Connect with us

OPINII

După 30 de ani…

Publicat

pe

Celebrarea celor 30 de ani de la Revoluția din Decembrie 1989 ne-a prins în Europa, integrați la multe capitole, ținuți pe la ușă la altele destul de importante. 30 de ani de visuri, de speranțe, de idealuri propuse și parțial sfărâmate. După atâția amar de ani de tranziție, constatăm că avem o clasă politică slăbuță, cu partide rămase încă fără azimut, bazate nu pe doctrină, pe programe și platforme bine elaborate și susținute, ci pe interesul de grup și parvenitism.

În 30 de ani, nu am putut construi o autostradă care să taie România de la nord la sud. Peticim la șosele naționale și mai avem drumuri de pământ. Cu educația încă se experimentează. Copiii au ajuns să-și ducă ghiozdanele la școală pe minitrolere. Profesorii neperformanți iau salarii de merit, iar doctoratele, în orice domeniu, au devenit o rutină. Sănătatea nevolnică și îndărătnică la schimbare, cu un personal bine plătit, dar pentru care pacientul nu este decât un cod de bare, un element triat pe banda rulantă a vieții.

În 30 de ani de democrație îmbrăcată în toate zorzoanele pe care alții ne-au obligat să le purtăm, constatăm că instituțiile de forță sunt deservite de mulți indivizi cu metehne de securiști, de tătici, de infailibil, de tipi care cred că lor li se cuvine totul.

După 30 de ani de la sângerosul decembrie 1989, bugetarii așteaptă să le fie mărite salariile, magistrații, polițiștii și alte tipuri de funcționari speciali – să nu le fie tăiate pensiile speciale, iar angajatul de la privat, cu minimul pe economie, să nu fie dat afară.

După 30 de ani de la căderea lui Ceaușescu, ne este frică să mai vorbim la telefon cu prietenii, să glumim pe diverse teme cu rudele, dialogăm în șoaptă prin birouri sau acasă, pentru a nu fi înregistrați ambiental și transformați ulterior în carne de tun… democratic.

După 30 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, constatăm că țara este împărțită în bogați și săraci. În ștabii de la stat și amărâții din privat. Democrația, libertatea sunt respectate atâta timp cât nu deranjezi.

După 30 de ani de la execuția la Târgoviște a celebrului cuplu, am constatat, trist, că cinstea și corectitudinea sunt izvoare de sărăcie și de nebăgare în seamă.

Citește mai departe
Reclamă
1 Comentariu

1 Comment

  1. Mitica Soare

    decembrie 27, 2019 at 1:35 pm

    Daca dupa 30 de ani doar atat poti sa publici, este grav!Din mai multe judete nu s-a putut face o editie de ziar interesanta.Materiale vechi de saptamani, multa publicitae, ca doar aduce bani multi, Biserica lui Nifon, vechiul si noul Prefect si cateva, vechi, de la Sandu Tolea.A fost mai interesant sa citesc pe unde ati fost in vacanta decat ce se mai intampla in judetele pe care le gestionati.Fara suparare, Nelule,ati slabit mult ritmul vostru incisiv si plin de adevar, care venea din munca extenuanta de pe terenul documentarii la sursa.Am zis, cu pretul asumat… Apropo, La multi ani cu sanatate si bucurii tie si familiei tale.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Necesitatea, ca o durere…

Publicat

pe

De câteva săptămâni, cu excepția liderilor înscriși în această incertă cursă a Guvernării de coaliție la care participă PSD, PNL și, mereu în trendul puterii, fată mare, UDMR, nimeni nu mai comentează probleme ce țin de politica recentă. Motivul este ușor de dedus. Nu poți veni în față cu nimic în momente de incertitudine și tensiune generate de negocieri. Simplu. Nu știi ce ai putea spune, nu știi ce întrebare ar răzbate dinspre jurnaliști și ai putea, fără să vrei, să emiți o ipoteză, un răspuns, care să zgâlție șandramaua și așa croită fără un proiect clar și cu necunoscute și orgolii din toate părțile. Poți, să ieși din linia partidului dacă ți se grăbește conștiința să refuleze taman în aceste zile de foc. Așa că este mai bine să taci până ce se călește tochitura și poate fi servită. Eventual, cu un medicament înainte.

