Conectați-vă cu noi

OPINII

Sparanghelul şi batista pe ţambal

Publicat

pe

Ministrul Muncii, Violeta Alexandru, care, sincer, nu prea îmi prezintă încredere, chipul său conţine destule elemente care te fac să crezi că nu este tocmai corectă, că poate disimula şi nici nu arată că ar fi chiar pricepută în funcţia care i-a fost acordată (Dar, asta e, mergem mai departe, politica nu selectează valorile, ci vechimea şi relaţile din partid!), joacă tare.

A fost trimisă în Germania nu să rezolve o problemă, să ia la cunoştinţă despre situaţia românilor care lucrează pe plantaţiile nemţeşti, ci să pună batista pe ţambal. Nici nu avea cum să procedeze altfel! Doar nu mama a permis miilor de români, în plină stare de urgenţă, să plece la muncă în Germania, într-o zonă roşie, cu aeronave cursă specială, ca la nuntă. Nu au mai contat restricţiile, carantina…

Ministrul Violeta Alexandru ne-a rănit grav inteligenţa şi orgoliul de cetăţeni români, ba chiar ne crede pe toţi proşti şi răspândaci de zvonuri false. I-am auzit şi văzut cu toţii pe românii aflaţi la muncă în diferite ferme de sparanghel, căpşuni sau de cine mai ştie ce, cum se văitau de condiţiile de muncă, de cazare, de faptul că primesc bani mai puţini, că sunt trataţi respingător. Unii, prin diferite oraşe germane, chiar au organizat proteste. Strigătul lor a răbufnit pe reţelele de socializare.

Şi acum, se întoarce Violeta noastră din Germania, victorioasă, şi ne spune că s-a exagerat, că românii noştri o duc foarte bine acolo, că nu este adevărat că sunt exploataţi de fermierii germani. Ce mai! Ne-a dat pe spate, susţinându-şi declaraţia cu masca pe figură. Bun camuflaj! Deşi nu ar fi fost nevoie, fiindcă ştie foarte bine să peroreze la rece, fără nicio grimasă, nimic nu iese din contextul stabilit. A ajuns acolo unde îi place lui Iohannis. La PSD! Ei sunt de vină pentru că au făcut scandal.

Acum, nu iau apărarea social-democraţilor, dar ei, ca şi noi, au preluat o problemă ridicată de români, de cei care au păţit-o pe pielea lor. Că doamna ministru s-a întors în ţară cu altă placă nu este tocmai de mirat, fiindcă nici nu avea cum să revină altfel acasă. Ce aţi fi vrut, să spună ce nenorocire a găsit acolo? Cum se chinuie bieţii români, munciţi precum sclavii?

Nu putem să-l supărăm pe marele prieten din Vest cu tânguielile noastre, aşa că s-a făcut ciocu’ mic. Pe sub mască! Iar ministra Muncii pare să fie specialistă în astfel de chestiuni ce ţin de politica fină, iubitoare de relaţii, nu de adevăr şi dreptate.

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Cheful premierului, ca un păcat iertat…

Publicat

pe

Sunt un pic dezamăgit de reacția opiniei publice, a presei, în general, vizavi de episodul grotesc, cinic, sfidător al premierului Orban care, în plină pandemie, își sărbătorea în obiectivul de înaltă securitate numit Palatul Victoria, ziua de naștere. Era Ludovicul înconjurat de câțiva miniștri, care stăteau răsturnați pe fotoliii, unii chiar fumau trabuc, ca semn al grandorii.

Întâmplarea a făcut câteva valuri. S-a aprins ușor focul pe rețelele de socializare, câteva comentarii și editoriale scoase de anumiți jurnaliști. Televiziunile, nici măcar cele la care ne-am fi așteptat, nu prea au băgat în seamă subiectul. Ce mai, s-a pus batista pe țambal! A devenit gafă impardonabilă, un banal can-can.

Am constatat, ulterior, că mai important decât fenomenul deosebit de sfidător și arogant al celor întâmplate era să se afle cine a produs fotografia. Prezenta mai mult interes persoana care a imortalizat penibilul moment. Ce importanță mai avea dovada intensă a ciocoismului, a încălcării unor norme chiar de către cei care le-au emis? Să dăm de urmă fotografului! Și, uite așa, a fost manipulat cetățeanul și ocolită problema esențială…

Într-o țară civilizată, după o asemenea scenă, ar fi urmat demisia Cabinetului, valuri de nemulțumiri, poate chiar proteste stradale. La noi, nimic. Bășcălie! Am înghițit-o și pe asta. Ne-am mulțumit cu scuzele premierului Orban. Nu au fost suficiente și nu ar fi trebuit acceptate. Să apară și să spună așa, sec, fără nicio jenă, fără remușcare, că greșeala este omenească.

Păi, tovarășe Orban, noi nu te-am trimis la putere să greșești și să te scuzi apoi! Acolo trebuia să fii spumă de exemplu. Ești plătit regește din bani publici să gestionezi așa cum trebuie țara. Nu să transformi Palatul Victoria, biroul de Premier, în loc de petrecere sfidătoare!

Citește în continuare

OPINII

Opoziția ca putere și opoziția ca opoziție!

Publicat

pe

Sincer, în momentul de față, când aud că avem în Parlament partide de opoziție la PNL, am o tresărire ușoară. Nu îmi vine să cred acest lucru. Poate sună bine din punct de vedere politologic, dar, faptic, lucrurilor nu stau întocmai așa.

Într-adevăr, PNL este la guvernare. Dar cine i-a adus? Cine l-a înscăunat de două ori pe Ludovic Orban, ba le-a mai votat masiv și stările de urgență și alertă pe care acum le critică toată lumea? Liberalii, de unii singuri, ar fi fost pe făraș demult. Nici cu ajutorul USR, care a devenit ușor transparent, nu ar fi făcut o majoritate stabilă în Parlament.

PSD, care este acum în Opoziție, deși nu ar fi trebuit, fiindcă avea forțe și resurse să conducă țara, singuri, cu ALDE, cu PRO România sau într-un guvern de uniune națională, dorește să creeze marea opoziție unită. Păi, o opoziție la ce? La partidul lui Klaus Iohannis și Ludovic Orban ajuns la putere conjunctural și pe baza unui joc ciudat apărut imediat după alegerile europarlamentare?

PNL a gafat la greu, și prin decizie politică și guvernamentală, și prin tot soiul de întâmplări insolite (vezi cheful de la Palatul Victoria). Sau, așa cum se fac calculele politice șablon, opoziția care stăpânește Parlamentul a vrut să pornească o reacție de erodare masivă a liberalilor, să-i clatine de pe picioare. A reușit, dar cu riscuri mari și cu propria bălăbăneală.

Alianța dintre PSD-ALDE și PRO România este o figură de stil, un concept care nu se știe cât va funcționa, fiindcă sunt orgolii cam peste tot, iar ca imagine, că forță, PNL nu reprezintă chiar așa un mamut politic de care să se teamă cei care se numesc acum opoziție.

Din punctul meu de vedere, opoziție te chemi atunci când urli în Parlament fiindcă se fac legi aiurea și, prin numărul mic de aleși, nu ai forță să le schimbi, să le echilibrezi. Dar, deocamdată, în Parlamentul României, opoziția poate propune și adopta singură legi. Nici un proiect nu poate trece fără votul majoritar al… opoziției!

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT



error: Conținutul este protejat!!