Conectați-vă cu noi

ACTUALITATE

Am avut noroc! Apelul inedit al managerului Spitalului Găești pentru atragerea medicilor tineri!

Publicat

pe

Dr. Laurențiu Belușică - manager Spital Găești (Sursa foto: exploremedicinetv.ro)

Conf. univ. dr. Laurențiu Belușică, noul manager al Spitalului Orășenesc Găești, a postat, pe rețelele de socializare, o „scrisoare către medicii tineri”, în fapt, povestea sa de viață, cu accent pe multele obstacole întâmpinate și cum l-au ajutat acestea să crească din punct de vedere profesional. La final, îi îndeamnă să vină la Găești, să nu mai „sprijine zidurile spitalelor mari”, fiindcă nu vor avea niciodată cu toții posturi acolo.

„Mulțumiți profesorilor și veniți să vă maturizați profesional. Vă asigur că o să aveți tot ce vă trebuie, material și mental, pentru a crește. O să vă las să vă dezvoltați ca medici buni și foarte buni. Vă las să zburați, să creșteți ca doctori.

Medicina nu este o meserie ca oricare alta. Trebuie să fii cel mai bun. Altfel nu se poate. Să fii stăpân pe ce faci, pentru că, atunci când tratezi un om, de cele mai multe ori, nu poți fi ușor de înlocuit. Vă recomand să vă testați periodic capacitățile și abilitățile”.

Spitalul Orășenesc Găești are nevoie de medici cu următoarele specialități: obstetrică – ginecologie, cardiologie, neurologie, anestezie terapie intensivă, medicină internă, pediatrie și epidemiologie.

Dr. Laurențiu Belușică și-a început povestea de viață, una spusă sub motto-ul „Am avut noroc”, în anii de dinainte de 1989, când regimul comunist l-a obligat să stea 5 ani în stagiatură.

„Eram însă medic militar. Am avut noroc. Am ales să-mi petrec timpul mai mult în spital, și anume în secția de chirurgie, atât cât am putut de mult. Am învățat să fac noduri și să examinez un pacient de la medici serioși și foarte buni: Vasile Palade, Popovici, Dimitriu, Petrescu, Baiesu, Olinic tatăl, cel cu două specialități. Ei m-au adoptat și mi-au permis să muncesc acolo. Le mulțumesc încă o dată. Am fost voluntar practic. Dar am avut noroc, că aveam salariu de la armată. Am ales să muncesc fără să știu ce mă așteaptă în viață. Puteam să stau într-un cabinet de consultații și azi eram un tânăr pensionar MAI.

În 1990, sistemul mi-a permis să dau rezidențiatul, dar abia la 29 de ani. Totuși, am avut noroc, alți colegi au stat 10-12 ani. Azi, un medic poate să intre în rezidențiat și la 24 de ani. Am avut noroc, dar am intrat al 21-lea din 2.000 de candidați. Și primul la posturile MAI. Nu mi s-a dat postul din spital. Când am întrebat, mi s-a răspuns că nu mă potrivesc criteriilor de promovare în MAI. Am plecat, supărat, să-mi fac rezidențiatul într-un mare spital bucureștean. Am avut noroc. Unde însă experiența de la Spitalul Județean Bacău îmi spunea că ceva nu este în regulă. Nu se ocupa nimeni de mine, nu mă învața nimeni nimic. După două luni, eram mai prost decât venisem. Ieșind într-o zi din spital, la ora 10:00, că nu aveam ce face, mă întâlnesc cu îngerul meu păzitor, omul care mă lăsase la Spitalul Polizu, în urmă cu vreo 7 ani, să asist prima și singura naștere din viata mea (era băiat). Doamnă doctor Mihaela Dura Trailescu, vă mulțumesc pentru că atunci mi-ați spus: încearcă la Cantacuzino. Da, am avut noroc să o reîntâlnesc. Am plecat acolo.

La Cantacuzino, am fost întâmpinat ostil de către profesorul Dan Rădulescu și Ion Vereanu. Nu o să uit, dar i-am iertat demult. Mi-au spus că le pare rău, dar au deja 17 rezidenți. Urăsc sincer această cifră, să nu o pronunțați în fața mea! Dar am avut noroc, căci, după câteva secunde, profesorul Rădulescu a spus textual fraza care mi-a schimbat destinul: Auzi, Ioane? Lasă-l să vină, că pleacă singur peste trei luni! Am avut noroc. Dar îmi trebuia post în spital, voiam să ies din armata care, ca medic, mă trădase și pentru asta nu o iert, pentru că mi-a tăiat aripile și mi le-a și arătat pe asfalt.

M-am înscris la concurs la un alt mare spital bucureștean. Dar nu era pentru mine postul. Am aflat după examen. Dar am avut noroc. După 6 luni, trecând pe culoar pe lângă mine, profesorul Dan Rădulescu, pe care îmi place să-l numesc mentorul meu, mi-a spus: să pui mâna să înveți, că o să scot un post de asistent aici. Nu am înțeles bine ce a spus și l-am întrebat pe profesorul Vereanu, al cărui rezident eram. Cu eleganța cunoscută și remarcabilă, m-a lămurit. Îi mulțumesc. Am avut noroc, da, dar nu vreți să știți de câte ori am plâns în toaletă, de câte ori am strâns din dinți, de câte ori am fost certat, de câte ori am greșit. Profesorul Rădulescu a fost însă șmecher. Mi-a spus: eu nu sunt o persoană foarte agreată de mai marii zilei, o să fiu pensionat repede. O să rămâi fără mine. O să fi singur. Învață bine, operează mult, fă poze clinice, scrie, fă-ți doctoratul, fă de toate. Să fii util. Să aibă nevoie de tine.

Am avut noroc. Dar nu vreți să știți ce muncă a însemnat asta. Uitați-vă pe CV-ul meu. Puteam mai mult, sigur, dar atât am reușit. Însă așa am făcut. Au mai trecut peste mine încă trei profesori universitari. Profesorul Radu, profesorul Vereanu și profesorul Pătrașcu, actualul șef al clinicii, cărora le mulțumesc. Întrebați-mă ce înseamnă să muncești peste 20 de ani sub 4 profesori universitari. Da, vă spun la o bere, altfel nu pot, dar am avut noroc. Am devenit conferențiar universitar. Am învățat și m-am format cam așa cum mă vedeți azi. Am noroc, dar am muncit.

Eram la o răscruce. Eram doi de aceeași vârstă în clinică. Era o problemă. Dar am avut iar noroc. Rectorul de atunci, profesorul Popa Florian, căruia îi mulțumesc pentru multele lucruri pe care mi le-a spus, atunci și cu alte ocazii, mi-a sugerat să plec la Gerota, ca medic militar șef de secție. Am avut noroc. Am acceptat provocarea. Am plecat și nu mi-a părut rău. A fost o experiență frumoasă, am continuat să formez oameni, am lăsat acolo un șef de secție cu siguranță mai bun ca mine, pe care alți șefi de clinică l-au refuzat (altă poveste!), așa cum e firesc și progresist în viață. Am refuzat să mă întorc la Cantacuzino. Eram așa, oarecum încruntat.

Am acceptat provocarea de la Călărași. Director medical. Am învățat multe. Am avut noroc. A fost o experiență, deși a fost un rezultat ambiguu, dar am greșit și eu, pentru că m-a luat valul și am amestecat politica în medicină. Nu trebuia. Am candidat la funcția de rector, chemat fiind de oamenii care doreau să-l schimbe pe fostul rector. Nu conta cu cine! Au fost însă puțini și nu au reușit. M-a costat postul din învățământ. Am fost îndepărtat. Mi-a părut rău doar pentru studenții care știu că apreciau cursurile mele. Vorbeam liber două ore despre orice subiect din specialitatea mea. De dragul studenților, am predat și la Pitești. Aș preda și acum cu plăcere, chiar și gratuit, dar nu mă vrea nimeni de frica UMF-ului. E păcat pentru studenți, eu pot să spun că am noroc și sunt bine. În UMF nu sunt mulți profesori care să vorbească liber la cursuri. Îi numeri pe degete.