Este clar, țara are nevoie rapid de un Guvern, chiar și unul instabil cum se preconizează să iasă aceasta, clădit printr-o aliniere anormală dintre PSD și PNL. Mârâiturile se aud prin toate cancelariile celor două formațiuni politice, dar sunt stinse repede cu calmante.

Asta este situația. Calculul politic, îmbrăcat în grabă în haina interesului național, a primat. PSD-ul a lăsat de la el. A preferat să se înhame la jugul guvernării alături de liberalii optuzi și UDMR-iștii interesați să fie pe cai mari în orice conjunctură, decât să meargă la alegeri anticipate. Au dat o șansă președintelui Iohannis, cel care fredonează de 7 ani refrenul „Pesede este de vină”, să stea liniștit la Cotroceni încă trei ani. Asta dacă nu apar neprevăzute!

Social-democrații împart acum responsabilitatea guvernării, intrând să are ogorul de care și-au bătut joc liberalii și USR-iștii. Scot în față tot ce au mai bun pentru a demonstra românilor că sunt pregătiți să se sacrifice pentru țară. Vin lângă unii care nu prea mai au ce arăta. Așa că liniștea politicienilor din PSD, cu excepția celor de la vârf, angrenați în negocieri, este firească.

Joi – vineri, vom avea un guvern. Nu proaspăt. Unul din bucăți care, în mod normal, nu s-ar potrivi deloc în puzzle-ul politic, nu ar ieși nicio imagine încântătoare, dar totul ține de necesitate, de urgență. Și, în asemenea condiții, anormalul poate fi reconsiderat.

Citește în continuare

OPINII

Tupeul în politică!

Publicat

pe

Liberalii vor alianță cu PSD, dar să dicteze ei, să rămână vioara întâi. Și, ca să fie pachetul complet, îl vor premier tot pe Florin Cîțu, omul dat jos din fruntea Guvernului în urma unui moțiuni introduse de PSD. Primul șef al executivului din 1990 încoace demis cu un număr record de voturi! Dar, ce mai contează! Acum, musiu Cîțu se vrea reînscăunat ca premier. Ar fi culmea, ca social-democrații care l-au trântit invocând motive pertinente să accepte, ca urmare a ciudatei alianțe, nominalizarea lui Florinel Cîțu ca prim-ministru și să se mai alinieze și într-un Guvern condus de acesta.

Necunoscute sunt căile politicii! Ieri l-ai văzut incapabil, nepregătit pentru a conduce o țară, iar acum să îl iei de bun. Nu știu dacă placa asta cu compromisul de dragul țării, cu sacrificiul suprem ține în condițiile date. Te aliezi, faci concesii, dar ții cont și de potențialul uman, de valori, îi analizezi pe cei cu care vin aliații de conjunctură în față. Nu accepți să stai în aceeași bancă, să îți împărți imaginea cu ciurucuri, cu indivizi care nu au performat de nici un fel. Nu îi ei la kilogram…

Rosturile politicii sunt un pic întinse ca o jartea. Trage fiecare de ea pentru a-și pune în valoare ținuta, pentru a-și asigura imaginea. Misiune dificilă într-un teritoriu plin de imprevizibil unde doctrina, dar mai ales interesele, nu corespund deloc.

Rămân consecvent ideii că PNL trebuie trimis în lada istoriei. În plan politic, economic, social, cultural liberalii nu au produs nimic bun. Au fost doar obsedați de lupta cu PSD, de eliminarea cu orice preț a social-democraților de pe scena politică. Și acum, culmea, tocmai aceștia îi salvează de la pieire. Și te uiți la liberali că totuși au tupeu! Sunt rupți în sondaje, în credibilitate, poporul îi urăște, și-au dat afară din partid fostul președinte și vor în continuare să dirijeze…

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT