OPINII
Democraţia, forţată de interese!
O să avem alegeri pe 6 decembrie. Nici nu se poate discuta prea mult despre moftul politicienilor, în special al celor aflaţi la putere. PNL şi Klaus Iohannis sunt pregătiţi să calce pe orice, pe toate libertăţile posibile şi imposibile, pentru a-şi duce la îndeplinire acest deziderat. Putem avea 30 de mii de infectaţi zilnic, alegerile pe 6 decembrie rămân bătute în cuie!
Preşedintele ţării se simte bine cu „Guvernul meu”, iar PSD-ului îi prieşte în opoziţie. Nu îi încântă prea mult pe social-democraţi să preia, în situaţia actuală, frâiele guvernării. Este sinucidere politică. Evenimentele se succed cu o aşa repeziciune, sunt atâtea necunoscute în problemele cauzate de pandemie, încât este mai bine să stai în opoziţie şi să mai ştergi cu prosopul aşa, mai pe fereală, fruntea asudată a actualilor guvernanţi, să le mai întinzi din când în când sticla cu apă.
Eu unul nu sunt ferm convins că social-democraţii vor guvernarea. Nu acum. Mai este timp. Oricum, vor fi tot majoritari în Parlament. Liberalii nu vor să piardă puterea, fiindcă le este teamă că nu o să se mai întâlnească prea curând cu acest privilegiu. Asta dacă nu, imediat ce vor pleca de la butoane, nu vor avea soarta PNŢcd! Adică să treacă în uitare.
Aşa că o să avem alegeri. Nu în numele democraţiei, al voinţei electoratului abrutizat de norme şi restricţii, speriat de coronavirus şi pierdut pe culoarele incerte ale spitalelor unde frica de Terapie Intensivă şi intubare este mai mare decât aceea de a sta în faţa unui pluton de execuţie.
Scrutinul electoral de pe 6 decembrie, pe care şi-l doreşte cu toată ardoarea Klaus Iohannis, va fi unul fals, nerelevant pentru democraţie. Sunt români care nu pot vota fiindcă sunt închişi în spitale, intubaţi, blazaţi, inerţi, detaşaţi de viaţa politică, de campania electorală, care, din punctul meu de vedere, este cea mai neconcludentă, mai nerealistă din câte s-au întâmplat de la revoluţie încoace. O campanie bazată pe declaraţii, pe sintagme generoase, dar care nu mai mişcă pe nimeni, replici sensibile, dar care scârţâie, care sunt lansate cu oarece teamă şi panică. Nu cred că mai sunt priviţi cu multă căldură pe uliţele satelor politicienii. Se uită lumea lung după ei şi atât. Unii mai şuieră chiar şi câte o înjurătură la adresa lor sau le refuză pliantele şi dialogul.
Nici măcar fotografiile candidaţilor nu pot concorda cu prezentul anost în care ne târâim existenţa. Cum poţi să îţi pui pe Facebook, pe afişe, pe pliante, pe flayere, poze de zâmbitori, de oameni liniştiţi, calmi, clarvăzători, când ţara plânge, geme, când coronavirusul omoară săptămânal sute de români? Cum poţi crea impresia aceea de bine, de linişte, de prosperitate, de siguranţă, de mulţumire, când oamenii se tem şi de umbra lor, iar încrederea în ziua de mâine este spre zero? Ce să le mai promiţi românilor? Cu ce să îi aduci la vot? Răbdarea, echilibrul, tristeţea şi fericirea, zâmbetul le sunt ascunse sub banala mască de protecţie.
Vom asista la o luptă între citadelele de partid. Rezultatul scrutinului de pe 6 decembrie nu va fi decis de marea masă a alegătorilor, ci de aparatele de partid. Victoria va fi a celor bine organizaţi, a partidelor cu primari mulţi, consilieri locali şi judeţeni, cu puzderie de membri. Într-o mai mică măsură, vor capacita electoratul formaţiunile care şi-au creat un culoar printre indecişi, printre cei care vor, aproape orbeşte, fără o analiză clară, musai o schimbare de ştafetă în politica românească.
Alegerile din 6 decembrie nu sunt pentru români, ci pentru cei care conduc, pentru cei care vor musai puterea, confortul scaunului tapiţat. Să vehiculezi ideea că avem nevoie de stabilitate, de Parlament nou, de şi de şi de… sunt abureli, motivaţii chioare. Cei care şi-au făcut calculele acestea vor pierde.
Scrutinul din 6 decembrie va fi unul forţat, în afara regulilor democraţiei adevărate, dictat nu de voinţa românilor. Fie vorba între noi, numai la politică nu se mai gândesc românii acum. Şi a mai apărut şi tragedia de la spitalul din Piatra Neamţ care a coborât şi mai mult cortina neîncrederii!
Ajuns în Qatar, premierul Marcel Ciolacu, cu o țâră de populism ieftin, s-a adresat, apelând la puterea sa de convingere care, fie vorba între noi, după o analiză sumară, nu este una de top, românilor plecați în pribegie după un trai mai bun în acest stat arab. A încercat să le spună Ciolacu românașilor că este mai bine acasă. Că ne dezvoltăm și noi. Cu PNRR, cu una, cu alta. E bine. A mai scăzut un pic inflația. E ceva secetă, da’ trece.