În ziua când m-am întors în București definitiv de la Călărași, m-am oprit la spitalul privat Victor Babeș, să-l salut pe domnul profesor Calistru. Fără alt motiv. Am avut noroc iar. Mi-a propus să conduc secția de chirurgie, deși era încă angajat al UMF cu un rector care mie îmi era ostil. L-am considerat un act de curaj al domniei sale, pentru care îi mulțumesc.

În cel mai cumplit de rău, până acum, moment al vieții mele profesionale și personale, managerul Spitalului Nicolae Malaxa din București, m-a luat șef de secție. Îi mulțumesc. Am avut noroc. Când am plecat manager la Găești, știu că l-am încurcat, dar m-a sprijinit. Am avut noroc. Mi-am urmat cursul după interesul meu de definitivare al maturității profesionale.

V-am spus povestea aceasta pentru că am vrut să vă dau un exemplu de viață profesională. Să vă îndemn să vă realizați profesional. Să fiți voi cei mai buni, să plecați de la mai mult decât am plecat eu și să fiți mai buni. Medicina nu este o meserie ca oricare alta. Trebuie să fii cel mai bun. Altfel nu se poate. Să fii stăpân pe ce faci, pentru că, atunci când tratezi un om, de cele mai multe ori, nu poți fi ușor de înlocuit. Vă recomand să vă testați periodic capacitățile și abilitățile. Când am fost în Anglia, nimeni nu mă întreba nimic. Spuneau toți aceeași placa: știu tot, am văzut CV-ul.

Nu o mai lungesc degeaba. Vă îndemn să veniți la Găești la spital. Aproape de București. 80.000 de locuitori arondați. Eu sunt acolo manager, vă cumpăr ce vă trebuie să munciți, primiți casă, bani de drum, un congres pe an, o revistă și o carte de specialitate, o să lucrați într-o echipă mare și frumoasă. Dar cel mai important este că o să vă las să vă dezvoltați ca medici buni și foarte buni. Vă las să zburați, să creșteți ca doctori.

Nu mai sprijiniți zidurile în spitalele mari. Nu aveți cum să luați toți posturi acolo. Gata v-ați format! Mulțumiți profesorilor și veniți să vă maturizați profesional. Vă asigur că o să aveți tot ce vă trebuie, material și mental, pentru a vă maturiza, pentru a crește. O să mă întrebați, cine garantează asta. Eu, managerul Spitalului Orășenesc Găești, Laurențiu Belușică”.

ACTUALITATE

Autoritățile române au jucat timp de 19 ore alba-neagra cu soarta românilor aflați în Spania

Publicat

pe

de

Mii de români aflați în Spania au aflat, cu neplăcută surprindere, că reprezentanții Guvernului Ludovic Orban se joacă cu viața lor, folosindu-i parcă drept cobai în ciudatele și generoasele experiențe sociale cauzate de criza creată de pandemia de coronavirus. Au aflat românii aflați la muncă în Spania, cei plecați în Peninsula Iberică în scurte vacanțe sau în vizite la rude ori prieteni, cei care voiau să vină acasă în concedii, că reprezentanții Comitetului pentru Combaterea Bolilor Transmisibile a hotărât, fără să argumenteze clar necesitatea unei astfel de decizii, fără să îi anunțe pe români despre ceea ce li se poate năzări, să introducă Spania în zona galbenă de contaminare.

