O să avem alegeri pe 6 decembrie. Nici nu se poate discuta prea mult despre moftul politicienilor, în special al celor aflaţi la putere. PNL şi Klaus Iohannis sunt pregătiţi să calce pe orice, pe toate libertăţile posibile şi imposibile, pentru a-şi duce la îndeplinire acest deziderat. Putem avea 30 de mii de infectaţi zilnic, alegerile pe 6 decembrie rămân bătute în cuie!

Preşedintele ţării se simte bine cu „Guvernul meu”, iar PSD-ului îi prieşte în opoziţie. Nu îi încântă prea mult pe social-democraţi să preia, în situaţia actuală, frâiele guvernării. Este sinucidere politică. Evenimentele se succed cu o aşa repeziciune, sunt atâtea necunoscute în problemele cauzate de pandemie, încât este mai bine să stai în opoziţie şi să mai ştergi cu prosopul aşa, mai pe fereală, fruntea asudată a actualilor guvernanţi, să le mai întinzi din când în când sticla cu apă.

Eu unul nu sunt ferm convins că social-democraţii vor guvernarea. Nu acum. Mai este timp. Oricum, vor fi tot majoritari în Parlament. Liberalii nu vor să piardă puterea, fiindcă le este teamă că nu o să se mai întâlnească prea curând cu acest privilegiu. Asta dacă nu, imediat ce vor pleca de la butoane, nu vor avea soarta PNŢcd! Adică să treacă în uitare.

Aşa că o să avem alegeri. Nu în numele democraţiei, al voinţei electoratului abrutizat de norme şi restricţii, speriat de coronavirus şi pierdut pe culoarele incerte ale spitalelor unde frica de Terapie Intensivă şi intubare este mai mare decât aceea de a sta în faţa unui pluton de execuţie.

Scrutinul electoral de pe 6 decembrie, pe care şi-l doreşte cu toată ardoarea Klaus Iohannis, va fi unul fals, nerelevant pentru democraţie. Sunt români care nu pot vota fiindcă sunt închişi în spitale, intubaţi, blazaţi, inerţi, detaşaţi de viaţa politică, de campania electorală, care, din punctul meu de vedere, este cea mai neconcludentă, mai nerealistă din câte s-au întâmplat de la revoluţie încoace. O campanie bazată pe declaraţii, pe sintagme generoase, dar care nu mai mişcă pe nimeni, replici sensibile, dar care scârţâie, care sunt lansate cu oarece teamă şi panică. Nu cred că mai sunt priviţi cu multă căldură pe uliţele satelor politicienii. Se uită lumea lung după ei şi atât. Unii mai şuieră chiar şi câte o înjurătură la adresa lor sau le refuză pliantele şi dialogul.

Reclama

Nici măcar fotografiile candidaţilor nu pot concorda cu prezentul anost în care ne târâim existenţa. Cum poţi să îţi pui pe Facebook, pe afişe, pe pliante, pe flayere, poze de zâmbitori, de oameni liniştiţi, calmi, clarvăzători, când ţara plânge, geme, când coronavirusul omoară săptămânal sute de români? Cum poţi crea impresia aceea de bine, de linişte, de prosperitate, de siguranţă, de mulţumire, când oamenii se tem şi de umbra lor, iar încrederea în ziua de mâine este spre zero? Ce să le mai promiţi românilor? Cu ce să îi aduci la vot? Răbdarea, echilibrul, tristeţea şi fericirea, zâmbetul le sunt ascunse sub banala mască de protecţie.

Vom asista la o luptă între citadelele de partid. Rezultatul scrutinului de pe 6 decembrie nu va fi decis de marea masă a alegătorilor, ci de aparatele de partid. Victoria va fi a celor bine organizaţi, a partidelor cu primari mulţi, consilieri locali şi judeţeni, cu puzderie de membri. Într-o mai mică măsură, vor capacita electoratul formaţiunile care şi-au creat un culoar printre indecişi, printre cei care vor, aproape orbeşte, fără o analiză clară, musai o schimbare de ştafetă în politica românească.

Alegerile din 6 decembrie nu sunt pentru români, ci pentru cei care conduc, pentru cei care vor musai puterea, confortul scaunului tapiţat. Să vehiculezi ideea că avem nevoie de stabilitate, de Parlament nou, de şi de şi de… sunt abureli, motivaţii chioare. Cei care şi-au făcut calculele acestea vor pierde.

Scrutinul din 6 decembrie va fi unul forţat, în afara regulilor democraţiei adevărate, dictat nu de voinţa românilor. Fie vorba între noi, numai la politică nu se mai gândesc românii acum. Şi a mai apărut şi tragedia de la spitalul din Piatra Neamţ care a coborât şi mai mult cortina neîncrederii!

Reclama