Sunt sigur că nu a dat rezultate sistemul său persuasiv. Și poate că nici nu voia. Era vorba doar de un exercițiu politic, un joc de imagine vechi de când lumea și care mai ține. Păi, de ce să vină acasă românii din Qatar? Să vadă cum crește prețul la benzină? Că laptele este mai scump decât în Orientul Mijlociu, pâinea la fel? Că în spitalele noastre se moare pe capete și nimeni nu răspunde, se caută doar scuze? Că se trăiește bine tot la stat, că în privat faci foamea și te înăbușă taxele și impozitele? Că pensiile speciale sunt în floare?
Și au mai remarcat cu siguranță ceva românii stabiliți prin Qatar, dar și noi, uitându-ne la televizor. Premierul Ciolacu a fost însoțit de aproape tot Cabinetul, bașca câțiva șefi de agenții, plus nesuferitul de Zgonea și șeful de la Agenția Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor. De ce s-o fi dus și dumnealui? O fi ceva stricat pe acolo?
Nici un om de afaceri, vreun manager al vreunei firme serioase. Nimic. La ce bun să ducem antreprenorii în bogata țară arabă? Ajung politicienii. Barbu de la Agricultură care, uneori, nu știe pe ce lume trăiește, și alții tari în teorii. Mă mir că nu au fost și ministrele de la Justiție și Cultură, să știm o treabă!
A spus Marcel Ciolacu că vrea să atragă în România investiții de peste 15 miliarde de euro. Când? Cum? Se vor înghesui în România șeicii din Qatar să deschidă la afaceri? Până acum arabii nu au fost interesați decât de ovinele de pe la noi și de cumpărarea de terenuri mănoase. Mii de hectare! Atât.
Poate premierul Marcel Ciolacu are mână mai bună. Cine știe! Se întâmplă atâtea minuni în vremurile astea… De la zi la zi.
Se mișcă lumea. Rău de tot. Și, totuși, este atâta nepăsare în jur. O acalmie prevestitoare de furtuni. Ceva ce parcă nu definește construcția umană. Suntem cu toții plafonați. Privim spre viitorul incert, așteptând sigur un eveniment groaznic. Dar nu facem nimic. Este ca o proorocire divină. Ne supunem în tăcere. Ne amăgim sedați de disperare și pseudotihnă.
În Orientul Apropiat, lucrurile se agită. Americanii își retrag diplomații din Israel. Iranul, din ce în ce mai nervos, pare că deschide trapele silozurilor cu rachete. China rânjește din ce în ce mai cald la Taiwan. În Mediterană, francezii își duc mândria, cel mai tare portavion. O avea vreo legătură cu dorința lui Macron? În Ucraina, dronele și rachetele rusești cad continuu, precum ploile. Războiul s-a așezat la masa obișnuinței. Fiecare este pregătit să-și primească rația de moarte.
Spun unii că rușii se pregătesc ca, la toamnă, să ia din nou în vizor Kievul. Iar un convoi? Demonstrațiile de forță trebuie să fie vizibile și crâncene.
Gripa aviară, cel puțin la nivel informațional, devine periculoasă. Privim spre găină, ca spre o posibilă bombă. Se pregătește o altă pandemie. Cineva pare să se ocupe de treaba asta. Este în precampanie acum.
Primăvara este deja vară, iar la vară nu știm ce mai avem. Trăim într-un ciudat imprevizibil. Gândim pentru azi, iar pentru mâine șovăim. Ni se epuizează răbdarea.
La noi se face politică. Pe toate șanțurile. În fânețe și grădini. Ritm intensiv. Mașinal. Candidați, de serie. Adică, nu spun mare lucru. Bibelouri prinse în niște bule. Mesajele de campanie sunt din ce în ce mai scurte. Reduse la un cuvânt, două, maxim trei. Contează ce rămâne pe retină, nu ce se spune. Nu mai este timp nici să promiți, nici să te amăgești că se întâmplă. Probabil, în anii care vin, o să vedem doar poze și un pic de gestică sculpturală. Uitați-vă la mâini! Au început să spună mai mult decât buzele și ochii. Atenție la degete! De multe ori, conțin mesaje mai tari decât șapte poezii electorale. Ne desconsideră discret…
Ne întoarcem la lumea mare. Ați văzut pe undeva vreun miting în favoarea păcii? Paris, Londra, Bruxelles? Doar tractoare și bălegar. Se mai cere pe undeva, așa, în piețele publice, dreptul la viață, la liniște, la tihnă mondială, la viitor pentru copii? Nu. Omenirea trăiește dur. Se pliază la destin. Părem obosiți cu toții…
-
ACTUALITATEacum 3 zileRușinos! Olimpicii din Dâmbovița își caută transport pe cont propriu când sunt atâtea microbuze școlare în județ!
-
Dâmboviţaacum 6 zileElevă de la Liceul Voinești, violată de mai mulți colegi de școală
-
ALEGERIacum 2 zileMarian Țachianu, deputatul care se întoarce la Primărie!
-
ACTUALITATEacum o săptămânăAdio, Arctic SA! Numele corporativ va fi Beko România
-
ADMINISTRAŢIEacum 2 zileProiect fără precedent pentru toate unitățile de învățământ din Târgoviște. Este unul dintre cele mai mari din România
-
ALEGERIacum 3 zilePSD Dâmbovița are liste complete de candidați pentru alegerile locale din 9 iunie 2024
-
ADMINISTRAŢIEacum 7 zileTârgoviște: 450 de cireși japonezi, plantați de-a lungul Bulevardului Ferdinand
-
ACTUALITATEacum 2 zileLucrare de trei parale în centrul orașului Găești. Așa-zisa afluire a traficului duce fix în gârlă!