Informația a fost transmisă ieri, în jurul irei 09:00, la prima mână, de presa cu acces direct la informațiile guvernamentale. Ceea ce la început părea un zvon incredibil s-a dovedit peste puțină vreme a fi o știre veridică. Spania se afla pe lista ilustrului Comitet în zona galbenă.

Vestea a fost ca un șoc pentru mii de românii plecați în vacanță în Spania, la rude și prieteni, cu mici treburi sau afaceri, unii chiar pentru diferite tratamente medicale. Liniile telefonice s-au încins brusc. S-a instalat panica. S-a trecut la înjurat guvernanții, alții chiar voiau să pună la cale proteste. Situația a devenit și mai insultătoare pentru români, jignitoare, disprețuitoare, când companiile aeriene care operează pe ruta România-Spania au dat de înțeles că, pe fondul trecerii Spaniei din zona verde în zona galbenă, își pot anula cursele. Clienții care contractaseră bilete de călătorie au primit texte în care, pe de o parte li se spunea să nu-și facă probleme, că avioanele vor decola la timp, că nu sunt probleme, dar până la final dădeau de înțeles că se vor supune normelor instituite de autorități. Și au apărut din nou știrile despre anularea zborurilor pe ruta România-Spania. Și panică cât cuprinde.

„Eu nu înțeleg ce fac acești guvernanți, chiar își bat joc de noi, ne cred cobai, animale pe care să le manipuleze după bunul lor plac? De ce nu au pregătit din timp o asemenea hotărâre? Să ne-o fi spus, bă proștilor, stați acasă, nu mai plecați în Spania, că noi pregătim asta și asta. Cum să iei peste noapte o asemenea decizie? La oamenii care au apucat să plece, bine mersi, cu încredere în reprezentanții acestui stat, nu te-ai gândit? Să îi lași pe acolo de parcă ar fi ultimii oameni”, a tunat împotriva celor care conduc țara un cetățean român prins în Spania de această decizie subită.

Fiindcă tensiunea creștea de la oră de oră și Guvernul de la Madrid s-a revoltat împotriva deciziei autorităților române, Executivul Orban a hotărât să scoată Spania din zona galbenă a Europei.

Cum să introduci Spania în zona galbenă când aici s-au luat în permanență măsuri de prevenție și de combatere a pandemiei de coronavirus? Numărul de îmbolnăviri a scăzut considerabil. Legea este respectată. Pe stradă, în toate locurile publice, se poartă masca de protecție. Pe surse am aflat că Ministerul Afacerilor Externe din Spania ar fi cerut lămuriri omologilor români despre această situație, ba chiar s-au supărat. Concluzia: câteva ore mai târziu, Spania este scoasă de pe tabelul galben. Românii răsuflă ușurați, dar deciși să nu ierte faptul că statul lor se cam joacă cu ei…

Citește în continuare

ACTUALITATE

Polițiștii din Dâmbovița au împușcat, în legitimă apărare, doi bărbați din Văcărești

Publicat

pe

Echipajul de poliție care a răspuns unui apel la 112, prin care un bărbat din Văcărești, județul Dâmbovița, a sesizat, în această noapte, că are un conflict cu vecinii, a fost nevoit să facă uz de armă, după ce oamenii legii s-au trezit ameninţaţi cu un obiect ascuțit.

Întrucât agresorul nu a respectat somația, unul dintre polițiști a executat foc de arma în urma căruia agresorul a fost vătămat in membrul inferior. În sprijinul bărbatului a venit fratele acestuia, care a sărit asupra politistii cu același obiect ascutit. Și de această dată, a fost utilizat armamentul din dotare, dâmbovițeanul fiind împușcat în zona abdomenului.

În urma evenimentului, cei doi bărbați și agenții de poliție au fost transportați la spital, pentru acordarea de îngrijiri medicale.

Sub coordonarea procurorului de caz, polițiștii continuă cercetarea la fața locului, urmând să se stabilească cu exactitate toate împrejurările producerii evenimentului.

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT



error: Conținutul este protejat!!