta? Simulacre de politicieni. Vânduți, obișnuiți doar cu manevre de culise, cu semne, pixuri și creioane colorate, cu orgolii și ambiții, doar pentru a-și păstra jilțul, privilegiile.
Și ne-am pricopsit și cu un președinte de țară, unul din zona ONG. Ales pe criteriul „nu am avut încotro”. Fiindcă, așa suntem noi românii, nu riscăm. Preferăm apele line, fără să realizăm că sunt mai periculoase și mai adânci decât cele nărăvașe.
Acum ce facem? Așteptăm. Ce? Frământăm nedumerirea. Cel mult, înjurăm și comentăm spărgând semințe de floarea soarelui și aruncând cojile pe caldarâmul fierbinte al patriei. Oare, mai vine un mâine bun și pentru noi?
OPINII
Încă un fâs de negociere la Cotroceni!

Ne îndreptăm din ce în ce mai sigur spre alegerile anticipate. Nici astăzi, la întâlnirea de la Cotroceni, nu s-a întâmplat mare brânză. Discuții. Posibile negocieri. Strângeri de mână pe fondul complezenței. Orgolii de politicieni și atât.
Criza merge mai departe, iar Bolojan și USR-iștii rămân în continuare la butoane, în ciuda câștigătorilor alegerilor parlamentare, perdanți de conjunctură, PSD și AUR. Este de noaptea minții! Numai în democrația noastră originară se poate întâmpla ca țara să fie condusă de ultimii clasați: PNL, USR și conservantul politic UDMR, aflat mereu lângă stupul cu miere.
Întâlnirea de la Cotroceni a avut, după umila mea părere, miros de aranjament meschin. Încă un fâs! Nicușor Dan, cu bagajul pregătit să plece la Paris, să sărbătorească Ziua Franței și iar cu o semipropunere de conjunctură, Alexandru Nazare, și cu încăpățânatele și de amețit poporul dorințe, PSD nu vrea să guverneze cu USR și PNL, USR și PNL nu vrea să împartă puterea cu PSD. Cu AUR nu vrea să se asocieze nimeni. UDMR prezent în tot și în toate. Minoritățile sunt în poza de grup. Ceva de vis!
Dragi politicieni, ăștia cu care, din păcate, ne-am pricopsit! Dacă aveți sânge în instalație, haideți, la anticipate! Este cel mai bun indicator al funcționării democrației în România! Simulacrele de negocieri și aranjamente de culise vă duc și mai mult în derizoriu, iar noi, poporul, avem impresia că ne desconsiderați!
ACTUALITATEacum o săptămânăHai la „Ziua Comunei Șotânga”! Sâmbătă, 8 august 2026, de la ora 17:00
ADMINISTRAŢIEacum 6 zileȘotânga, o comună care își construiește viitor solid pe postamentul trecutului minier. FOTO
Călăraşiacum o săptămână12 persoane implicate într-un accident pe Autostrada Soarelui, în Călărași
SOCIALacum o săptămânăTânăr găsit mort la marginea drumului, la ieșire din Roșiori de Vede
ADMINISTRAŢIEacum o săptămânăUn nou parc public la Târgoviște, din această toamnă. Lucrările sunt în execuție
Argeșacum o săptămânăUPDATE. Șoferul microbuzului implicat în accidentul mortal de la Câmpulung are 83 de ani
ACTUALITATEacum o săptămână„Parcul Generațiilor” de la Săteni (Aninoasa), un concept diferit de amenajare a unui spațiu de joacă și recreere. FOTO
ACTUALITATEacum o ziMega petrecere de 10 ani la Complexul Turistic de Natație Târgoviște





























Mitica Soare
27 decembrie 2019 at 13:35
Daca dupa 30 de ani doar atat poti sa publici, este grav!Din mai multe judete nu s-a putut face o editie de ziar interesanta.Materiale vechi de saptamani, multa publicitae, ca doar aduce bani multi, Biserica lui Nifon, vechiul si noul Prefect si cateva, vechi, de la Sandu Tolea.A fost mai interesant sa citesc pe unde ati fost in vacanta decat ce se mai intampla in judetele pe care le gestionati.Fara suparare, Nelule,ati slabit mult ritmul vostru incisiv si plin de adevar, care venea din munca extenuanta de pe terenul documentarii la sursa.Am zis, cu pretul asumat… Apropo, La multi ani cu sanatate si bucurii tie si familiei tale.